FOTO-REPORTAJ - 2 Nume de rezonanță din publicistica contemporană: GRIGORE CARTIANU și LAURENȚIU CIOCĂZANU!

Inițiativă de nota 10 a Cenaclului „Conexiuni”, a direcțiunii Palatului culturii din Bistrița. Duminică 6 decembrie a.c.,orele 11, invitații de marcă ai tuturor iubitorilor de carte, de cultură, de la noi, au fost reputații jurnaliști-scriitori GRIGORE CARTIANU și LAURENȚIU CIOCĂZANU, cu cele opt volume de „istorie vie”+ CD-ul cu filmul „Moartea Ceaușeștilor”. Este o zonă a literaturii încă puțin exploatată : reportajul literar, cu inflexiuni memorialistice, istorice, bazate însă, în urma unor investigații serioase, de lung parcurs, pe documentul real/ scris, audio-video/ de necontestat ! Este ceea ce au făcut cei doi gazetari de renume, cu foarte multe riscuri și privațiuni.

CULTURĂ - Artistul MACEDON RETEGAN – 60 de ani! – Vernisaj de excepție la Aniversară !

Joi seara, 20 octombrie a.c.,  am participat cu mare bucurie la acest moment omagial, întâmplat la Complexul muzeal din Bistrița. Bine cunoscutele simeze au oferit un minunat cadru pentru creația atâtor ani de muncă ai pictorului Macedon Retegan. Au participat - Pr. Protopop greco-catolic Ioan- Vasile Frișan, Pr. Protopop ortodox Alexandru Vidican, critici de artă, pictori, sculptori, multe cadre didactice, ca de obicei, oficialitățile locale și un numeros public. Au vorbit cu aplecare despre sărbătorit : pictorul Duca Miron, prof. dr. Marcel Lupșe, catalizatorul creatorilor de frumos din partea noastră de Transilvanie, amfitrion al manifestării, criticul de artă Mircea Oliv, prof. Vasile Duda, istoric de artă.

ADDENDA LECTURII – Poetul VICTOR ȘTIR fascinându-ne cu fulgurația Libelulei

Poezia este cea mai clară și palpabilă probă că „la început a fost cuvântul”. Profunzimea, forța, îndemnul, urletul de durere sau tandrețea, adierea  părului iubitei, toate metamorfozate de poet în alambicul magic al vocabulelor nu pot fi de nimeni și de nimic egalate. Poeți și „poeți”. Ziceri, faceri, ferecări, desferecări. În lumea POEZIEI, cea adevărată, nu ar trebui să existe superlativ relativ și, mai ales, absolut. În realitate e ca-n muzică. Nu poți vorbi onest de muzică „bună” sau „rea”. E doar muzică sau nu e defel. Vorbim de POEZIE, nicidecum de stihuri întâmplătoare ce „din coadă au să sune”. Poezie nu poate face decât Poetul ! Versificările de ocazie, de tot felul, dau multora impresia că au ajuns poeți. Aceștia vor și insistă să treacă în percepția publică ca atare. Din păcate nu sunt urmașii lui Oedip și nici nu realizează acest trist adevăr. 

ADDENDA LECTURII – VASILE NICOARĂ – Odiseea repetabilei „poveri”

Profesorul Vasile Nicoară este un istoric în adevăratul și clasicul sens al cuvântului. În ambele situații - Cataedra și ex-cataedra -  e același om. Jovial, manierat, profund, cu principii morale sănătoase și bine așezate, căutând chintesența vieții ! Dincolo de crusta deprimantului cotidian și a uzurii nemiloase în epuizanta muncă din învățământ. În paranteză fie spus, activitatea didactică, prestată cu dăruire, comportă un grad ridicat de risc. În rezumat - mai în glumă, mai în serios - înseamnă Rutină, Rugină și, pe final, Ruină – cei trei „R” fatidici, arhicunoscuți printre purtătorii de cataloage.Cred că bunul nostru dascăl a găsit acea miraculoasă chintesență, acel echilibru interior. Este foarte lucid și implicat. A „ars” din lumânarea sa doar un R și jumătate ! Nici nu cred că vom putea vorbi, în cazul lui, de doi R consumați în întregime…Argumentul ? Cartea de 400 de pagini, din fața mea : Prof. Vasile Nicoară – O viață închinată școlii și familiei – Editura Barna’s, Bistrița, 2016.

