Doream să-mi continui activitatea strict literară. Atât. Dar nu pot pentru că mă revoltă duplicitatea din jur! De aceea am scris textul de mai jos...
MARTOR ACTIV - Nimic nu se poate clădi pe minciună!
24 IANUARIE
O DATĂ DE REFERINȚĂ PENTRU NOI TOȚI.
LA MULȚI ANI ROMÂNI! LA MULȚI ANI ROMÂNIA!
Trebuie să credem mai mult în noi. Să avem cu adevărat credință în Dumnezeu și în cărarea lui 2022, 2023, 2024 ș.a.m.d. Încredere și speranță ! Țineți minte: Nimeni nu va veni să ne curețe gunoiul de sub dulap! Noi trebuie să o facem! Mătura și fărașul sunt tot în colț, după ușa din bucătărie, acolo unde le-a lăsat mama, că erau mai la îndemână. Haideți dragilor să facem c u r a t. Nu putem să așteptăm și Paștile, tot cu mizeria asta în tinda străbună. Deșteptarea Români! LA MULȚI ROMÂNIA!
Mircea I. Bătrânu
JULIETA
DE CE ?
E dură
această întrebare, mai ales dacă ai curajul să ți-o adresezi în
intimitate. Te descumpănește. Nu poți să te minți. Pe de-o parte ești conștient de dorința de eludare
a răspunsului corect. În 99% din situații nu place. Este vorba despre adevăr și
/te/ doare. Scriam undeva chiar
„cumplit”. Pe de alta, recunoaște că în fața ta sunt așezate două platouri.
Unul, „de post”, la propriu, mai sărăcăcios, sau, frumos spus, mai auster. Numai
pâine prăjită, un pic de zacuscă și eventual o clătită subțire de post, cu o
cană de ceai. Al doilea, bogat: clapon, plus trup de rață, îndopată și frumos
rotisată, pe pat de varză pestriță, adică roșie & albă, bine murată, ieduț
la frigare și îmbăiat în sos de vin de Jidvei etc. Dacă îți mai e și un pic
foame, simți cum îți plouă în gură.
...Ieri un prieten de-al meu, istoric și critic literar, foarte hâtru - îmi spune, fluierând cu uimire: „Te-ai autodepășit „maître”-ule. Râde el, râd eu. Știu totuși că nu mă minte.
Sunt 370 de pagini cu mult miez, vreo 10-12 desene, crochiuri, poze & reproduceri...Veți face cunoștință cu un AVENGER - VAMPIR, cum rar ți-e dat să întâlnești. Eu zic că merită fiindcă la toți ne este sete de dreptate, adevăr și justiție!
Mai multe detalii despre carte, după ce iese de la tipar...
Vă mulțumesc pentru susținere. Nici nu vă dați seama cât de mult însemnați pentru mine...
Vă iubesc și vă prețuiesc,
Mircea I. Bătrânu
Ca un făcut, mă văd din nou singur în casa n o a s t r ă. Singur? Ei, nu. E a , draga și scumpa de ea, Rodica mea este cu mine, în inimă, în suflet.
Mă aflam ieri la Biserica noastră. În față la Big, stăteam pe o bancă. M-am întâlnit cu niște prieteni de taclale. Nevorbiți, ca și mine. Printre porumbei, bănci, oameni, ne-a atras atenția, o mândrețe de copil
Era sigur f e r i c i t.
