La drum prin Maramu’ și Sătmar

În acest an au fost prea multe evenimente cumplite. Peste tot. Plus o umbră de boală în familie. Am hotărât prin urmare să nu ne depărtăm prea mult de casă. Numiți-o temere. Eu îi spun prevedere, mai ales că la bază a fost decizia luată, serios, la unison, cu Rodica, nevastă-mea. Unde să mergem totuși? Și aici telepatia a funcționat. Am căzut de acord să schițăm un circuit al Nordului și Nord-Vestului de câteva zile. Rodica e moroșancă din Boiu Mare, cu școala făcută la Baia Mare și neamuri neaoșe de la Sighet și până în Sălaj. Noutatea a constat în faptul că nu am ales  și nici nu am premeditat nimic. Am mers acolo unde ne-au dus pașii și ne-am oprit acolo unde frumusețea locului a zis „stai”. Așa se face că am trecut curajoși Dealul Ștefăniței, cu „Maritza” noastră, VW Passat combi - o „trotinetă” din 2004, fără fasoane, cuminte, ascultătoare și întinsă la drum, numai să-i dai ham! - descălecând în Maramu’ul de altădată, pe la Săcel, plini de curiozitate și încântare. Am făcut rapid un calcul: de vreo 12 ani buni nu am mai trecut pe aici! Cer de toamnă, cum nici în filme nu admiri/ vezi pozele/, plus un gram de căldurică, la vreo 28-30 de grade - asta ca să ne pară rău după vara ce se pregătea să-și ia la revedere. Dar să o luăm mai bine pe zile.

ZIUA 1 – 26 AUG 2016

Imagini „tiroleze” de pe acest drum în pantă spre Dealul  Ștefăniței, pe lângă apa Sălăuței – ...Telciu, Romuli, Dealul Ștefăniței, coborând apoi la Săcel și Moisei.

Conform zicalei: „niciun drum fără peripeții!”, am trecut mai întâi pe  la Service auto – La Nuțu  - la Moisei/ îi voi spune „cel cu scutul!”. Mi l-a pus la loc după o reparație de formă, făcută la un alt service! SFAT: nu lăsați automobilul  pe seama „meseriașului”, fără supravegherea dumneavoastră ...DACĂ VREȚI SĂ-L MAI AVEȚI ÎNTREG, FĂRĂ PROBLEME!!! – Nuțu – un băiat de treaba. Deși avea foarte mult de lucru, a acceptat să mă ajute! Era vineri, la orele 14,30. Nu aveam unde să mai merg! Totul pentru doar 25 Lei!

Încă un semn că în România se mai nasc oameni de omenie! Dă-i Doamne bine! Priviți fotografiile. Sper că sunt edificatoare...

Iată și o  Țigancă în fuga „Mercedesului” personal...Am vrut să-i fac poză dar s-a speriat și a luat-o la goană!

Rodica neobișnuită cu reparațiile, plictisită și obosită de atâta așteptare mai trage o țigară...Uf! Am scăpat. Mașina merge bine. Ne continuăm drumul prin Moisei să vedem ce s-a mai întâmplat cu istoria martirilor răpuși de hortyști în al doilea război mondial. 

„Masa Rotundă” a martirilor e tot acolo, în buza dealului unde o știam. S-au făcut lucrări, ceea ce e foarte bine! Dacă noi nu ne prețuim eroii, cine să ni-i prețuiască?!

Superb intrândul nou,  sculptat, peste aleea ce te duce la Monument. Eroii de la  Moisei, „eroi” imaginați și dăltuiți inițial în lemn de artistul Vida Gheza, așteaptă tăcuți și cuminți ora deșteptării noastre din somnul prostiei și împilării acceptate!

Opera de restaurare, asta este de fapt, corect executată s-a efectuat prin grija organelor locale și județene și a fost finalizată în 2013.

Iată câteva instantanee cu Monumentul / statuile din piatră/+ peisajele de poveste, pe fundalul acelui cer de o profunzime albastră, aproape ireală – visul oricărui fotograf.