CULTURĂ - Prof. VASILE NICOARĂ – Un debut publicistic de succes

Emoție/Emoții. Iată nota dominantă a serii de marți, 4 octombrie 2016, derulată în sala festivă a Școlii gimnaziale „Lucian Blaga” din Bistrița. Un numeros public, de la elevi ai școlii până la „dascălii”, de tinerețea a doua – adică, trecuți pe tărâmul pensionarilor, dar mereu juni în suflet ! -   multe cadre didactice, aflate pe diverse trepte ierarhice, de la simplu profesor, la director și chiar inspector școlar.Mulți alți prieteni ai culturii. Toți egali în fața cuvântului scris inteligent, cu măsură și echilibru, cu foarte mult bun simț în emiterea unor judecăți de valoare. Prietenul meu Vasile Nicoară nu este nici la prima carte și nici la primul text publicat. Și totuși volumul lui – O viață închinată școlii și familiei, Editura Barna’S – 2016 – consemnează un debut : este primul său tom de memorialistică, într-o surprinzător de plăcută osmoză cu istoria, filozofia și chiar etica, mult mai aproape de literatură decât și-ar fi imaginat cineva. A fost o mare surpriză, nu numai pentru mine / dascălul Vasile Nicoară este prietenul meu de câteva decenii, dar nu i-am cunoscut această propensiune spre scriitura literară/ ci și pentru mulți din cei prezenți la manifestare. Impresionează autenticitatea aserțiunilor din carte, actualitatea lor. 

La „Cina de la Michel” - „ Le dîner de chez Michel”

Joi, 22 septembrie 2016, la lăsatul serii m-am grăbit să ajung acasă la Livezile, m-am grăbit să ajung la acești oameni de mare omenie - Marc Michel Vinay, artist plastician, fire iscoditoare și creativă - din nimic face artă !  - și Maria Vinay, soția, colega și prietena noastră, a tuturor celor ce încercăm să simțim Franța, cultura și civilizația franceză mai aproape de noi, de România. Nu vă ascund că am avut  o undă de emoție. Nu, nu pentru faptul că se vorbea și se mânca „franțuzește”, ci pentru ineditul situației și dorința ca totul să iasă foarte bine. Știu ce meticulos este prietenul Michel și cât e de pretențios față de propriile creații și evenimente. Știam că se pregătise încă din timpul ultimei vizite acasă, în Franța, din 2016, pentru această seară specială. Plus efortul de „cuhnie” făcut cu devoțiune de Maria și nepoata Alexa, de mai bine de o săptămână. Dar să o iau pe rând.

La drum prin Maramu’ și Sătmar

În acest an au fost prea multe evenimente cumplite. Peste tot. Plus o umbră de boală în familie. Am hotărât prin urmare să nu ne depărtăm prea mult de casă. Numiți-o temere. Eu îi spun prevedere, mai ales că la bază a fost decizia luată, serios, la unison, cu Rodica, nevastă-mea. Unde să mergem totuși? Și aici telepatia a funcționat. Am căzut de acord să schițăm un circuit al Nordului și Nord-Vestului de câteva zile. Rodica e moroșancă din Boiu Mare, cu școala făcută la Baia Mare și neamuri neaoșe de la Sighet și până în Sălaj. Noutatea a constat în faptul că nu am ales  și nici nu am premeditat nimic. Am mers acolo unde ne-au dus pașii și ne-am oprit acolo unde frumusețea locului a zis „stai”. Așa se face că am trecut curajoși Dealul Ștefăniței, cu „Maritza” noastră, VW Passat combi - o „trotinetă” din 2004, fără fasoane, cuminte, ascultătoare și întinsă la drum, numai să-i dai ham! - descălecând în Maramu’ul de altădată, pe la Săcel, plini de curiozitate și încântare. Am făcut rapid un calcul: de vreo 12 ani buni nu am mai trecut pe aici! Cer de toamnă, cum nici în filme nu admiri/ vezi pozele/, plus un gram de căldurică, la vreo 28-30 de grade - asta ca să ne pară rău după vara ce se pregătea să-și ia la revedere. Dar să o luăm mai bine pe zile.

