marți, 6 decembrie 2011

TEATRU - Toamna culturală 2011 - final de « hronic »


    24-30 noiembrie, adică ultima săptămână autumnală la Bistriţa. Ce frumoasă încheiere! 7 zile pline de spectacole de valoare, de întâlniri cu oameni de cultură, de vernisaje, de convorbiri deschise, cu replici colocviale. Iată ce ne-a oferit Centrul cultural municipal « George Coşbuc » prin Festivalul naţional de teatru profesionist « Liviu Rebreanu » - ediţia a VII-a.

luni, 5 decembrie 2011

O remarcabilă premieră teatrală: FRANK AL CINCILEA


  Duminică, 4 decembrie, Teatrul Studio al Universităţii de Arte din Târgu Mureş ne-a oferit un impresionant spectacol de dans, muzică şi rostire de text în cele mai surprinzătoare registre posibile.Regizorul şi profesorul, RADU OLĂREANU nu se dezminte nici de această dată. După succesul cu music-hall-ul „Cabaret” din precedenta stagiune, iată o nouă montarea complexă, de anvergură, ce urmăreşte să-i pună în valoare pe viitorii actori în cât mai multe din ipostazele minunatei lor profesiuni. Fiecare partitură artistică este o provocare. 

miercuri, 23 noiembrie 2011

CULTURĂ - 3 Întâmplări demne de cronica toamnei 2011


  Am consemnat până acuma patru evenimente remarcabile din domeniul artelor vizuale. Remarc cu bucurie că această toamnă, cel puţin în plan cultural, îşi râde de criză. Este mai prolifică şi mai surprinzătoare ca niciodată. Trebuie să adaug o inedită întâlnire cu poezia şi muzica şi două manifestări de anvergură din lumea spectacolului.
Prima  Întâmplare 
  Festivalul cultural pentru elevi şi studenţi “Nosa - 2011”, organizat de către Primaria municipiului şi Societatea de Concerte, între 15 şi 19 noiembrie. Complex, dens, extrem de variat. 

luni, 14 noiembrie 2011

TATIANA NICULESCU BRAN – Taina Patriarhului

    A fost crimă sau moarte naturală?
    Şi-a dorit cu adevărat un anume succesor?
    Dacă da, este acela, ştiut sau intuit de noi, cei de aici din bătrâna Transilvanie, cel ce l-a urmat la scurt timp în viaţa de apoi, nefiind dorit nici de „puternicii” vremii, nici de mulţi clerici şi nici de ocultele şi labirinticele servicii secrete?
    Întâistătătorul de atunci, ce, cât şi cum a greşit? A fost totuşi om. Lui nu i se pot acorda circumstanţe atenuante? Un roi de întrebări şi mult mai multe posibile răspunsuri...

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

ARTE - MIHAI FILIPOAIA - ALB-NEGRUL → Miracolul CLAROBSCURULUI


    Încerc de ceva vreme să creionez o « cronică » a acestei toamne culturale bistriţene. O primă constatare : e mai prolifică decât în anii trecuţi. Aş putea afirma fără teama de a greşi că fiecare secţiune se poate lăuda cu elemente de noutate şi parcă un plus de prospeţime.
    Aşa stau lucrurile şi  în ARTA FOTOGRAFICĂ.
    Dacă structural vom continua să pendulăm între Impresionism şi Expresionism / neo - post - ultra + alte posibile prefixe/, la capitolul manieră apar notele personale, stilul propriu, aşa-numita « punere - a sa - în pagină ».

duminică, 30 octombrie 2011

ISTORIE - CORNELIU GAIU - Gepizii - Războinici si artizani


    Joi, 27 octombrie, am luat parte la unul din cele mai instructive si interesante vernisaje ale acestei toamne culturale bistritene. O lectie de istorie servita la ea acasa - la Muzeu. « Inițiativa organizarii acestei expozitii - ne spunea dr. Corneliu Gaiu, curator si gazda -  dedicata prezentei gepizilor in Transilvania s-a nascut ca urmare a numarului mare de asezari si necropole pe care ultima perioada le-a adaugat spectaculoaselor descoperiri din trecut ». 

luni, 24 octombrie 2011

ARTE - ANDREEA RUS - Golgota noastră întru/înspre Sacru




          Am simţit nevoia să revăd zilele trecute expoziţia ANDREEI  RUS de la muzeu. La vernisaj mă lăsasem surprins de multitudinea subiectelor abordate, de impetuozitatea şi forţa actului artistic. Teme, tonuri de o violenţă munchiană, de la negru la indigo, trecând prin azuriul mediteranean, pala de carmin sau ploaia buchetului de liliac din grădina bunicii ; arcade, coloane, ogive, păianjen, galerii, culoare de trecere « întru sau înspre » altundeva sau niciunde  şi palide, indecise, rătăcite siluete. Atâtea tablouri în atât de puţin timp. Poate aşa îmi explic de ce nu am scris atunci despre această miraculoasă « întâmplare » oferită cu generozitate de artista ANDREEA  RUS.