Pe la 3-4 după amiaza ne-am oprit, rupți de foame la Pensiunea-restaurant LIDO. Aici am servit, cu poftă,  o minunată plăcintă moroșană ce era vândută pe post de „pizza quatro formaggi” – de ce? – „...pentru că pe aici nimeni nu cumpără plăcintă...Toată lumea vrea pizza!” Moda, dom-le, moda, ce să-i faci!

Am revenit la Săcel și am coborât pe Valea Izei. Eram curioși să revedem minunatele biserici de/din lemn, unice în lume, de pe acest curs de apă, încărcat de legende. Până la lăcașurile de cult am constatat cu bucurie că percepția istorică s-a schimbat. Mă refer firește la Dragomirești. Monumentul de la Dragomirești – în memoria greco-catolicilor uciși de comuniștii, aduși cu tancurile sovietice deoarece au refuzat să-și abjure credința în „biserica unită cu Roma” + Biserica din lemn pe două superbe caturi. Aceeași structură o vom întâlni și la Mănăstirea Bârsana, chiar dacă e vorba de biserica „soră”, ortodoxă.

 „Fiți milostivi precum Tatăl vostru, cel ceresc” - ce îndemn la zi!

Am ajuns la Bogdan Vodă ... Bisericile – vechiul și noul – pot coexista în bună  pace!

La Biserica nouă am admirat pictura, fără stridențe de culoare sau desen, unitar etalată, sub îndrumarea profesorului-pictor Dimitrie Bănică.

ZIUA  a 2-a  – 27 AUG 2016

Biserica de lemn de la Rozavlea - Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril - monument de patrimoniu național - în plină acțiune de restaurare, coordonată de Dana Postolache, pictor restaurator de prestigiu internațional. Aduc un modest omagiu acestei excepționale echipe. O vedeți la lucru în imaginile din această zi.

A urmat apoi/re/întâlnirea cu Raiul la Mănăstirea BÂRSANA.

Priviți imaginile! Grație proniei divine, am reușit niște poze „de premiat”, ce ilustrează pe deplin frumusețea unică a locului, în albastra lumină de toamnă și în dansul înmiresmat al florilor ce îmbracă cu eleganță și discreție aceste spectaculare arhitecturi din lemn și piatră! Ele îi conferă unicitate și personalitate mănăstirii! Felicitări și mulțumiri măicuțelor, constructorilor și tuturor truditorilor, zilnic câteva zeci! Nici nu se compară cu ceea ce am văzut acum 12 ani! Și aici, un modest omagiu!

La Sighet nu ne-am mai oprit pentru că Memorialul durerii, temnița comunistă de tristă amintire, l-am vizitat. Am continuat spre Săpânța, unde am sosit la amiază. Tocmai bine să vizităm Complexul Păstrăvul, situat la 4 km de localitate, sus pe vale, în imediata vecinătate a fostei Păstrăvării a ocolului silvic. Față de ce era în 2004 nu am mai recunoscut nimic. Edificiu nou. Personal amabil și atent / O laud pe Irinutza, fata din poză care ne-a servit cum trebuie: câte un păstrăv adult, rostogolit în făină de mălai grisat și dedat cu o cremă de mujdei de să-ți lingi degetele. Câte un „cui” de prună adevărată în deschidere și unul-două pahare de riesling auriu de Sălaj, de mândra minune. Papanași cu gem de afine din partea locului. Excepțional! Nici eu, nici Rodica nu vom uita prânzul acesta niciodată. Și nu scump! Am vizitat pe urmă bazinele și incinta cu cei doi pui de căprioară orfani, salvați din ghearele lupilor! Sunt un deliciu pentru toți copiii în trecere pe aici. Priviți imaginile. Vă las să trageți singuri o concluzie.