PROZĂ fantastică, scurtă! - TOP & TÓPPA

( Înainte de a citi puținele rânduri de mai jos, vă rog să faceți o plimbare până în Parc, să le vedeți pe veverițe și cușca lor de „aur”.După aceea, nu știu dacă proza mea mai este și pentru voi atâta de...fantastică. Veverița= agilitate, dinamică a corpului și zbor; joacă și alint...„FREE for ever” - /dintotdeauna și/„ pentru totdeauna LIBER”!)

*** 

- Pe mine mă cheamă TOP. Bună ziua - zise cu timiditate domnul veverițu, din poză.

- Pe mine mă cheamă TOPPA - adăugă domnișoara veveriță, mai curajoasă, din poza a doua.

Vă salut cu milă, săracilor, oameni lipsiți de  l i b e r t a t e. Eu sunt mai vorbăreață - fuga stânga, fuga dreapta - aceasta nu înseamnă că vă spun prostii. Știu că fotograful acesta ce se tot învârte pe aici înțelege ce vorbim noi. Profit de ocazie să vă transmit, prin el, câte ceva din experiența noastră. Ce gândim, cum trăim și ce am vrea să facem. Noi am văzut lumina zilei în „ferma de veverițe”. Noi suntem liberi aici în cușcă. Libertatea noastră e tot timpul apărată de o plasă de sârmă. Oamenii, bieții, nu au voie să intre! Și la Fermă și aici există unul mai mare. Toți îi spun „șefu” și se tem de el. Fals. E un individ de treabă. El ne apără de oameni! „Sunt răi și ai dracului!” - zice el de fiecare dată când vine, cam odată pe săptămână. Avem doi îngrijitori. Unul tânăr și altul bătrân. Cel tânăr, simt eu, s-ar juca un pic cu noi. Cel bătrân nu-l lasă. „Ce vrei să le scapi afară,nebunule? Vrei să ne omoare Șefu?!” Săracii! Ei nu știu că noi știm...Da, da. La Fermă am povestit cu unchiul Pit. El era bătrân și știa, din vorbă în vorbă, că oamenii, în realitate, nu sunt liberi. Trăiesc în lagăre mari unde nu fac ce vor ci numai ce trebuie, ce li se ordonă. Noi avem un șef dar ei au mult mai mulți! Ei nu știu ce înseamnă libertatea...De aceea e atâta pază! Nu au voie să intre la noi pentru că s-ar obișnui cu binele! Zicea unchiul Pit că „binele” e periculos. După ce-l ai nu vrei să-l mai dai și altora!

TENIS-SAGA – DE CE A PIERDUT SIMONA HALEP?

Nu e nimic sofisticat sau complicat. Am auzit și citit deja tot soiul de explicații.Savante, tehnice, justificative sau acuzatoare. Cred că s-a mers prea departe. Simona este o CAMPIOANĂ! Este un om admirabil, cu minusurile și cu plusurile sale. Muncește enorm și e modestă. Se poartă frumos cu toți cei ce se apropie de ea cu un gând bun. Știe să se bucure, să plângă de ciudă, când greșește și să râdă cu poftă de o glumă bună. Am văzut-o la „treabă” la Cluj-Napoca, în acest an. De două ori. Mă simt un privilegiat. Tocmai de aceea o iubesc, ca pe copilul meu – ca fel de a fi seamănă cu fiica mea mai mică. Aceeași manieră de a aborda temele. Nu există „nu se poate”, sau „nu se rezolvă”, oricâte ore ar trebui muncit sau insistat, repetat! Caută și găsește întotdeauna soluția adecvată. Sunt un FAN al SIMONEI până la capăt! O să câștige multe și mari competiții, veți vedea! Are timp suficient.