marți, 18 octombrie 2011

DANIEL SIDOR – SEXUL şi EPISTEMOLOGIA (debut)


  Limba ca element primordial al comunicării continuă să fascineze prin varietate şi profunzime. Este mesagerul mereu tânăr al gândului, al ideilor, martor incontestabil al propriilor noastre metamorfoze. Ca filolog rămân impresionat atât de „ perlele” sale cât şi de „creaţiile” cărora le dă naştere cu cea mai firească lejeritate şi eleganţă. Cele mai surprinzătoare asocieri de cuvinte, termeni, aleatorii sau chiar antinomice, par valabile şi veridice, prezentate într-un anume context şi pot genera şocul unei atracţii magnetice, irezistibile, din partea cititorului sau al privitorului. Mă gândesc la „ carte” sau la o „emisiune de radio, Tv”, respectiv la „film”. Desigur, prima motivaţie ce-ţi trece prin minte e cea de natură strict „comercială”.Dar dincolo de aceasta ? Iată câteva exemple, la întâmplare: „agonie şi extaz”, „razboi şi pace”, „oameni şi şoareci”, „crimă şi pedeapsă”, „critică şi adevăr”... „romantic şi porno” etc. La fel şi în cazul acestui incitant volum de debut: „sex si epistemologie”, al tânărului profesor de „socio-umane”/ o chestiune hibridă şi nedrept nivelatoare, un sertar unde umanismul, pilon al învăţământului, este contabilizat talmeş-balmeş, la grămadă!/, DANIEL SIDOR: Manual de sex epistemic sau despre cum să scrii o maximă - Ed. Eikon - Debut, Colectia Universitas, seria Filosofie, Cluj Napoca, 2011.

miercuri, 12 octombrie 2011

Dan Puric - INVIDIA


Imi fac o datorie de onoare in a publica acest text. Integral. Asa cum l-am primit...E un alt prilej de reflectie. Ce ziceti? 


   
Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.

luni, 3 octombrie 2011

ARTE - KARINA WECHTER CIURUŞ - PIATRA, subiect al metamorfozelor


Dintru început voi pune un mare plus în dreptul « întâmplării » artistice oferită de KARINA WECHTER CIURUŞ, la Biblioteca judeţeană Bistriţa-Năsăud, acum, la finele lunii septembrie.
Este altfel şi altceva.
Cine o suspectează de tentativa factice, derizorie, de a căuta cu orice preţ originalul, pentru a şoca, a se face remarcată, se înşeală.
Tema aleasă nu este nici întâmplătoare şi nici o chestiune de modă.
Nu-i la îndemâna oricui şi, cu siguranţă, nu în maniera aceasta. Expoziţia (de fotografie) reuneşte, sub genericul: «  de Piatră », câteva zeci de lucrări, între ≈ 40-70 x 40-80 cm, fără paspartu, aplicate direct pe un suport dens, îngust, fin, aproape insesizabil ochiului şi etalate cu dăruire vizitatorului, într-un dozaj nu atât sumativ, cum ne-am aştepta, cât mai ales interiorizant interogativ, referitor la locul şi rostul nostru în comuniunea milenară - nu odată trădată! -  cu buna şi răbdătoarea Geea/ la greci/, Terra Mater, Mater Tellus/ la romani - lat. « Mama Pământ »/ sau Gaia la noi, la români.

miercuri, 28 septembrie 2011

Cronica TV - PRO TV : VOCEA ROMÂNIEI – Un show de zile mari !


    Îmi plac emisiunile de divertisment, sau, mai nou, de « entertainment ». Fără discriminare. De la folclor la muzica uşoară sau alte genuri de spectacol. Singura condiţie: să fie de calitate! Nu am să fiu niciodată de acord cu promovarea pe motiv de rating a “subculturii”. Voi rămâne duşmanul declarat al tuturor acelora care, urmărind doar câştigul financiar şi material, uzând de impactul colosal al audio-vizualului, au lansat pe piaţă asemenea subproduse, nenorocind probabil câteva generaţii de copii, de-a lungul celor douăzeci de ani de “tranziţie”.
      La sfârşitul lunii aprilie am scris despre « Românii au talent ». Ceream atunci să se facă secţiuni distincte, în funcţie de genuri, fiecare concurent având astfel posibilitatea să se pună corect în valoare. Multe din comentarii solicitau acelaşi demers. Se pare ca realizatorii de programe ai PRO TV au înţeles această idee, cu siguranţă venită şi din alte colţuri ale ţării, pentru că au preluat sugestia. Aşa cred că s-a ajuns la VOCEA ROMÂNIEI.
      Am vazut aseară prima emisiune,  o preluare a Formatului Original “Talpa Content B.V”, dar aplicat, ca o mănuşă, la realitatea românească. Am fost sincer surprins şi încântat de calitatea, profesionalismul şi densitatea întregului program. Felicitări producatorului şi celor patru « muschetari » : Smiley, Moga , Loredana si Brenciu, viitori  “antrenori” ai talentaţilor concurenţi selecţionaţi pentru etapa finală a concursului. 
       M-a impresionat deschiderea şi simplitatea dialogului, “transparenţa” selecţiei, reacţiile naturale, omeneşti atât ale celor patru “judecători”, ale publicului şi mai cu seamă ale viitorilor cântăreţi. 
      Marea mea bucurie rămâne însă certa valoare a  tinerelor talente şi numarul lor, chiar neaşteptat de mare. Să mai spună cineva că în România nu avem tineri valoroşi! 
      Vizavi de program, chiar dacă cu licenţă, potenţialul acestuia se ridică indiscutabil la nivelul lui “American Idol”sau, de pildă, la al celui german, “În căutarea unui Star”.
      Închei ştiind că şi în judetul nostru avem foarte mulţi tineri talentaţi. Există Liceul de muzică “Tudor Jarda”, o Şcoală populară de artă condusă de prestigioasa cântăreaţă şi profesoară Rozalia Fucă.
     Pe când un candidat merituos la  VOCEA ROMÂNIEI şi din Bistriţa-Năsăud?
Antrenorii: SMILEY, MOGA, LOREDANA, şi BRENCIU