Cimitirul Vesel - firește că ne-am oprit. Două constatări importante, făcute în 2016: Prima - epitafele de dată mai recentă, finalizate de urmașii lui Ioan Stan Pătraș, sunt mult mai „cuminți”, semn că s-a potolit lumea și nu mai face atâtea prostii! /Așa să fie, oare?!/Ce ziceți? A doua - cât se poate de serioasă și interesantă, se referă la Biserica așezării. Creatorul celebrelor cruci și al portretelor lui Nicolae și Elena Ceaușescu(puțini își mai aduc aminte!), Ioan Stan Pătraș era un artist din domeniul picturii naive. Lucrările sale impresionează prin amalgamul de culori pure, „de tub”, având la bază variațiuni de albastru și verde, de la tonul cald, marin la cel hibernal, bordurate, predilect, cu tonuri de roșu, alb și galben. Identitară, la Stan Pătraș, rămâne această coexistență a celor două culori primare, din cel mai pur marin, mediteranean sau caspic, cu fine demarcații de roșu și alb. Ca desen, elementele portului popular local sunt definitorii, atât cele geometrice cât și cele florale. Ei bine, marea schimbare, față de ceea ce văzusem în 2004, constă în redecorarea și restaurarea completă a bisericii - lucrare încă în execuție - după modelul și mai ales cromatica lui Stan Pătraș! Este unicul exemplu din lume când un artist poate produce asemenea metamorfoze de proporții pentru întregul lăcaș de cult. Priviți cu atenție pozele alăturate și sper să apreciați și dumneavoastră cum se cuvine, noutatea evenimentului.

De la Săpânța nu am mai ales drumul spre Baia Sprie, ci am continuat spre Sătmar prin Teceu Mic - am fost la nici 50 m de granița cu Ucraina, pe Tisa, acolo unde „se prinde harta în cui”! / vezi foto/și am trecut Munții Oașului prin Pasul Huta/Certeze/ la o altitudine de 587 m, pe la Piatra, printr-o superbă pădure de foioase, lăsată, printr-un miracol, în PACE, să crească și să împodobească întreaga zonă. Doamne ce țară frumoasă avem!

Am vrut să încheiem ziua cu o partidă de pescuit. De aceea am coborât în frumosul Sătmar, județul Satu Mare, până la Călinești-Oaș. Aici este unul din cele mai mari lacuri de acumulare din Transilvania. Format pe râul Tur, are o suprafață impresionantă de 357 ha - sau altfel spus, 357.000 mp! - luciu de apă și, surpriză: niciun spațiu de cazare disponibil! Pe drumul care leagă Călineștiul de Livada este o singură Pensiune , restaurant  „La Mișu”, sau parcă „Alina”. Oricum nu are nicio importanță. Nu am avut unde să înoptăm și a trebuit să renunțăm. Păcat. Intențiile patronilor de aici sunt bune/vezi foto/ dar posibilitățile financiare, probabil, nu pot susține o investiție serioasă cu certe rezultate economice și turistice într-un viitor apropiat.

ZIUA  a 3-a  – 28 AUG 2016

La sugestia lui Viorel, barmanul de la Călinești, am mai călătorit aprox. 10 km și am ajuns la Complexul Mujdeni din imediata vecinătate a Orașului Nou, unde am cunoscut niște oameni de toată isprava: domnul Gheorghe Dorle, șeful și inițiatorul acestui popas turistic adevărat, pe domnii Moise și Ghiță, implicați serios în activitatea de aici. Teren în pantă, în stânga, drumul te duce în 35 de minute, prin Livada și Botiz drept în Sătmar, capitala de județ, sau, dacă o iei la dreapta, în și mai puțin timp, vezi mândra Țară a Oașului tradițional! Vama, Negrești Oaș și „vedeta” regiunii, localitatea Certeze, căreia vreau să-i consacru un alineat separat. La Mujdeni am avut o amplă discuție cu domnul Gheorghe Dorle, abordând deschis situația din turismul românesc, plusuri, minusuri și cauze; posibile soluții.(Foarte interesant și instructiv. Sper să pot într-o bună zi să-i iau un interviu. Ar fi un câștig pentru toată lumea).Am făcut foarte multe instantanee cu acest complex turistic de referință al județului Sătmar. 44 de camere, nenumărate saloane, sali de nunți, terase - am optat pentru cea cu deschidere spre minunatul lac de acumulare Mujdeni - ce peisaje, ce priveliște!  + bază de tratament și terenuri de minifotbal și tenis de câmp, acces la Lacul Mujdeni, adică agrement și pescuit. Priviți! Tot respectul pentru munca domnului Dorle și a oamenilor săi!

Era duminica. La sfatul d-lui Gheorghe Dorle, fiu al localității, ne-am întors să vizităm „neapărat” Certeze, „cea mai mândră” dintre așezările de la poalele munților Oașului, la prânz, să-i „prindem” pe certezeni ieșind de la biserică. Doamnele, domnișoarele, fetițele, sunt îmbrăcate în costume populare și sunt „ocoș /grozav/ de mândre și frumoase”! - zicea domnul Dorle.Avea dreptate. Așa este.Iată câteva imagini edificatoare.

- De ce purtați culori mai închise? Uite ce galben, roșu ori verde frumos au femeile ce vin pe drum! - am legat un dialog cu Certezanca din foto 2/Cert.

- Păi noi suntem femei serioase! Ele-s mai tinerele, fără atâtea griji...

- Adică sunt neserioase?! - eu de colo . Vai domnule, numa’ la prostii vă gândiți voi bărbații! Ha-ha-ha/cu subînțeles/. Fetița, alături de mămica ei, în galben, ea în fustă roșie, cu flori de câmp, cu brâu negru, este cea mai frumoasă. Nu am să o uit niciodată! Toate femeile de aici sunt foarte...atractive. Elementul magnetic este fusta, foarte puternic si foarte sus apretată. Ai zice, în pas de vals, ca „valurile Dunării”. Ce nu văd ochii poate completa în voie fantezia bărbatului. Câtă ingeniozitate...feminină!

În 28 august 2016 la Certeze a venit la biserică, la slujbă tot satul! Un eveniment care-i va marca pe localnici: retragerea din activitate a Părintelui Viorel Boloș după 29 de ani serviți în comunitatea din Certeze! De admirat atașamentul oamenilor și devoțiunea părintelui! Au fost prezenți și Pr. Mihai Feher, părinte Protopop al Oașului și Pr. Emanuel Rus, părinte Stareț al Mănăstirii Bixad. E impresionant să vezi această unitate adevărată nu de „scenă”. Sincer, un modest omagiu, tuturor!

Certeze este cunoscut prin mass-media datorită caselor...Ce nu s-a spus. 90% dintre ele sunt făcute de mâna propietarilor, cei mai vajnici „constructori din Europa” și sunt locuite, nu „goale” cum am auzit la radio într-o emisiune! Mi-a atras atenția arhitectura locului./Nu am mai văzut-o în altă parte/. Acoperișul e fie o îmbinare inegală, prin suprapunere, a două arcuri de cerc, fie o frumoasă acoladă ateniană. Minunat. Priviți imaginile și veți înțelege! Prin Certeze voi mai trece oricând cu mare plăcere! Cinste locuitorilor săi!

ZIUA  a 4-a  – 29 AUG 2016

Am ajuns cu bine la Sătmar/ Satu Mare/, un municipiu în plină dezvoltare. Să nu uităm că este poarta de intrare în țară atât dinspre Vest cât și Nord, Nord-Vest. Scopul nostru a fost cu totul altul. Ne interesa să vedem ce e adevărat din povestea cu „apele termale” din această parte de țară. Ei bine, tot ce am citit pe internet se confirmă. Chiar mai mult decât ce scrie acolo. Sătmarul este orașul ce se poate lăuda cu 2(două)! ștranduri termale! În plină activitate. Luni, în 29 august l-am vizitat pe cel central, din parcul mare al urbei. Se numește, occidental, Ștrand Nord Vest Termal Park. Ca suprafață, e puțin mai restrâns decât la Venus din stațiunea 1 Mai, de lângă Oradea, sau decât cel din Ungaria, de la Hayduszoboszlo. Este însă bine că se găsește la doi pași de centru. O oază de verdeață într-o zonă foarte aglomerată: asfalt, praf, mașini și o circulație infernală, mai ales la orele după amiezii. Se va construi și un hotel. Se vede în imaginile alăturate - clădirea în roșu de dincolo de bazinele termale. Se vor acoperi și bazinele cu apă termală pentru a fi accesibile și pe timp de iarnă. Iată pozele pe care le-am făcut aici.

ZIUA  a 5-a  – 30 AUG 2016

Consecvent temei propuse, ultima zi petrecută în voiaj am consacrat-o celui mai modern parc acvatic și termal din partea de Nord Vest a Transilvaniei - Aquastar Satu Mare. E fix pe dos decât în proverb: „La pomul lăudat te poți duce și cu sacul” dacă... e chiar cel din poveste! Și este! E mult peste așteptări. Rivalizează cu ce am văzut în străinătate, în Germania sau Elveția. Este o investiție nouă, bine gândită și pusă cum trebuie în operă. Ființează doar de 3 ani, de aceea vegetația e cam săracă. Va crește. Are însă un perimetru mult mai mare decât ștrandul din oraș și evidente posibilități de extindere. Bazinele termale au extensie și în interiorul „halei” imense. Se poate face tratament în toate anotimpurile. Celelalte bazine, de la cel de înot de 1,85 m adâncime și până la cele 1,40, 1,20 m adâncime sunt cu apă normală încălzită la 24-26 ^o C dar tot din recircularea apei termale, fără consum de energie. Aceasta vine din pământ la 105^o C. Răcirea ei, la 36^oC permite încălzirea apei din celelalte bazine. Se merge foarte mult pe hidromasaj și cu mare succes, mai ales pentru noi, cei aflați la a 2-a tinerețe. Pentru copii e o stație de tobogane cu de toate. Cred că și iarna ar fi în stare să vină atât de mult le place. Totul e foarte curat. Sunt mai multe baruri și unități care asigură deservirea mesei la un preț rezonabil.Are firmă proprie de pază și de „salvamar”. Pe ansamblu cred că merită revenit și în lunile de vară plină. E frumos și bine. Singurul inconvenient : depărtarea față de centru. Îți trebuie mașină sau trebuie să vii cu un microbuz. Să vedem ce vor mai face pe viitor./Vezi pozele alăturate/.

Nu întâmplător am lăsat la urmă partea de cazare. E cu totul special. Am găsit, în agitația unei zgomotoase aglomerări urbane, la 5 minute distanță de Ștrandul termal din centru, Pensiunea Vila Tineretului - un univers special de verdeață, calm și ospitalitate ardelenească proverbială. O afacere de familie, coordonată de doamna Pușa - Maria Matiaș, două fete de excepție la bar și recepție - Alina și Denisa. O grădină ca la bunica, cu două pavilioane de adăstat la umbră, în liniște. Șeful curții e Maxi. Inteligent și „harnic” + o familie de broaște țestoase și pești roșii și galbeni, exotici. Am stat aici cu Rodica 2 zile. Aș repeta oricând experiența pentru că merită. Felicit pe doamna Pușa și pe fete, pe fiul ei și familia acestuia pentru efortul pe care-l fac ca să te simți bine. Datele de contact, ca și la celelalte locații le găsiți cu mare ușurință pe orice site de cazare în Satu Mare, atât  în municipiu cât și în județ.

Și uite așa am parcurs 605 km în acest minunat colț de țară. Miercuri în cea de-a 6-a zi, în 31 august 2016, ne-am întors voioși acasă. Mult mai bogați sufletește și cu alți foarte mulți prieteni pe care ni i-am făcut în Maramu’ și Sătmar. Merită să încercați și voi această experiență. Veți avea numai de câștigat!

2 septembrie 2016                                                              Mircea Seleușan-Bătrânu

P.S.

De la Calistrat Hogaș cetire + scrierile lui Geo Bogza, rămân partizanului reportajului literar, mai ales azi, când ai posibilitatea să-l agrementezi cu poze sau, de ce nu, chiar cu filme! În plus mai poți să faci și o recomandare utilă celor /pre/dispuși să călătorească. Să nu uitați: În viață hotărâtoare e credința în Dumnezeu și decisivă e  c ă l ă t o r i a nu destinația! Vă iubesc și vă prețuiesc, dragi prieteni. Vă stau oricând la dispoziție cu un sfat sau o adresă...Pentru a vedea toate albumele foto referitoare la tema „La drum prin Maramu și Sătmar”/sunt câteva sute de imagini/ vă rog să folosiți linkul următor al paginii de pe Facebook -  JURNAL DE VACANȚĂ:

https://www.facebook.com/mirceaibatranu/photos/?tab=albums

Puteți prelua free orice poză și orice pasaj din text, cu rugămintea pe care o cunoașteți: ghilimelele și citarea sursei! Merci.

MSB