CULTURĂ - FOSTUL CINEMA „DACIA” - AZI - Centrul cultural „DACIA” - după 3 zile !

Dacă vrei să cunoști adevărul despre... e bine să nu mergi doar la „tăiatul panglicii”, sau al „moțului”. Vezi fix ce ți se arată și atât. Pentru o informare corectă du-te după eveniment. Vei vedea adevărul.

Așa este. Am fost la DACIA astăzi, sâmbăta, special într-o zi de lucru. Mi se pare important de văzut cum se /sau nu se/ integrează acest obiectiv în perimetrul cultural al orizontului de așteptare al bistrițeanului și nu numai.Nu am și nici nu voi avea idei preconcepute. Nu am fost acolo pe picior de război și nici pus pe dat cu bidineaua. Simplu. Am fost.

SEMNAL - FAPTE NU VORBE

/Textul acesta este din 27 iulie a.c.. Scadența a fost în 15 august, de Adormirea Sfintei Maria. Am zis și mă țin de cuvânt: am tras linie. Rezultatul? 2 persoane sunt în convalescență și știu că se vor face bine. Alt om, de 82 de ani, chinuit de „boala uitării”, după doi ani de tristă suferință, a trecut la cele veșnice. Copiii rămași pot răsufla ușurați. Durerea și povara grijii permanente le-a fost luată și lui și lor...Câte alte exemple puteți adăuga și dumneavoastră? Bilanțul celor 18 zile  de acțiune și un gând pios și bun, cu credință în bunul și iertătorul Dumnezeu, este unul POZITIV! De aceea vă propun să continuăm până în 7 ianuarie, după Bobotează. Firește în aceleași condiții, de anonimat, de pace și de implicare altruistă...Citiți, recitiți textul.../

*** 

Citeam deunăzi punctul de vedere al unui om de știință cu scaun la cap.

CULTURĂ - GRIGORE BRADEA - FECIOARA

Am trecut prin parc. „Zi de vară,până-n sară”. Frumoasă.  Dată în pârg.
Am făcut pozele alăturate.
Nu pot să nu vă împărtășesc bucuria ce m-a cuprins la reîntâlnirea cu „Fecioara” lui Grigore Bradea, Grig, bunul meu prieten, „meșterul”, „magicianul” lemnului, al pietrei, al ghipsului.
Nu pot să uit.
Toate aceste materii amorfe prindeau viață în mâinile lui...

CROCHIU - CLOTILDE ARMAND la Bistrița

O ființă carismatică, frumoasă, ochi magnetici, tăciune-arzând, foarte dinamici, exultând de viață, tinerețe și dorința de a acționa întru binele celorlalți. Nu e nimic teatral. Este un foarte bun orator. Vocea pare ușor stridentă, un ton particular cu modulații de volum și intensitate, făcându-se imediat remarcată și ascultată. Firește, e nițel exotică datorită accentului franțuzesc. Nu, nu și-l ascunde. Din contră, urmărește ideea cu atâta vehemență că nu o mai interesează acuratețea gramaticală și, în special fonetică, a exprimării. Se pricepe ce spune? Da. Foarte bine. Trece mai departe, construind rapid un întreg eșafodaj argumentativ, veridic, susținut de fapte reale, din propria experiență managerială și politică, vezi recenta campanie din București, nutrind și împărtășind - cu o forță imanentă, surprinzătoare, te miri de unde vine - ideea de schimbare iminentă, profundă, a societății românești contemporane. Schimba-se-va oare?! - nu pot să nu mă întreb.

