„ Bătrânul inginer uitase de timp. Scrisese fără oprire,
caligrafic, cu migală, după cum îl învăţase exigentul său învăţător, tov. Drăghici, fie iertat. Se lumina de ziuă
peste un nou 8 Martie. Acum recitea:
« Iubita mea,
Îţi scriu poate pentru ultima oară.Trebuie să-ţi fac
această mărturisire. Clepsidra nu mă lasă să uit că apusul e foarte aproape. Azi ştiu ceea ce altădată ignoram. Eram tânăr, puternic, frumos. Mi se părea că toată lumea e a mea.
