vineri, 26 iulie 2013

APEL

Am comentat și aici,  în cuvinte laudative, pe deplin meritate, despre cartea-eveniment „Cultura tradiţională imaterială românească din Bistriţa-Năsăud - vol.I - RITURILE DE TRECERE”. Nu mică mi-a fost uimirea când am aflat de la autori, Vasile V. Filip şi Menuţ Maximinian, că proiectul a fost abandonat fiindcă „nu mai sunt bani”(!). Mai clar: au fost tipărite, în condiţii grafice pe măsură, 500 de exemplare broşate care au costat aproximativ 20 000 Lei (RON), finanţare făcută de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, prin intermediul Centrului judetean pentru cultură. 
La această oră trebuia să fie deja demarată activitatea de documentare în teren pentru volumul II şi să fie continuată redactarea. 
Nimic. 
Nimic nu s-a mai întâmplat pentru că... lipsesc fondurile.
Fără răutate, maliţie sau ironie, descoperi în fiecare zi numai privind la Tv că se irosesc sau se fură sume fabuloase...Pentru aşa ceva există resurse. 
Pentru o „carte-baliză”, o carte de „hotar”, de factură enciclopedică, de fapt „cartea noastră de identitate”, poate cea mai importantă din cultura judeţului nostru pentru acest început de secol XXI  - NU EXISTĂ BANI !!!
Iată de ce lansez prezentul

                                              APEL

                       către toţi bistriţenii şi năsăudenii
cu drag de glia lor, mândrii de tradiţiile creştine, de obârşie, de datinile şi obiceiurile de pe la noi, unice în lume! - să solicităm cu toţii diriguitorilor noştri ca acest mult aşteptat RESTITUTIO, în trei volume, să fie finanţat corespunzător ca să poată ajunge, la loc de cinste în toate bibliotecile şcolare, comunale, orăşeneşti etc., din Bistriţa-Năsăud. 
Va fi zestrea noastră întru eternitate şi cartea de vizită a judeţului pentru multe decenii de aici înainte.
Îi rog de asemenea pe toţi colegii şi prietenii din presa scrisă, vorbită şi televizuală să reia Apelul şi să-i consacre, în limita spaţiului şi timpului, în emisiuni edificatoare, importanţa cuvenită.
Doamne ajută !
VĂ MULŢUMESC !

                                                                          Mircea I. Bătrânu

«Riturile»... devenirii noastre

Precizare:
Întrucât acest material publicat în martie 2013 în www.Bistriteanul.ro a suscitat foarte mult interes și, după cum se știe problema finanțării volumelor următoare nu este încă rezolvată, îl introduc și pe pagina mea + Apelul. Poate că până la urmă  cineva va auzi și va acționa...

xxx


    În marasmul de azi, când truda ştiinţifică e maculată de o manieră jenantă de „hoardele” de „băieţi deştepţi”, de toate calibrele şi la toate nivelurile, lucrarea prestigiosului profesor doctor Vasile V.Filip realizată împreună cu fostul său elev, binecunoscutul om de media, scriitor şi ziarist, Menuţ Maximinian -  « Cultura tradiţională  imaterială românească din Bistriţa-Năsăud vol. I - RITURILE DE TRECERE » - Editura Eikon -Cluj Napoca, 2012, este un binevenit „balsam” pentru toţi cei ce studiază, au studiat/ în sensul plenar de „muncă” - „a munci”/. Nimic întâmplător. Doi specialişti în etnografie şi etnologie s-au angrenat cu tot entuziasmul într-un vast proiect de cercetare ştiinţifică, punând în acţiune, cu multă migală şi profesionalism  toate elementele constitutive ale unui demers atât de pretenţios şi de laborios.

luni, 22 iulie 2013



HORAȚIU MĂLĂELE – „Rătăciri”?



Parcă microfonul i-ar aparține de când lumea... 



     A încerca să-i faci o prezentare lui  HORAȚIU MĂLĂELE e de-a dreptul superfluu. E arhicunoscut și unanim apreciat.Teatru, filme/pe micul și marele ecran/, „n” spectacole, câteva mii de caricaturi(în domeniu se vorbește chiar de un stil „Mălăele”) și acum iată acest volum – l-aș numi „bloc-notes” – de proză și o „seamă” de versuri, uluitor de bune. În haină memorialistică, cu vagi accente de jurnal, purtând modestul titlu de „Rătăciri” – Ed. Allfa, București,2012, numai „pierdere” a busolei nu este. Din contră.
     Ne aflăm în fața unui genial eseu de structură polimorfă: copilăria, situată în lumea post-moromețeană, postulate generice, cu tentă moralizatoare: viața – moartea și propria noastră devenire supusă sisificei condiții de a conjuga, așa cum putem fiecare, verbul „a fi”. Nu am să dezvolt aici analiza viziunii ontologice a lui HORAȚIU MĂLĂELE în stilul său inconfundabil, ironic, /auto/persiflant, flegmatic și frust. Ar însemna poate o demonstrație mult prea specializată și aș risca să-i îndepărtez de carte pe foarte mulți ipotetici cititori. Aș păcătui. De aceea prefer să acord mai mult spațiu citatului.
     Câteva exemple:
„Primăvara lui ’56 intrase în curtea copilăriei mele ca un animal de pradă”/sosirea comuniștilor/; „După ce Prostia se instală confortabil în teritoriu, urmă o perioadă de fericită adaptare”; „Copilăria...Cadoul pe care ni-l face Viața pentru ce vom avea de îndurat”. Din Decalog: „Fii prietenul dușmanilor tăi. Un proverb islamic spune că < numai iubindu-i poți să-i distrugi>”; „ Rămâi modest. Dar, fă în așa fel ca lucrul ăsta să se știe. Trebuie să ai orgoliul modestiei tale”; „Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îți trebuie unanimitate”. Sau: „ A te chinui să faci un lucru așa cum vrei numai tu este ca și cum ți-ai dori să ai un copil cu o femeie gonflabilă”; „sânge și pământ/vuiet lângă vânt/vreau să mă avânt/las inima gaj/la ecarisaj” și „ Obosită-n bălării/Ofta Moartea:/C’ est la vie!”etc.
Nu sunt deloc „Rătăciri”, mai degrabă un alt fel de „tablete” argheziene greu de digerat datorită adevărului brutal exprimat. Surprinde maxima esențializare – textele trec cu lejeritate și naturalețe de la o chintesență la alta – bazată pe un spirit de observație de o acuitate impresionantă. „ Tot ce face HORAȚIU MĂLĂELE, atunci când nu e pur și simplu excepțional, e de-a dreptul genial – constata Maestrul RADU BELIGAN. Dovadă acest volum pe care l-am citit cu uimire și admirație. Pe nerăsuflate. Ce mai pot să zic ?” Cartea se citește așadar rapid, cu mare încântare și lasă loc la multe, foarte multe reflecții...


Mircea I. Bătrânu