ADORMIREA MAICII DOMNULUI - reflecții

În 14 august, pură întâmplare, verificând niște termeni în varii dicționare am ajuns la cu totul altceva. La reflecțiile de mai jos despre MAMA noastră - Sfântă, Iertătoare, Duioasă și Bună ca Pâinea Domnului nostru IISUS.
Iată textul de atunci...

Mâine? Mâine este 15 August!

Mi s-a părut oportun să vă ofer o temă de studiu, de meditație și de ce nu?, de purificare spirituală. Azi. Citind niște texte de etimologie patronimică am ajuns și la câteva aserțiuni despre Femeia cea mai iubită din religia creștină: Maica Sântă Maria. Data din calendar ne vorbește despre...moarte. Dar cum să poți accepta dispariția, stingerea definitivă a celei ce simbolizează întru eternitate MAMA?! Tocmai de aceea învățătura bisericii ne avansează remarcabilul eveniment, cu smerenie, duios, ca pe o „Adormire”.
Iată câteva detalii, poate mai puțin cunoscute și întâlnite:
Apelativul, prenumele de „Maria reprezintă forma latină a numelor Μαριαμ (Mariam) şi Μαρια (Maria) din Noul Testament în limba greacă. Unele teorii susţin că acest nume provine din ebraicul מרר (m-r-r), având înţelesul de "amărăciune". Potrivit altora, semnificaţia ar fi "nesupunere, (spirit de) revoltă" (din cuvântul ebraic מרי, m-r-y) sau "dorinţa pentru un copil / de a avea un copil" (asociată cu năzuinţa Sfinţilor Ana şi Ioachim, părinţii Mariei, de a avea un copil, lucru împlinit de Dumnezeu când ajunseseră la o vârstă înaintată) ori "Doamna Noastră" (originar din ebraicul ש"ע מריה, Sha Mrih), sau "Iubita Doamnă", acest din urmă înţeles fiind asociat cu veneraţia creştină pentru Fecioara Maria. Se mai presupune că numele de Maria ar putea avea o origine egipteană, cu semnificaţia de "iubirea" ori "dragostea". Sfântul Jerome a dat o altă posibilă explicaţie, sugerând că Maria ar proveni din latinescul "stella maris", adică "stea a mării" sau "stea de mare"(1.

TENIS - CUPA DAVIS - ROMANIA - SPANIA - imagini

TENIS - SAGA DE LA CUPA DAVIS III

Final dramatic – am pierdut cu  1- 4!

Trei zile de mare luptă. Nimic nu a fost dat sau primit cadou! Nimeni nu a putut considera situația noastră la această prestigioasă Cupă ca un simplu „act de prezență”!

Telegrafic: trei zile frumoase, cu mult tenis de calitate. A fost o bătălie crâncenă alaltăieri, ieri și azi, doar parțial, raportat la așteptările suporterilor. Da, am pierdut, dar nu oricum, ci ONORABIL! Absența de astăzi a lui Marius Copil a contat enorm. Se vorbea pe culoare de afectarea unui mușchi abdominal. Doamne ferește! Să nu fie nimc grav! Andrei Pavel nu a avut ce face. L-a înlocuit ad-hoc cu Florin Mergea, de la dublu.

Rezultatele ultimei zile au fost următoarele:

TENIS - SAGA DE LA CUPA DAVIS II

Scor  drastic după prima zi - 0-2!

Cifrele sunt mult prea dure și seci – nu exprimă nici intensitatea, nici dramatismul luptei!

Nu cumva să credeți că spanioli, făcând acest „categoric”0-2!, au venit în plimbare la Cluj-Napoca, sau să viziteze România! Nici pe departe lucrurile nu au stat așa.

Marius Copil a fost la înălțime. I-a lipsit foarte puțin să-i facă o „bucurie” lui Feliciano Lopez, iar nouă să ne aducă un dram de fericire...după atâtea dezamăgiri, nu numai sportive. S-au jucat cinci seturi: 7-6 (4)/tie-break pierdut la patru!/, 5-7, 6-4, 3-6, 6-3! Nici nu știu când au trecut mai bine de două ore de joc. Mi-am făcut praf corzile vocale, strigând cu galeria, din toți bojocii: Hai România!, Hai Marius!

TENIS - SAGA DE LA CUPA DAVIS I

Vara e pe sfârșite și vreau să profit de câteva momente de respiro pentru a aduce la zi „cronica” minunatelor întâlniri de la Cluj-Napoca din acest an de referință-2016. Iată textele de atunci, așa cum au apărut și în SPORTUL BISTRIȚEAN.

PREAMBUL

Nu întâmplător am trecut ordinea aceasta în titlu/ SPANIA - ROMÂNIA/. Fără false orgolii, trebuie să recunoaștem că favorita întâlnirii este Spania, din acest tur al doilea al Grupei I, zona
Europa-Africa din cadrul Cupei Davis BNP Paribas, partidă ce va avea loc, după cum bine știți la Cluj-Napoca, in Sala Polivalenta, in perioada 15-17 iulie 2016. Mă voi strădui, ca și la FedCup să vă țin la curent, de la fața locului, cu toate detaliile „bătăliei”, pe Dumneavoastră, cititorii fideli ai Sportului Bistrițean.

CULTURĂ - FINTEUȘULUI MARE → Respect și mulțumire - Nouă → Reper și Imbold!

Reuniunea corală de muzică religioasă „BARTOLOMEU ANANIA” de ieri, 11 iunie 2016 de la Bistrița, organizată de Centrul cultural municipal  împreună cu reprezentanții Bisericii ortodoxe și greco-catolice, în memoria marelui monah, mitropolit și om de cultură Bartolomeu - Valeriu Anania este una din cele mai reușite inițiative de popularizare a acestei muzici, de altfel speciale, atât de pilduitoare,  în existențialul cotidian, lipsit de cele mai multe ori de minime repere morale.

TENIS – SAGA CONTINUĂ! - DUPĂ FETE, VIN ȘI BĂIEȚII TOT LA CLUJ-NAPOCA!

E oficial! Iată conținutul mail-ului pe care l-am primit de la biroul de presă al Federației Române de Tenis, în 26 aprilie 2016:

Federația Română de Tenis anunță că a fost stabilit orașul care va găzdui întâlnirea de Cupa Davis by BNP Paribas dintre România si Spania, din turul 2 al Grupei I, zona Euro/Africana, din 15-17 iulie 2016. Astfel, dupa consultări cu componenții echipei României și cu căpitanul nejucător Andrei Pavel, s-a decis ca meciul să se joace în Sala Polivalenta din Cluj-Napoca.

SAGA MEA DIN SPORTUL ALB - TENISUL ► FEDCUP - CAPITOLUL II - ROMANIA- GERMANIA – CLUJ-NAPOCA (15) - 16-17 APRILIE 2016

Un week-end de foc!

           

Au mai rămas 40 de ore până la începerea marii confruntări. Fidel Dumneavoastră, cititorii Sportului bistrițean și iubitori ai tenisului, voi comenta, de la fața locului evenimentul. Vreau ab initio să vă spun adevărul: voi fi subiectiv fiindcă țin la Fetele noastre, la Echipă și, în plus, sunt și fan al Simonei! Aceasta nu înseamnă că nu voi fi corect în relatările mele. E vorba de Sport și de Dăruire Sportivă, de aceea nu pot prezenta  nimic decât cu onestitate! Vă promit că așa am să și procedez, adăugând însă emoția celui ce trăiește evenimentul dinăuntrul lui, ca un tată când își vede pe teren copiii. Sper că m-ați înțeles și vă rog să nu mi-o luați în nume de rău.  Vă mulțumesc.

SAGA MEA DIN SPORTUL ALB - TENISUL - FEDCUP - CAPITOLUL I - ROMANIA-CEHIA / continuare/

FEDCUP CLUJ-NAPOCA 2016

Corespondență la cald la finalul primelor confruntări – Prima zi de foc!

