LUMINA
Noi
trăim în penumbră, nu în lumină plină. Lumina profundă, albă de te dor ochii,
este doar a LUI. Această baie de „laser” a fost cea a Înălțării SALE. Mai e
apanajul sfinților și arhanghelilor SĂI. Pentru noi, cei mulți, scăldarea în
baia de soare plin, din luna lui cuptor, să zicem, rămâne un deziderat greu de
atins. Pentru majoritatea noastră e doar „mălaiul la care visează orice
pasăre!”, imposibil de atins în viața obișnuită, pe planeta Terra.
În
Cartea Sfântă, de Paști, suntem invitați să luăm LUMINĂ – L u m i n a Învierii,
Lumina ce ne va călăuzi pe drumul drept, ca o lanternă cu baterie foarte bună,
tot anul. Ne va feri să nu cădem în gropi, ori în te miri ce alte capcane. Dacă
te duci în acea unică noapte și iei formal lumină de la Părintele, sau de la
alt credincios, mai aproape de sursă, participând doar fizic la ritual – cum să
zic? Ca un „zombi” – atunci mai bine stai acasă. Știu precis că l u m i n a nu
te va ajuta. Din contră, aproape sigur vei face vreo prostie de care s-ar putea
să-ți pară rău mai târziu.
Dar
întunericul? Ce facem cu acesta. Eu personal am avut momente foarte triste și
grele când aveam senzația că mă sufocă. Mi se părea că aveam legate de picioare
niște pietre enorme de moară. Aghiuță nu „culcă-te”! Îl auzeam cum mă împinge,
cu glas mieros la renunțare, la abandonarea luptei, mă cheamă la căderea în
neant, ca să mă pierd cu totul.Oh! ce dificil e să-i scapi din gheare! Mă ia cu
răcoare pe șira spinării...Cum scapi? Numai recurgând din tot sufletul la
LUMINA RUGĂCIUNII! La PUTEREA SA MIRACULOASĂ!
Este
singura noastră salvare, dragii mei prieteni, dragele mele prietene, nu vorbesc
să mă aflu în treabă și nici să fac pe nebunul. Altă cale de scăpare nu există!
Noi
trăim în penumbră, nu în lumină plină...într-o INTERSECȚIE. Dacă ne rugăm cum
trebuie, simplu, la obiect, o vom apuca în sus, spre LUMINĂ. Dacă îl ascultăm
pe Aghiuță, care ne șoptește tandru, ca o cocotă de la „Cocoșul roșu”...„lasă,
hai mai ia un whisky, pipăie-i nurii fătucă-i! Dă-i în pitpalaci pe ceilalți,
tu ține-o tot înainte cu partidul și fă-ți mâna greblă (ha-ha-ha! mai ai un
bobârnac să dai în bugetul țărișoarei și vei ajunge miliardar!!! Cine-i ca
tine, hai?!) o luăm la vale și penumbra se transformă în întuneric absolut, cu
un miros puternic de pucioasă, de catran ars! Când vei ajunge pe buza cazanului
cu smoală e...prea târziu!
Priviți
așadar cu încredere spre LUMINĂ. Repet, în l u m i n ă plină stau numai cei
chemați, cei aleși/ suita LUI, sfinții, îngerii, arhanghelii/ și mi se pare
chiar corect, gândindu-mă la păcatele săvârșite de către noi, mirenii. Dar
nimeni nu ne va opri să stăm pe „terasă”, sau în camera cea mai luminoasă, cea
de la drum. Nu?
De
cine depinde? Vă întreb.
Să
aveți parte de o săptămână bună, cu sănătate și împliniri frumoase. Doamne
ajută!
Al
vostru prieten,
Mircea I. Bătrânu