Rândurile de mai jos le-am scris la sfârșitul
lunii mai, imediat după apariția celei de-a doua cărți a lui Klaus Iohannis – Primul
pas , despre care doream să fac o seamă de
consemnări. Nu am publicat nimic atunci pentru că s-ar fi interpretat că vreau
să-l „tămâiez” așa cum au făcut-o destul de mulți cameleoni ai tastaturii PC. Nu
fac parte din grupul de „aplaudaci” al președintelui. Nu am fost niciodată în
„solda” nimănui. Am simpatizat, la vremea
lor, cu Emil Constantinescu și Traian Băsescu și nu vă ascund, că din foarte
multe privințe, m-au dezamăgit. Isteria momentului a trecut, așa că acum pot,
în liniște, să vă supun atenției cele ce
urmează...