ROMÂNIA – CEHIA 1-1!

S-a întâmplat ceea ce știm cu toții: „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul!” Nu a câștigat Simona Halep, cum se aștepta toată lumea – și ce de lume, peste 7500 de fani ai tenisului, reuniți în superba Sala Polivalentă din Cluj-Napoca. Meciul s-a terminat 6-7; 6-4 și 6-2 pentru Karolina Pliskova.

CULTURĂ - O inaugurare de suflet!

Întotdeauna am fost și sper să rămân partizanul sincerității , al adevărului. De aceea, nu vă ascund că atunci când am primit pe „mess” invitația bunului meu prieten, părintele Ioan Pintea, poetul, criticul literar, managerul celei mai mari biblioteci din județul nostru, să particip la acest moment festiv, am avut o fulgurantă strângere de inimă. E prea mult fariseism politic, servit cu polonicul, dimineața, la amiază și seara, pe toate canalele de media! Nu mai vroiam să văd și live așa ceva.

SAGA MEA DIN SPORTUL ALB - TENISUL - FEDCUP - CAPITOLUL I - ROMANIA-CEHIA

La sugestia mai multor prieteni, reiau aici materialele publicate în SPORTUL BISTRIȚEAN pe această temă de suflet a tinereții mele - TENISUL. De ce? Au dreptate, textele sunt în esență, literare și se pot încadra perfect în conținutul acestei pagini.
Așadar...

CAPITOLUL I - ROMÂNIA-CEHIA

FED CUP ROMANIA – CEHIA LA CLUJ-NAPOCA

6-7 februarie 2016

Argument

Este o onoare și o mare bucurie pentru mine să comentez pentru dumneavoastră în paginile Sportului bistrițean evenimentele din lumea acestei mereu surprinzătoare ramuri sportive.  De mic copil am avut racheta în mână și am dat în mingea galbenă toată adolescența, până în anul II de facultate, când, o ruptură la braț, m-a obligat să abandonez. A fost dureros, ca și trădarea într-o mare iubire. De urmărit și de discutat Tenisul am continuat să o fac fiindcă țin la el. Îl înțeleg și-l prețuiesc, din interior, cu bunele și cu relele sale. E foarte multă muncă, așteptări imense și totuși puțină înțelegere, din partea publicului neavenit. De ce?Deoarece pare ușor și simplu de practicat. Nimic mai fals! Tenisul e poate cea mai bună ilustrare a celebrei aserțiuni – 1% talent și 99% transpirație. Jucătorul de tenis va reuși să dea maximum atunci când pregătirea fizică și tehnică, la cele mai înalte cote, se bucură de o sănătate de fier și de o inteligență și o voință de zile mari. La suprasolicitarea de azi asemenea momente sunt rare, iar constanța menținerii pe podium a lui Djokovic sau Serena Williams/deja pusă sub semnul întrebării de Angie Kerber!/ e aproape un miracol! Să nu uităm că și sportivii sunt tot oameni, cu suișurile și coborâșurile lor. Nu sunt roboți și nici mașini programate numai pentru succes. Poate că tocmai această latură umană, foarte evidentă în partidele de simplu, aduce atâta suspans și farmec în meciuri…Dar, despre toate acestea vom mai vorbi. Țin însă să precizez, în ceea ce mă privește, că nu voi denigra niciodată vreun jucător sau antrenor de tenis pentru că știu cât de greu este acest sport dacă îl faci cu pasiune! Mulțumesc lui Adi Linca că mi-a oferit această oportunitate și dumneavoastră, stimați cititori, pentru îngăduință și răbdare. Mă voi strădui să nu vă dezamăgesc.

CULTURĂ - ANDRA LA BISTRIȚA

Pentru a fi mai accesibil și pentru a putea vizualiza direct pozele, reiau și aici textul publicat pe Facebook în ziua de 3 martie 2016. Vă mulțumesc pentru atenție, preocupare și sugestie.

*** 

Nu voi uita degrabă această minunată seara de 3 martie 2016, din fața Casei de Cultură, recent rearanjată, restaurată și „îmbrăcată” în ținuta secolului XXI. E un eveniment semnificativ din viața urbei noastre, marcat - bună alegere! - prin prezența ANDREI, una din cele mai „en vogue” cântărețe din România la ora aceasta. Nu vă ascund emoția /re/întâlnirii cu ea, aici, acasă la noi, după aproape 5 ani, de când am avut bucuria de a o asculta și întâlni la Cluj-Napoca.

CULTURĂ - De la CASĂ la PALAT?!

Drumul spre iad e pavat cu bune intenții - se știe.

Ieri am ieșit la o plimbare în centru. Se simțeau primii fiori ai primăverii. Soare stângaci, dar soare! și o iarnă pe picior de plecare, cu ariergarda terfelită de copiii ce alergau slobod pe tăpșanul din jurul bisericii. Pas cu pas, cu aparatul de fotografiat la mine am ajuns, de pe pasajul central la...Casa de cultură. Acum restaurată, zugrăvită, în haine de sărbătoare, așteptându-și inaugurarea de săptămâna viitoare. Se monta scena în fața clădirii iar înăuntru, o echipă puternică de fete oacheșe, dădea zor cu curățenia primenitoare a deschiderii.

E frumos!

ADDENDA LECTURII - «Cultura tradițională imaterială»...Sărbătorile devenirii noastre reflectate în MUNCI ȘI ZILE

583 de pagini !

● Vasile V. Filip și Menuț Maximinian - Cultura tradițională imaterială românească din Bistrița-Năsăud - volumul II - Sărbătorile ciclului social și calendaristic sau Munci și Zile în Ținutul Bistriței și Năsăudului - Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015 ●. Este impresionant ca realizare și acest al doilea volum al proiectului „Cultura tradițională imaterială a românilor din județul Bistrița-Năsăud”. Autorii - Vasile V. Filip și Menuț Maximinian - se țin de cuvânt și respectă întru-totul planul inițial stabilit pentru materializarea acestei inedite trilogii științifice: „Riturile... trecerii” vol. I, „Munci și zile ” vol.II și să sperăm că va urma, mai ușor și mai degrabă, vol.III - „Literatura populară”/poezia, proza și paremiologia/bistrițeană și năsăudeană.

 De admirat și de aplaudat demersul lor științific! Insist pe această latură a muncii celor doi deoarece, fără a subestima pe nimeni, aici nu e vorba de un roman-fluviu, unde nu contează veridicitatea faptelor narate ci frumusețea ficțiunii, curgerea ei pe zeci și sute de pagini, importantă fiind măiestria narativă a scriitorului.

Proză scurtă - Minunea de la Reims

Prin anii ’90, când iarna era încă iarnă, ajunul Căciunului mă prinsese tocmai în Franța, la Reims. Se însera. Noaptea ce se întrețesea, ușor, ușor, cu fulgii de zăpadă, cobora peste piața din fața catedralei luminată feeric, răsunând de cântece, colinde de bucurie - binecunoscutele „Cantiques, chansons de Noël”. Se prevestea cel mai frumos și înălțător moment al anului: Nașterea Mântuitorului nostru Isus Hristos! Veselie, mare veselie. Sufletul meu însă nu era împăcat. Mi se întâmpla pentru prima dată să nu fiu de Crăciun acasă, în România, cu ai mei, cu ai noștri. Îmi lipsea atmosfera. Îmi lipseau toți. „Fie pâinea cât de rea/Tot mai bună este, /când o știi din (și ești de fapt în) țara ta!”. Mă podidea un val de tristețe. Nu vroiam însă să-l las să se vadă pe față și în voce. Nu ar fi dat bine și nici nu ar fi fost frumos. Gazdele noastre, oficialii francezi s-au purtat impecabil. Mi-am spus atunci în gând că acela trebuia să fie ultimul Crăciun petrecut în străini. Așa a fost până acum și așa sper să și rămână.