miercuri, 23 decembrie 2020

Micuța Louise - Proză fantastică de Crăciun

De Crăciun - Proză fantastică -  

f.f. scurtă/ pentru cititori grăbiți!/

Micuța Louise// La Petite Louise

Catedrala din Reims, în stil gotic, este una dintre cele mai frumoase catedrale din Franța, terminată în secolul al XIV-lea. Este consacrată Fecioarei Maria.  Închideți ochii. Imaginați-o de Crăciun...

Mamă, mama când pot să merg la leagăn? - întrebă,  arzând de nerăbdare, o bijuterie de fetiță, din apropiere. Ochi mari, de un albastru ireal, păr blond, cârlionțat și o voce puternică de ciocârlie, inconfundabilă, cu toată zarva din jur.

Era mare vânzoleala. Corurile mixte, de adulți și copii, extrem de numeroase cu acest prilej, intonau „Douce nuit”, „Noapte de vis”, în timp ce „actorii” anonimi își ocupau locurile pe scena improvizată în dreapta intrării principale.

În mărime naturală, cu scenografie, lumini, animale, „ciobani”, „magi”+ personajele principale: Iosif și Maria și un bebeluș în scutece, într-un leagăn vechi, cu talpă rotundă de hopa-mitică.

Se întâmpla, sub privirile noastre uimite, reconstituirea live, cât mai fidel posibil, a nașterii Mântuitorului: LA CRÈCHE VIVANTE!

duminică, 8 noiembrie 2020

VAMPIRUL - Proză Fantastică - /extrase/

 Dragii mei cititori și chiar fani,

Vă mulțumesc.


Vă mulțumesc din suflet. M-ați lăsat PAF! Peste 11.700 de vizualizări la Proza Fantastică este dincolo de orice așteptare.

O faceți geloasă până și pe JULIETA...Am să o rog să mai aștepte vreo câteva luni, ca să pot termina acest volum atât de drag vouă...cu frumosul, răzbunătorul, ce spun? , Justițiarul vampir Sandor...Deși bolnav, răcit, obosit, cu decese după mine, totuși nu am abandonat munca la volumul de Proza Fantastică. Am lucrat puțin și la propunerea de copertă...Vi-o redau mai jos. Cum vă place?

Bonus este un ultim extras din text, ca să vă incit, dar și ca să vă răsplătesc caldul atașament.

Merci din suflet.

*** 

miercuri, 9 septembrie 2020

Proză fantastică - V A M P I R U L

                                                                       V a m p i r u l


 
E o minune Parcul Castelului de la Arcalia. Încă de pe vremea penultimului conte alcătuirea dendrologică a fost o preocupare constantă. După ce pătrunzi pe sub coroanele bogate ale celor mai interesante specii de brad și molid, umbrela copacului cu lalele și bolta tufelor înalte de dafin de India, de pe Insula Iubirii, te încearcă un dor de ducă și de reverie. Copiii mei o luaseră la vale, spre capătul parcului. Ce veselie, ce bucurie pe capul lor. E ca și când îi scoți armăsarului căpăstrul și-l lași liber. Când vă vorbesc de copii, traduceți vă rog „elevi”. Un argument în plus: ei au fost ultimii elevi din viața mea de dascăl de franceză. Doar că nu le-am spus:„Hai dați-i drumul! Sunteți slobozi, fugiți, faceți tumbe, tot ce vreți!” De undeva îmi ajungea în nări mirosul pătrunzător de enibahar și parfumul de scorțișoară adevărată. Normal, am căzut pe gânduri.

duminică, 6 septembrie 2020

Din vremea coronavirusului covid-19 - Martor activ 60 - din 3 septembrie 2020

Tu cu cine votezi?

Ieri am fost în piața cea mai piață, de la mine din cartier, din capătul străzii Împăratul Traian. De aici aflu știrile adevărate. Întotdeauna ceva trebuie să-mi cumpăr. De cele mai multe ori fructe. Nu cantitate, ci calitate și foarte puțin – după „puterință”. De unde înainte puteam lua 1 kg și chiar 2, acum iau cu „piesa”, 2- hai 3! - de parcă ai zice că le depun la artefactele de la Muzeu. Nu mai critic, nu-s supărat. Mai uit la cer. IL văd și-L aud cum îmi zice „asta ați vrut, asta ați avut”...și dispare râzând. Râd și eu, ce să fac, că doar râsul nu-i pe bani, nu-mi afectează pensia. Ha-ha-ha! E drept, sună un pic cam strâmb...Viorica, gureșa asta de precupeață – mi-a fost elevă, o cunosc de 30 de ani și știu ce-i poate capul! – mă ia la 11 metri scurt: „Ia mai taci domn /Monsieur professeur/ că guvernul vă dă de astăzi 14% în plus!”„Ce pensie babană veți primi!” „Și pentru ce mă rog?”  „Ce ați făcut să meritați așa un cadou țapăn?”

Pe cine crești la sân ? - TABLETA DE DUMINICĂ - 6 septembrie 2020

 Pe cine?

Povestea ne spune că un bătrân i-a deslușit nepoțelului adevărul vieții:

În fiecare dintre noi coexistă 2 lupi. Unul reprezintă  r ă u l : invidia, gelozia, egoismul, ambiția, minciunile. Al doilea lup  este  b i n e l e : pacea, dragostea, speranța, blândețea, loialitatea. Amândoi se luptă, din zori de zi și până în seară, fiecare să-l elimine pe celălalt. Nepoțelul pătruns în adâncul sufletului de cuvintele bunicului se gândi și apoi întrebă:

-  Și care lup va câștiga totuși lupta?

Bătrânul surâse și spuse:

-  Lupul pe care tu l-ai crescut de mic, la sânul tău și-l...hrănești în continuare./Din înțelepciunea nației franceze/.

Ridicați-vă ochii spre EL și reflectați. Doar atât. Doamne ajută! Vă mulțumesc,

Mircea I. Bătrânu




MÂNGÂIEREA - TABLETA DE DUMINICĂ - 30 august 2020

 Mângâierea




Azi e ultima duminică din această vară, ne-vară, an, ne-an și viața nostră, ne-viață. Calculatorul meu e tot la reparat. Ca să mă pot ține de cuvânt și să scriu „tableta”, de mulți dintre voi, foarte așteptată, am recurs la un telefon android și, chiar numai pentru scris, la un laptop, acesta la rândul lui cu amenințarea nerostită că va trece și el la pensie, că s-a săturat de mine și-i ajunge vechimea de peste 11 ani...Ca să vezi unde am ajuns cu democrația!


Inițial doream să scriu despre „Ocrotire”, dar văzând ce se întâmplă în jurul nostru cred că-i mai oportun să vorbim de „Mângâiere”.