( Înainte de a citi puținele rânduri de mai jos, vă rog să faceți o plimbare până în Parc, să le vedeți pe veverițe și cușca lor de „aur”.După aceea, nu știu dacă proza mea mai este și pentru voi atâta de...fantastică. Veverița= agilitate, dinamică a corpului și zbor; joacă și alint...„FREE for ever” - /dintotdeauna și/„ pentru totdeauna LIBER”!)
***
- Pe mine mă cheamă TOP. Bună ziua - zise cu timiditate domnul veverițu, din poză.
- Pe mine mă cheamă TOPPA - adăugă domnișoara veveriță, mai curajoasă, din poza a doua.
Vă salut cu milă, săracilor, oameni lipsiți de l i b e r t a t e. Eu sunt mai vorbăreață - fuga stânga, fuga dreapta - aceasta nu înseamnă că vă spun prostii. Știu că fotograful acesta ce se tot învârte pe aici înțelege ce vorbim noi. Profit de ocazie să vă transmit, prin el, câte ceva din experiența noastră. Ce gândim, cum trăim și ce am vrea să facem. Noi am văzut lumina zilei în „ferma de veverițe”. Noi suntem liberi aici în cușcă. Libertatea noastră e tot timpul apărată de o plasă de sârmă. Oamenii, bieții, nu au voie să intre! Și la Fermă și aici există unul mai mare. Toți îi spun „șefu” și se tem de el. Fals. E un individ de treabă. El ne apără de oameni! „Sunt răi și ai dracului!” - zice el de fiecare dată când vine, cam odată pe săptămână. Avem doi îngrijitori. Unul tânăr și altul bătrân. Cel tânăr, simt eu, s-ar juca un pic cu noi. Cel bătrân nu-l lasă. „Ce vrei să le scapi afară,nebunule? Vrei să ne omoare Șefu?!” Săracii! Ei nu știu că noi știm...Da, da. La Fermă am povestit cu unchiul Pit. El era bătrân și știa, din vorbă în vorbă, că oamenii, în realitate, nu sunt liberi. Trăiesc în lagăre mari unde nu fac ce vor ci numai ce trebuie, ce li se ordonă. Noi avem un șef dar ei au mult mai mulți! Ei nu știu ce înseamnă libertatea...De aceea e atâta pază! Nu au voie să intre la noi pentru că s-ar obișnui cu binele! Zicea unchiul Pit că „binele” e periculos. După ce-l ai nu vrei să-l mai dai și altora!
Nu cred că-i adevărat. Eu cu Top sigur nu suntem egoiști...Noi facem sport, multă mișcare. Educația fizică e de bază în familia noastră, ne aerisește mintea și nu ne lasă să ne gândim la prostii! Eu am partea asta de cușcă - fuga stânga, fuga dreapta,iac-așa: iute, foarte, foarte iute! Top are partea cealaltă. Fuge la fel - stânga, dreapta, uneori chiar mai rapid decât mine.
- Știi de ce îmi pare rău, Top?
- De ce?
- De copii. Uite cât sunt de scumpi și de curați la suflet!
- Da. Iată-l pe ăsta micu. Mi-a dat mie o ghindă în lapte! Doamne ce bună e! Ușor crocantă și amăruie. Ha-ha-ha, pe următoarea vrea să o mănânce el!
- Da, dar i-ai văzut pe adulți. Știu că nu au voie mai aproape de noi, de libertate. Stau cuminți, dincolo de gărduleț. Copiii trec pentru că ei nu au o problemă cu...libetatea. Ei sunt, ca și noi, liberi...Hai să mai gustăm și din nucile ăstea două, apoi să ne grăbim să ducem proviziile în scorbura asta improvizată de aici că sigur vine iarna.
Top și Toppa ronțăie în liniște. Se aude doar un sunet constant, harș-harș, de parcă cineva ar tăia un placaj cu o pânză de traforaj. Într-un târziu Toppa zice:
- Auzi Top, dacă închid ochii, îmi aduc aminte de o altă poveste a unchiului Pit, când noi veverițele eram mult mai multe și mă văd urcând în viteză pe copacii cei mai înalți...
- Da și eu să fac salturi de pe un vârf de ramură pe altul...Să zbor pentru tine, acolo sus pe cer!
Liniște. Apoi un oftat adânc.
- Doamne ce frumos ar fi! - adăugă Toppa...
- Top - fuga stânga, fuga dreapta - știi ceva?
- Spune Toppa - fuga dreapta, fuga stânga - ce-i?
- Mă gândesc... Dacă am găsi vreo portiță să ieșim de aici - dreapta, stânga, stânga, dreapta? Uită-te prin plasă! Ce arbori frumoși sunt chiar aici în Parc! Am fugi acolo, la înălțime, în coroana lor. Am lua libertatea cu noi. După o secundă de reflecție: Totuși, cred că am da-o și copiilor fiindcă ei știu să o prețuiască! Oamenilor mari, nu! Ei mai au încă o groază de învățat...Ei, ce părere ai?
- Oh, Toppa, dar eu de mult fac ture - stânga, dreapta, dreapta, stânga - în căutarea vreunei soluții. Nu ți-am zis nimic până acuma deoarece nu am vrut să te dezamăgesc. Deocamdată caut. Apoi trebuie pregătire și chibzuială. De abia pe urmă vom trece la acțiune și vom emigra!
Toppa, scumpa mea, uită-te la noi, la copiii aceștia!
Eu visez de când am sosit aici la o lume fără plase de sârmă și fără gratii! Înțelegi?!
Toppa, scumpa mea, uită-te la noi, la copiii aceștia!
Eu visez de când am sosit aici la o lume fără plase de sârmă și fără gratii! Înțelegi?!
Da - spuse scurt Toppa. Hai, mai repede, hai să căutăm!
Fuga stânga, fuga dreapta, fuga dreapta, fuga stânga! Fuga, fuga...
Fuga stânga, fuga dreapta, fuga dreapta, fuga stânga! Fuga, fuga...
Bistrița, 23 august 2016
Mircea I. Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu