sâmbătă, 26 martie 2011

DAN CRISTIAN ŞONFĂLEAN – Un manifest în Do major (debut de excepţie!)

Simplu. Modest. Negăsindu-şi parcă locul. Aşa l-am cunoscut. Era în căutarea unei posibile identităţi didactice. Mi-a oferit acest volum de poezie bilingv,   în română şi engleză: „Dragonul alb” / „The Withe Dragon”- debut -  Ed. Nico, Tg. Mureş, 2010. Nu mică mi-a fost uimirea, mai apoi încântarea, când am parcurs versurile tânărului poet. E încă o dovadă că noua generaţie nu a dezertat „în pluton”– cât de mult le place unora să zică şi să creadă aşa ceva ! -  că nu şi-a luat toată zborul spre alte meleaguri „mai senine”. Dan Cristian Şonfălean este un exponent de excepţie al tinerilor intelectuali bistriţeni, dornici de afirmare. Pe deasupra este şi poet
O confirmă versurile sale, unele cu adevărat magistrale. „...Eu sunt dragonul cu trei cercuri.../Eu stăpânesc spiritul, mintea şi cercul întrupării.../Eu arunc flăcările gândului...!...Eu sunt gândul alb...!(...) Eu, Dragonul Alb.../Scriu tiparul ADN-ului.../Scriu muzica vieţii mele...” 

sâmbătă, 19 martie 2011

VALERIU ANANIA – Un altfel de Meşter Manole (2)

Volumul său de „MEMORII” este o consemnare liber-consimţită, o autentică autobiografie a tumultoasei sale vieţi. Cât? Cum? şi De ce? Sunt întrebări al căror răspuns, când pe deplin satisfăcător, când eliptic sau telegrafic îl putem descifra în paginile extrem de dense ale „romanului” existenţei lui. Este vizibilă dorinţa autorului de a se destăinui, de a lăsa propria-i mărturie despre evenimentele istorice la care a luat parte, nu odată în dublă calitate: de spectator şi actor/vezi de pildă greva studenţească de la Cluj din 1946/, de a se explica sau justifica.Sunt probabil şi momente trecute sub tăcere, sau prea puţin conturate/ Antim, Aiud, perioada americană/. Explicaţia? Fie omisiunea datorată pur şi simplu uitării (perioada analizată e de peste şase decenii !, unghiul de perspectivă complet diferit: prima parte a „Memoriilor” e scrisă la 50 de ani, cea de-a doua la peste 80 de ani !), fie o anume auto-cenzură ce ne guvernează pe toţi, chiar dacă nu o recunoaştem, în funcţie de caracter şi educaţie. Valeriu Anania a fost un luptător dârz, lucid şi onest.

duminică, 13 martie 2011

VALERIU ANANIA – Un altfel de Meșter Manole (1)

 Bartolomeu Valeriu Anania, Bartolomeu Anania sau simplu Valeriu Anania. De prin 2006  aceste trei semnături coexistau, de parcă nici autorul nu ştia cum ar fi mai bine să procedeze. În 2010, cu puţin timp înainte ca Dumnezeu  să-i stingă candela, textele şi le autentifică cu „Valeriu Anania”, „V.A.” sau numai „Valeriu A.” Două constatări: simţea, ştia că cercul urma în curând să se închidă şi, în opinia mea, cea mai importantă concluzie este că poetul, scriitorul din el învinsese funcţia, onorurile şi premăririle lumeşti. Peste câteva zile, pe 18 martie ar fi împlinit 90 de ani. Mă încearcă un sentiment de regret – prea mulţi Oameni între oameni a pierdut în ultima vreme naţiunea noastră, atât de debusolată şi greu încercată – de respect, de mândrie şi admiraţie.Ca şi creştin ortodox mă bucur că a reuşit să aducă „Mitropolia” la Cluj Napoca fiindcă oraşul „studiilor noastre” este şi trebuie să rămână „capitala” incontestabilă a Transilvaniei.

joi, 10 martie 2011

GRIGORE CARTIANU – Fiat lux !

<Să se facă lumină!. > sau parafrazând, <Să se facă dreptate!. > Aceasta este deviza imperativă a celei de-a doua cărţi a lui Grigore Cartianu – « Crimele Revoluţiei », tipărită de Editura Adevărul Holding în 2010 şi vândută ca pâinea caldă în zeci de mii de exemplare, încă de la Târgul de carte « Gaudeamus » din noiembrie trecut. Lumea vrea să cunoască adevărul. Morţii de atunci nu-şi află liniştea până când toţi vinovaţii nu vor fi daţi în vileag. E porunca nescrisă a lui Dumnezeu şi, cât de târziu, ea se va împlini. Regăsirea de sine de aici începe. Aşa au procedat şi nemţii cu naziştii şi « stasiştii »lor, tot la fel trebuie să facem şi noi dacă vrem să avem parte de pace şi împăcare. Nu-i vorba nici de a da cu piatra în cineva anume sau de a „redeschide răni vechi” ci pur şi simplu de a accepta, o dată pentru totdeauna, că nu poţi înălţa o casă pe nisipul minciunii ! Nu va exista un viitor curat pentru naţiunea noastră până când trecutul, cu bunele şi cu relele lui nu va fi pe deplin asumat, oricât de mult s-a străduit prezentul ultimelor două decenii să-l ascundă sub preş sau în dulapul uitării. Au murit 1.116 oameni ! 159 la « revoluţie » şi 957 au fost ucişi la « contrarevoluţie » ! „Este – constată Grigore Cartianu – cel mai  mare măcel din România ultimilor 50 de ani. ”.

duminică, 6 martie 2011

EA – Subiect etern al muzelor

"Spre al MEU" de Macedon Retegan

„Femeia”, „Mama”, „Fiica”, „Iubita”, „Frumoasa”...EA. E încântătoare această ploaie de vocale, care de care mai deschise, mai melodioase, simple sau în diftong. Un dans firesc şi în acelaşi timp sublim pe portativul inimii. Câtă culoare, cât sunet, cât farmec şi împlinire în numele vieţii! Dacă iei pronumele personale, în orice ordine vrei, nu poţi să nu remarci că EA ne asigură echilibrul, plasându-se chiar în punctul de cumpănă. Din antichitate şi până azi toţi artiştii au cântat-o. Parcă nu îndeajuns şi nu complet, dovadă că fiecare generaţie simte nevoia să mai adauge ceva. Nu vreau să vă plictisesc citând autori arhicunoscuţi din zorii istoriei sau din perioada Renaşterii, a Romantismului etc. Ştiţi că aşa stau lucrurile.