sâmbătă, 14 noiembrie 2015

CULTURĂ - BISTRIȚA FOLK Ediția a XIV-a - 2015

     Sunt momente în viață supranumite, just, „monumente”. Se simte. Nu iei doar parte la ele, ci le trăiești. De aceea consemnarea lor vine de la sine, fără vreo dificultate. Asta s-a întâmplat vineri, 13 noiembrie 2015, la Sala Polivalentă din Bistrița.
     FLORIN SĂSĂRMAN, „Omul spectacol” - îmi place să-i spun așa pentru că este și el un prototip 100% a ceea ce înseamnă, la ora actuală, Adevărat, Reprezentativ și Curat în arta bistrițeană, de la creație la redare scenică, de studiou sau radiofonică, la mobilizarea celorlalți  - a dat startul ediției a XIV-a a Festivalului de Muzică și Creație FOLK. Este o manifestare de talia națională, de cea mai bună calitate. Aș putea să susțin că a depășit chiar hotarele,  prin prezența folkiștilor români din Franța, SUA și Canada, la ultimele două ediții.

duminică, 8 noiembrie 2015

CULTURĂ - CORUL APPASSIONATA - 35! ȘI FRANCISC MUREȘAN - 60 DE ANI!

Aseară, 7 noiembrie, zi de sabat,  în „mica” Sinagogă - zic mică fiindcă era chiar neîncăpătoare pentru numărul foarte mare de spectatori! - mă gândeam, cu un dram de tristețe, că sunt totuși puține momentele de adevărat  Act artistic, plămădite de la alfa la omega de bistrițeni! Kitsch-uri, din păcate, sunt multe, în toată paleta preocupărilor artistice, de la scris la cântat și de la sculptat la pictat. Realizări notabile sunt însă...puține. De ce? Este o altă temă și nu vreau să o dezvolt acum și aici. Nu se  potrivește deoarece Corul APPASSIONATA este exact exemplul pozitiv de care e mare nevoie pentru toți artiștii și creatorii de azi ai Bistriței și Năsăudului. Se încadrează perfect la „așa DA”! Desigur, nu e unicul, dar pe ansamblu, trebuie să recunoaștem că avem puține pilde asemănătoare.
Nu vă voi plictisi cu „procesul verbal”, strict jurnalistic, al manifestării. La ora aceasta cred că au făcut-o, pe larg, prietenii mei din presa scrisă și on-line. Au fost prezente oficialitățile locale, directorii celor două instituții de cultură, șefii celor două coruri, președintele FDG - Cluj-Napoca. S-au rostit cuvinte frumoase. S-a încercat chiar și un laudatio de bun simț. Buchete și coșuri cu flori, diplome, statuete, cadouri. Într-un cuvânt, un moment anivesar împlinit, poate puțin prea lung, după cum hâtru sublinia spectatoarea de lângă mine. Mi se pare mai important să zăbovim asupra câtorva teme, de excepție.

CULTURĂ - MARIA - REGINA ROMÂNIEI - ASTĂZI - 140 DE ANI DE LA NAȘTEREA SA!

Pentru cei mai tineri redau mai jos un fragment din testamentul ei:
Țării mele și Poporului meu,
„Când veți ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea mea să te ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniștea mormântului(...)Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti deoarece v-am iubit cu toată puterea inimii mele și dragostea mea a fost puternică, plină de avânt: mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare(...) Mi-a fost dat să trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restriște și vremuri de mari îndepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-ți fiu călăuză, să-ți fiu inspiratoare, să fiu aceea care a păstrat flacăra vie, aceea care a devenit centrul de îndârjire în zilele cele mai negre. Aceasta ți-o pot spune astăzi căci nu mai sunt în viață. În acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag: „Mama tuturor” și aș vrea să rămân în amintirea ta aceea care putea totdeauna să fie găsită în clipele de durere sau pericol. A venit mai târziu o vreme când m-ați negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta și v-am iubit mai departe, cu toate că nu vă puteam ajuta așa de mult ca în zilele când credeați în mine. Dar aceasta e uitată.(...) Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru veșnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare(...) Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută. Am credința că v-am priceput: n-am judecat, am iubit...”
Maria, Regina României
Tenha Juvah, Balcic, 29 iunie 1933

                                                                              ***

Îi mulțumesc Doamnei Tatiana Niculescu Bran pentru acest binevenit  restitutio - volumul de documente, „Regina Maria- ultima dorință”, Ed.Humanitas, București, 2015 -  încă o dovadă că România nu poate și nu are cum să sfârșească „în genunchi”, cum se străduiesc unii bezmetici să prezinte situația!
Mai am și alte argumente strict personale și...literare pe care le veți putea citi în curând, aici, pe blogul meu.

Până atunci vă rog să rețineți că „Mama tuturor” Românilor - REGINA MARIA -  NU a murit și nici NU va muri cât încă mai bate în pieptul nostru o inimă adevărată!