Corala ARMONIA ne-a /în/cântat despre CRĂCIUN și ROMÂNIA

         

         În a doua zi de Crăciun, 26 decembrie a.c. , la Biserica de la Coroana / adică Catedrala  protopopiatului ordox Bistrița, părintele protopop Alexandru Vidican și părintele Nicolae Feier ne-au oferit încă o surpriză a acestor Sfinte sărbători: ARMONIA⁽¹, cor bărbătesc, format din teologi ai Arhiescopiei de la malul mării,   tocmai din străvechiul Tomis, adică Constanța, invitat la noi în oraș! Eveniment de excepție! După ce săptămâna trecută ne-am delectat cu muzica divină a Crăciunului, intonată de corurile reunite Appassionata și Viva la musica, sub bagheta reputatului muzician Francisc Mureșan, de data aceasta, în fața unui foarte numeros auditoriu, s-a prezentat un grup restrâns de interpreți – o „schiță” a corului ARMONIA – deoarece , fiind vorba de distanță, presupun, nu a fost posibilă deplasarea întregii corale/ în jur de 40 de membri/.

ADDENDA LECTURII – KLAUS IOHANNIS – La pas prin saga „lucrului bine făcut”, spre viitorul nostru iohannisian

Nu este literatură. Nu e nici proces-verbal, sau alt act administrativ. Nu-i epistolă și nici memoriu. Cei mai aproape de vârsta mea își aduc bine aminte de „autobiografie” – cuiul lui Pepelea din dosariada ceaușistă. Era o poveste sumară, fraze scurte, telegrafice, la persoana I – de tipul „M-am născut la...; am făcut școala  la...etc. Minciuna era de neimaginat fiindcă „organul” verifica tot! Nu-i bine să vă spun ce pățeai dacă se strecura vreo eroare. Acest document olograf a trebuit să-l redactăm fiecare dintre noi la început de activitate, apoi când se punea problema schimbării locului de muncă, sau se întrezărea la orizont vreo majorare de salar  prin „promovare”, sau pur și simplu apărea vreun element de noutate. Era patalamaua ce te urmărea tot restul vieții. Ei bine, Klaus Iohannis calchiază, în mare măsură, această structură sau canavaua ei, în cartea sa – Pas cu pas, Ed. Curtea Veche Publishing, București, 2014.

Incredibilul se petrece sub ochii noștri!

Poetul, scriitorul, publicistul, omul de aleasă cultură  - NICOLAE BĂCIUȚ  - nu cred că mai are nevoie de nicio prezentare. 
Este prietenul meu, al nostru, con-județean prin naștere și demn continuator al filierei literare de pe meleagurile bistrițene și năsăudene. O operă, o bibliografie impresionantă. /Vezi Wikipedia/ Conduce de ani de zile destinele culturii mureșene ca director al acestei direcții a Ministerului culturii, când iată, INCREDIBILUL S-A PRODUS! De aceea mă raliez cu tot sufletul celor ce urmează și-i rog totodată pe toți cei ce-i sunt prieteni să facă la fel!

                                                                                ***

PROTEST

Ordin samavolnic Csilla Hegedus //Nicolae Băciuţ

Musulmanii - o eternă problemă?!

Am primit ieri prin mail următorul text al mereu surprinzătorului și parcă mai tânăr decât noi - NEAGU DJUVARA.
Îl redau mai jos spre cunoaștere și reflecție... Nu este vorba de niciun atac la adresa nimănui...Simple CONSTATĂRI ale marelui istoric și chiar ale noastre, ca simpli contemporani.
„    Acum 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea:   "Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor.   Dar cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate.   Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa.  Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie creştină. Astea nu sunt poveşti!  I-aţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djelabalele?  Vedeţi bine că nu sunt francezi!

CULTURĂ – Blocnotes de iarnă

Este un text din preziua Crăciunului, practic ultimul publicat pe 2013/ în Bistriteanul.ro/. Îl redau mai jos din respect față de cei implicați în cele relatate...

   

    Sfârșitul acesta de semestru școlar a fost copleșitor. Extrem de acaparant și obositor. În afară de școală și obligațiile profesionale/ formări, servicii, raportări, ore etc./nu am reușit să mai fac nimic în plan literar sau cultural. Independent de voința mea, foarte multe promisiuni, au rămas neonorate. Vă închipuiți ce bucurie am resimțit în 21 și 22 decembrie: primul „break” după mai bine de trei luni! Nu vreau să intru în detaliile dureroase ale învățământului – același interminabil „poligon de încercare”, cu sarcini mereu sporite „din condei” și cu randament din ce în ce mai scăzut. Să se înțeleagă că nu lansez o critică de moment,  la adresa persoanei X sau Y, ci una generală, raportată la întregul sistem. Nu e însă nici locul și nici momentul să deschid o asemenea discuție. Luați-o ca pe o răbufnire a nedreptății că dascălul, în mintea multora, de la București la vale, continuă să rămână „vinovatul de serviciu” – chestiune profund incorectă și nedemocratică.

2014

         Mi-a plăcut foarte mult acest text primit pe Facebook iată de ce, acum la început de încă o speranță de 365 de așteptări, îl redau mai jos - integral:

Anul nou bate la uşă, 

răul facă-se cenuşă,

 bucurii şi sănătate, 

Domnul să vă dea de toate, 

şi 

când nici nu vă gândiţi,

 să fiţi şi mai fericiţi!

 La Mulţi Ani!