                                                                                                         Mircea I.Bătrânu

duminică, 25 septembrie 2011

ARTE - ROBERT KOVACS - Natura la ceas de taina


     Inspirată opţiunea de a oferi simezele de la ART Galeria din capătul pietonalului bistriţean, str. Liviu Rebreanu nr.30,  unui tânăr artist fotograf de talent. Potenţial impresionant, promisiuni cel puţin interesante pentru următoarele expoziţii. Este vorba de ROBERT KOVACS, vicpreşedinte al Fotoclubului AXXA Bistriţa şi din 2009, membru al AAFR/ Asociaţia Artiştilor Fotografi din România- vezi site-ul : http://www.aafro.ro/ /.  « Am început să fotografiez în 2002, fotografia devenind repede o mare pasiune pentru mine - declara artistul la primirea în această prestigioasă uniune de profil. Lucrând în domeniul publicitar, fotografia comercială devine obligatorie pe lângă cea de peisaj. Anul 2008 îl consider un an de cotitură în acest domeniu, având în vedere aportul adus la înfiinţarea Asociaţiei FOTOCLUB AXXA Bistriţa, câştigarea unor concursuri şi apariţia unui editorial în revista PHOTOTRAVEL. Succesele nu întârzie să apară, iar în 2009 sunt acceptat ca membru creator debutant în A.A.F.R. ».
      Sunt 49 de lucrări grupate sub genericul, în opinia mea, mult prea neutru : « Cromatica armoniei »,  de dimensiuni medii/ ≈ 40, 50-70 x 35-80 cm/, în deplină consonanţă însă cu perspectiva destul de restrânsă a spaţiului galeriei. Panotarea şi apoi orchestrarea unghiurilor de lumină, cu profesionalism,  fac ca vizitarea să-ţi permită contactul în tihnă, cu fiecare imagine asupra căreia doreşti să te opreşti.

duminică, 21 august 2011

Agora bistriteana - HEIDENFELD - un « mar al discordiei » ? Numai atat ?


S-au stins ecourile « Zilelor bistritene » si, ca de obicei, memoria fiind scurta, s-a asternut uitarea si peste « complexul de agrement » /cat de pretios si pretentios spus !/ Heidenfeld. Intamplarea m-a adus acolo zilele trecute. Trist. Cateva afise ingalbenite si rupte, buruieni, balti mai vechi si mai noi, schite de chioscuri, mizerii menajere si niste animale la pascut...Unde e « complexul » ? Oricat ne-ar parea de rau, trebuie sa recunoastem ca Heirupismul si Negativismul sunt doua TARE serioase ale noastre, ale romanilor.

luni, 25 iulie 2011

BOGDAN GHIU – „CONTRACRIZA şi TRAGICOMEDIA MODERNITĂŢII ”

Tot mai evident apare faptul că la capitolul <Diagnoză> şi <Analiză critică> noi, Românii - mă gândesc desigur la „intelighentzia” românească - suntem printre cei mai buni de pe mapamond. Nu e vorba nici de supraevaluare şi nici de „moartea lăudătorilor”. Pur şi simplu, aceasta este realitatea. Renunţ la argumente deoarece sunt suficient de multe, arhicunoscute, în special din revistele de prestigiu, străine, pentru a le mai enumera şi aici. Prefer să enunţ: BOGDAN GHIU reprezintă un excelent exemplu, prin cea mai recentă carte a sa de sinteză - CONTRACRIZA - Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2011. Extrem de densă, binevenită, corectă şi actuală, până la... soluţii. O radiografie clară, dureros de adevărată prin pertinenţa de necontestat a „probelor”servite pe tavă. 

luni, 18 iulie 2011

GARY CHAPMAN – „Ce se întâmplă cu IUBIREA după căsătorie?”

Divorţul a devenit în ultima vreme o „modă” îngrijorătoare. Disoluţia tot mai multor familii pune în pericol stabilitatea socială şi aruncă într-un trist labirint destinul a mii de copii, adolescenţi, tineri, practic viitorul generaţiei de mâine. „Euforia îndrăgostirii”, premergătoare căsniciei, se poate transforma în anii de după, într-un chin, din ce în ce mai greu de suportat, pe măsură ce punţile dialogului se şubrezesc. Urmează invariabil calvarul ruperii, al scandalului, al imprecaţiilor suburbane. Verbul „a iubi” se metamorfozează subit în „a urâ”. Se face prea uşor apel la varianta divorţului fiindcă e, vezi Doamne, la ordinea zilei. E chiar încurajată şi la Tv prin varii exemple din lumea VIP. Se face rating şi se inoculează ideea că ar fi de bonton să divorţezi.

luni, 11 iulie 2011

DOREL COSMA – FOLCLORUL = acelaşi nedezminţit şi prodigios AMBASADOR!

Am constatat încă de pe vremea studenţiei că nimic nu poate egala farmecul „notelor” din subsol sau de pe marginea unui manuscris, „caietele” de autor, „jurnalul” personal etc. Este pre-textul creaţiei, faza de laborator sau prima impresie, prima trăire.Spontaneitatea şi gândul nedisimulat vorbesc de la sine. Poza neretuşată spune întotdeauna mult mai multe despre eroul din cadru. Chiar dacă absenţa cizelării lexicale şi/sau gramaticale, uneori e sesizabilă, impresia dezvăluită de autor, în contextul percepţiilor, gândurilor etalate cu toată francheţea, te cucereşte. Ultima sa carte - Peregrinări, Ed. Interart Triade, Timişoara, 2011 (excelentă grafică) - este un asemenea „jurnal” al călătoriilor întreprinse în anii din urmă.(Nu includ aici secţiunea a doua a volumului, de interviuri şi opinii despre autor).

duminică, 3 iulie 2011

AURORA LIICEANU – „Grija de cuvinte” - Cartea Anului 2011

Sunt semne clare că volumul Aurorei Liiceanu - Viaţa nu-i croită după calapod, Ed. Polirom, 2011, în colecţia „seria de autor” - are toate atuurile să devină „Cartea Românească a anului 2011”. Îi mai trebuie doar un pic de marketing şi publicitate. Pe măsură. Nu-mi place să mă joc cu aprecierile şi nici nu mă las dus de valul entuziasmului. Evidenţa valorii cere însă respect şi recunoaştere. Legea nescrisă a „bunului simţ” te obligă. Nu fac decât să o aplic, e drept, cu încântare şi bucurie. E încă unul din argumentele ce mă ajută la eşafodarea pledoariei mele, de ceva timp încoace, că în România se fac multe lucruri bune, că nu suntem un „teritoriu” ocupat vremelnic, ca autobuzul de navetişti - mă oripilează sintagma repetată de anumiţi „intelectuali”: „o ţară frumoasă şi mănoasă, păcat că-i locuită!” - o „ţară de oameni fără căpătâi”, puşi doar pe furtişaguri şi înşelăciune! 

duminică, 26 iunie 2011

MARIO READING – NOSTRADAMUS cel „Bun”

Textul de faţă este unul de vacanţă. Tocmai de aceea am găsit că e oportun, imaginându-ne „la o cafea”, să discut numai cu DOAMNELE. Vine perioada estivală şi cred că nu se întâmplă nimic rău dacă această „addendă” va fi una exclusivistă. Îi rog pe confraţii mei întru iubire şi speranţă să NU citească aceste rânduri. Nu de alta, dar nu aş vrea să-i dezamăgesc, rănindu-le orgoliul. Destul cu pătimirea mea. Aşadar, 

marți, 21 iunie 2011

BARTOLOMEU ANANIA – BIBLIA sa - Moştenirea noastră (II)




2757 de pagini, textul biblic plus concordanţa bibilică, lecţionarul/ temele de bază cu toţi indicii aferenţi din Vechiul şi Noul Testament/, tabelele biblice, genealogia biblică, unităţile de măsură şi monedele istorice şi atelierul biblic/ nota autorului asupra ediţiei/, în formatul actual - 8 volume. La reşedinţa sa de la Mănăstirea Nicula s-a păstrat manuscrisul original în 14 volume şi varianta audio înregistrată de către Bartolomeu Anania pe 102 casete, imprimate şi pe 22 CD-uri, pentru mai multă siguranţă. Nu avem termen de comparaţie. E impresionantă şi unică realizarea sa de autor ! Repet, Prima Sfântă Scriptură a mileniului 3, în limba română contemporană, „operă” a unui SINGUR "diortositor"! 

duminică, 12 iunie 2011

BARTOLOMEU ANANIA – BIBLIA sa - Moştenirea noastră (I)

Nimic nu este întâmplător în existenţa noastră şi totul se petrece exact atunci când trebuie. Valeriu Anania e, în acest sens, un bun exemplu. Toată viaţa şi-a dorit să se consacre doar literaturii.Târziu, la începutul ultimului deceniu al unui secol obosit, când, în fine, credea că poate de-acum înainte să se dedice scrisului, Dumnezeu a hotărât altfel. Prin legământul făcut faţă de părintele Dumitru Fecioru „şi, prin el, faţă de Biserică şi neam”, înaltul ierarh Bartolomeu Anania a lăsat de-o parte manuscrisele literare ale lui Valeriu Anania şi s-a apucat cu sârg de diortosirea şi traducerea BIBLIEI. Cu multe peripeţii şi chiar piedici. Aproape la fiecare pas s-a confruntat cu sceptici, invidioşi, maliţioşi sau orgolioşi. O întreagă odisee asupra căreia voi reveni din respect față de strădania sa titanică şi de importantul său legat. 

luni, 6 iunie 2011

ANDREI PLEŞU – Un magician al Limbii Române

Rar îţi este dat să te întâlneşti cu un text atât de bine articulat şi de percutant, ca în cazul ultimelor eseuri publicate de Andrei Pleşu sub genericul, uşor nostalgic, Despre frumuseţea uitată a vieţii - Ed. Humanitas, 2011. Nu mi-am propus o prezentare a cărţii şi nici o analiză a vreunui mesaj anume. Ar fi cel puţin o impietate dacă nu chiar o jignire să încerci să-l comentezi pe Andrei Pleşu într-un spaţiu atât de restrâns.În schimb, e posibil altceva. Voi schimba unghiul de perspectivă şi voi aduce în atenţie un aspect, din câte ştiu, încă neabordat : Limba Română, respectiv modelarea acesteia sub pana celebrului cugetător şi scriitor. 

luni, 30 mai 2011

STEPHEN HAWKING – Dumnezeu din nou...« concediat » ?!



N-aş fi scris aceste rânduri dacă matematicianul englez s-ar fi rezumat doar la cercetările sale de cosmologie teoretică, mecanică cuantică şi la teoria “găurilor negre” care de fapt l-a consacrat. Probabil i s-a părut că nu se bucură de suficientă faimă şi atunci a trecut pragul şi în domeniul filozofic, fiind partizanul unei gnoseologii simplificatoare, de spectacol, cu iz de ateism bine mascat, o “idiosincrazie iraţională”, cum ar caracteriza-o Andrei Pleşu.Cea mai simplă cale pentru a te face remarcat este să-l pui în discuţie pe Dumnezeu, insinuând, cu perversitatea intelectualului cultivat, dezabuzat însă de propria-i condiţie, inepţia că poţi să-l « concediezi ». 

duminică, 22 mai 2011

VICTORIA FĂTU-NALAŢIU – « Artistul e înhămat la trăsura hazardului »



Tandemul „a picta” - „a scrie” nu este unul la îndemâna oricui. Până şi simpla lor conjugare, în manieră dadaistă, întreprinsă ca spectacol, pare aproape imposibilă. Cu atât mai dificil este să realizezi acest demers, dându-i miez, conferindu-i valoare artistică. Sunt foarte puţini creatori apţi să treacă, cu atâta uşurinţă, de la penel la stilou şi invers, pictura generând literatura, ca mai apoi, o frază, un vers să dea naştere unei pânze. În „laboratorul” unui atare artist, ideea ce va fi pusă în circulaţie, poate îmbrăca, cu aceeaşi eleganţă şi uşurinţă, „haina” culorii ce va anima pânza, sau suportul găsit - nici nu are prea mare importanţă materialul - sau pe cea a cuvântului scris. Surprinde şi încântă osmoza acestei miraculoase conjugări. Am retrasat aici, în câteva fraze, ce anume o face pe Victoria Fătu-Nalaţiu un artist deosebit. Nu cred că este locul şi nici cazul să discutăm despre calitatea creaţiilor sale plastice. 

vineri, 20 mai 2011

BALADA PROŞTILOR /autor Anonim/

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând
Şi actualii dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe pământ
Au fost întotdeauna...
PROŞTII. 


Nu te ruga la ursitoare
Să ai parte de vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
"Iubite Doamne, fă-mă...
PROST!" 


De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră
Ajunge numai să fii...
PROST

sâmbătă, 14 mai 2011

ELENA-EGRETA MARC – Premieră: Manual bistriţean de engleză pentru adulţi!

La nivel naţional sunt foarte puţini autorii de manuale serioase, cu metodă şi conţinut adecvat pentru învăţarea limbilor străine. Marea majoritate a volumelor din domeniu, puse în circulaţie în ultimii ani, sunt fie calchiate după  exemplarele de referinţă ale marilor case de editură europene sau americane, fie simple traduceri ale acestora. Originale, subliniez, sunt doar câteva. Aici nu-i vorba neapărat de « oul lui Columb » cât de profesionalismul, talentul şi dăruirea dascălului de a reuni, în deplină consonanţă, cerinţele obiective ale nivelului de limbă urmărit, specificul naţional şi vârsta şi orizontul de aşteptare al potenţialului « elev ». E mai dificil de realizat un bun manual decât o creaţie literară obişnuită. Ca problematica să fie şi mai complicată, să notăm că demersul se adresează maturilor. Discutăm despre lucrarea d-nei profesoare Elena-Egreta Marc - Five o'clock tea - English for beginners - /Engleza pentru începători/Ed. Nova Didactica, Bistriţa, 2011.

duminică, 8 mai 2011

PETRU CREŢIA – Un util şi actual « Îndreptar de viaţă »


A patra oară şi parcă mereu altfel şi tot mai profund, pe măsură ce trec anii. Oricum le-ai spune, eseuri, studii, gânduri « trădate » hârtiei, nu reflectă altceva decât o rostire întru zidire. Chinurile prefacerii sunt intuite de cele ale minţii - antecamera îngemănării cu lumea - după ce sufletul a generat conflictul dintre luminile şi umbrele îndoielii, lupta neputinţei cu putinţa intrinsecă. În funcţie de aceste repere omul obişnuit, onest şi de bun simţ, se va poziţiona corect pe scara valorilor umane.

luni, 2 mai 2011

Romanii au talent?

Trec acest text si pe blog pentru ca as dori ca macar un concurs de importanta nationala sa se desfasoare cum trebuie !

Romanii au talent?

de EVENIMENT/ Bistriteanul.ro
29/04/2011 13:26:42
Au. Cu carul! De fapt, se poate spune ca au "talente". Pacat ca foarte putini le vad. Mult mai putini le chiar si inteleg. M-am bucurat sincer cand PRO TV-ul a lansat acest concurs national.
Am vazut in initiativa acestei televiziuni un gest nobil si laudabil. E timpul sa mai punem in lumina si oamenii de valoare din aceasta tara! Toate bune si frumoase pana la marea finala din 25 aprilie.
Nu spun ca as fi impotriva lui Adrian Tutu, marele castigator, al genului muzical adus de el in lumina rampei: hip-hopul, rapul. Departe de mine gandul acesta. Asa cum noi am fost animati de acelasi spirit de fronda romantica, la 18-25 de ani – parca a fost ieri: pantaloni evazati, plete si Beatles – tot asa mi se pare firesc ca tinerii de azi sa se exprime in maniera lor.

sâmbătă, 30 aprilie 2011

DAN TĂPĂLAGĂ – Vioara întâi a tinerilor gazetari români ?

Nu se dezice. Nu cedează şi nu face rabat de la perceptele morale şi profesionale ce i-au scris „cartea de vizită”. Nu este defel agreat de „ potentații” și „ patentații” noului Fanar dâmbovițean. Articolul său,  Portretul golanului la tinerețe şi la bătrânețe, de săptămâna trecută de pe HotNews.ro, extrem de virluent, dar pertinent şi la obiect, SOV/Sorin Ovidiu Vântu/ versus SAG/Sebastian Aurelian Ghiţă/, mi-a adus aminte de volumul Bulversarea valorilor, cu subtitlul sugestiv: Scrieri dintr-un timp buimac, Ed. Humanitas & HotNews.ro, Bucureşti, 2010. Actualitatea noastră, să-i spun, fierbinte, trecută prin filtrul onestităţii şi profesionalismului, două constante de până acum ale lui Dan Tăpălagă, mă obligă la o readucere în prim plan a acestei selecţii de texte publicate pe site-ul HotNews.ro in perioada 2007 - 2010. Structura grupajului, stabilită mi se pare cu Gabriel Liiceanu, gravitează în jurul a cinci mari teme: Chinurile refacerii; Politice; Detaliile sistemului. Rețeaua SOV, Voicu și altele; Presa, servitorii și stăpânii și România şi America, UE sau Rusia, urmate de un succint capitol de Eseuri şi un post-scriptum: În loc de epilog

O altă poezie a "Sfântului Închisorilor"

Am promis în MESAGERUL DE BN că voi publica pe blog această confesiune poetică, de adevărată credinţă, a marelui dispărut.
Iat-o:



Trăiesc flămând
                             de VALERIU GAFENCU


Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie, 
Frumoasă ca un crin din Paradis, 
Potirul florii e mereu deschis 
Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie; 
Potirul florii e o-mpărăţie. 



Când răii mă defaimă şi mă-njură 
Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă, 
Potirul lacrimilor se revarsă 
Şi-mi primeneste sufletul de zgură, 
Atunci Iisus de mine mult Se-ndură. 



Sub crucea grea ce mă apasă sânger 
Cu trupu-ncovoiat de neputinţă, 
Din când în când din cer coboar-un înger 
Şi sufletul mi-l umple cu credinţă; 
M-apropii tot mai mult de biruinţă.


                                                                        ( MIB )

miercuri, 20 aprilie 2011

VALERIU GAFENCU – In Memoriam

În 2011, ar fi împlinit 90 de ani, în 24 ianuarie,  chiar de ziua unirii Moldovei lui dragi cu Ţara Românească. A murit cu doi ani mai devreme decât Isus Hristos, Mântuitorul nostru, căruia i s-a jertfit. La 20 de ani, student în anul II al Facultăţii de Drept şi Filosofie din Iaşi, a fost întemniţat sub dictatura antonesciană pentru activismul său naţionalist-creştin şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Pedeapsa nedreaptă s-a perpetuat şi în timpul regimului comunist. Nu a mai apucat să iasă din închisori. 

marți, 19 aprilie 2011

ELENA M. CÎMPAN – „Zboară, cuvântule!”


Un  evantai chinezesc, din Shanghai. Faţă de cele din Kyoto, nu desenul diluat, în manieră de stampă japoneză, e semnficativ, ci uimitoarea policromie. Fiecare lamelă e istoria unei culori. Prin complementaritate, artizanul chinez se pare că a avut ambiţia să te uluiască cu etalarea celui mai mare curcubeu. Ai impresia că n-a vrut să nu-i scape nicio nuanţă, ca şi cum ar fi pariat cu tine că ştie şi poate să facă şi să-ţi arate tot ce vrea.Tu, privitorule, cumpărătorule, n-ai decât să alegi. Ei bine, aşa e şi volumul Elenei M. Cîmpan - Pianul şi alte poeme, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010. „Poezia, ca un Orient oferit spre lectură Occidentului - precizează în prefaţă autoarea - aduce cu ea tot arsenalul de experienţe, trăiri, dureri şi vindecări, aproape epidermice, în tehnică naturistă”. Poeta încearcă tot. 

sâmbătă, 9 aprilie 2011

FLORIN PIERSIC Jr - Romantic? Porno?... Doar atât?!

„E cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viaţa mea, din punct de vedere profesional”- a declarat cu sinceritate şi nonşalanţa-i cunoscută,  Florin Piersic jr la lansarea primului său roman – Romantic Porno - Ed. Humanitas, 2011. Dezinhibat, dezinhibant, fără  /false/ prejudecăţi sau ifose de fată mare. Se spun lucrurilor pe nume. De ce? Simplu: face parte din viaţă! (Oare nu e chiar chintesenţa ultimă a raţiunii noastre de a fi ?).

duminică, 3 aprilie 2011

ANDREI MOLDOVAN – Wikileaks?! S-avem pardon, monşer! E RO, 100% al nostru!

Fanarul s-a mutat pe Dâmboviţa şi a îmbrăcat definitiv ilic românesc. Ne place, nu ne place:  Wikileaks-ul e de() Bucureşti, dom'le! Nu seamănă nici cu cel german sau englez şi nici măcar cu cel italian, mai apropiat, să zicem, de viţa noastră latină. Ca la noi, la nimeni! Atât de bine ne ştim spăla rufele mudare în public că n-avem egal pe mapamond. Acum nu mai e vorba de o scrisoare pierdută – de atunci a început de fapt marea implementare a Fanarului – ci de zeci, probabil sute de scrisori făcute pierdute pe cărarea Unchiului Sam, ca să mai râdă lumea încă o dată de noi cu gura până la urechi. Cât adevăr rostea Caragiale! Azi, câtă decădere şi /auto/persiflare, oferite pe tavă de wikileaks-ul made 100%  in Romania, spre hazul şi deliciul diplomaţilor străini şi al presei de pe ambele continente! 

sâmbătă, 26 martie 2011

DAN CRISTIAN ŞONFĂLEAN – Un manifest în Do major (debut de excepţie!)

Simplu. Modest. Negăsindu-şi parcă locul. Aşa l-am cunoscut. Era în căutarea unei posibile identităţi didactice. Mi-a oferit acest volum de poezie bilingv,   în română şi engleză: „Dragonul alb” / „The Withe Dragon”- debut -  Ed. Nico, Tg. Mureş, 2010. Nu mică mi-a fost uimirea, mai apoi încântarea, când am parcurs versurile tânărului poet. E încă o dovadă că noua generaţie nu a dezertat „în pluton”– cât de mult le place unora să zică şi să creadă aşa ceva ! -  că nu şi-a luat toată zborul spre alte meleaguri „mai senine”. Dan Cristian Şonfălean este un exponent de excepţie al tinerilor intelectuali bistriţeni, dornici de afirmare. Pe deasupra este şi poet
O confirmă versurile sale, unele cu adevărat magistrale. „...Eu sunt dragonul cu trei cercuri.../Eu stăpânesc spiritul, mintea şi cercul întrupării.../Eu arunc flăcările gândului...!...Eu sunt gândul alb...!(...) Eu, Dragonul Alb.../Scriu tiparul ADN-ului.../Scriu muzica vieţii mele...” 

sâmbătă, 19 martie 2011

VALERIU ANANIA – Un altfel de Meşter Manole (2)

Volumul său de „MEMORII” este o consemnare liber-consimţită, o autentică autobiografie a tumultoasei sale vieţi. Cât? Cum? şi De ce? Sunt întrebări al căror răspuns, când pe deplin satisfăcător, când eliptic sau telegrafic îl putem descifra în paginile extrem de dense ale „romanului” existenţei lui. Este vizibilă dorinţa autorului de a se destăinui, de a lăsa propria-i mărturie despre evenimentele istorice la care a luat parte, nu odată în dublă calitate: de spectator şi actor/vezi de pildă greva studenţească de la Cluj din 1946/, de a se explica sau justifica.Sunt probabil şi momente trecute sub tăcere, sau prea puţin conturate/ Antim, Aiud, perioada americană/. Explicaţia? Fie omisiunea datorată pur şi simplu uitării (perioada analizată e de peste şase decenii !, unghiul de perspectivă complet diferit: prima parte a „Memoriilor” e scrisă la 50 de ani, cea de-a doua la peste 80 de ani !), fie o anume auto-cenzură ce ne guvernează pe toţi, chiar dacă nu o recunoaştem, în funcţie de caracter şi educaţie. Valeriu Anania a fost un luptător dârz, lucid şi onest.

duminică, 13 martie 2011

VALERIU ANANIA – Un altfel de Meșter Manole (1)

 Bartolomeu Valeriu Anania, Bartolomeu Anania sau simplu Valeriu Anania. De prin 2006  aceste trei semnături coexistau, de parcă nici autorul nu ştia cum ar fi mai bine să procedeze. În 2010, cu puţin timp înainte ca Dumnezeu  să-i stingă candela, textele şi le autentifică cu „Valeriu Anania”, „V.A.” sau numai „Valeriu A.” Două constatări: simţea, ştia că cercul urma în curând să se închidă şi, în opinia mea, cea mai importantă concluzie este că poetul, scriitorul din el învinsese funcţia, onorurile şi premăririle lumeşti. Peste câteva zile, pe 18 martie ar fi împlinit 90 de ani. Mă încearcă un sentiment de regret – prea mulţi Oameni între oameni a pierdut în ultima vreme naţiunea noastră, atât de debusolată şi greu încercată – de respect, de mândrie şi admiraţie.Ca şi creştin ortodox mă bucur că a reuşit să aducă „Mitropolia” la Cluj Napoca fiindcă oraşul „studiilor noastre” este şi trebuie să rămână „capitala” incontestabilă a Transilvaniei.

joi, 10 martie 2011

GRIGORE CARTIANU – Fiat lux !

<Să se facă lumină!. > sau parafrazând, <Să se facă dreptate!. > Aceasta este deviza imperativă a celei de-a doua cărţi a lui Grigore Cartianu – « Crimele Revoluţiei », tipărită de Editura Adevărul Holding în 2010 şi vândută ca pâinea caldă în zeci de mii de exemplare, încă de la Târgul de carte « Gaudeamus » din noiembrie trecut. Lumea vrea să cunoască adevărul. Morţii de atunci nu-şi află liniştea până când toţi vinovaţii nu vor fi daţi în vileag. E porunca nescrisă a lui Dumnezeu şi, cât de târziu, ea se va împlini. Regăsirea de sine de aici începe. Aşa au procedat şi nemţii cu naziştii şi « stasiştii »lor, tot la fel trebuie să facem şi noi dacă vrem să avem parte de pace şi împăcare. Nu-i vorba nici de a da cu piatra în cineva anume sau de a „redeschide răni vechi” ci pur şi simplu de a accepta, o dată pentru totdeauna, că nu poţi înălţa o casă pe nisipul minciunii ! Nu va exista un viitor curat pentru naţiunea noastră până când trecutul, cu bunele şi cu relele lui nu va fi pe deplin asumat, oricât de mult s-a străduit prezentul ultimelor două decenii să-l ascundă sub preş sau în dulapul uitării. Au murit 1.116 oameni ! 159 la « revoluţie » şi 957 au fost ucişi la « contrarevoluţie » ! „Este – constată Grigore Cartianu – cel mai  mare măcel din România ultimilor 50 de ani. ”.

duminică, 6 martie 2011

EA – Subiect etern al muzelor

"Spre al MEU" de Macedon Retegan

„Femeia”, „Mama”, „Fiica”, „Iubita”, „Frumoasa”...EA. E încântătoare această ploaie de vocale, care de care mai deschise, mai melodioase, simple sau în diftong. Un dans firesc şi în acelaşi timp sublim pe portativul inimii. Câtă culoare, cât sunet, cât farmec şi împlinire în numele vieţii! Dacă iei pronumele personale, în orice ordine vrei, nu poţi să nu remarci că EA ne asigură echilibrul, plasându-se chiar în punctul de cumpănă. Din antichitate şi până azi toţi artiştii au cântat-o. Parcă nu îndeajuns şi nu complet, dovadă că fiecare generaţie simte nevoia să mai adauge ceva. Nu vreau să vă plictisesc citând autori arhicunoscuţi din zorii istoriei sau din perioada Renaşterii, a Romantismului etc. Ştiţi că aşa stau lucrurile. 

duminică, 27 februarie 2011

Al III-lea Secret de la Fatima (2)

Autorul în urmă cu câţiva ani
Toate textele publicate pe blog au văzut lumina tiparului mai întâi în paginile cotidianului "Mesagerul de Bistriţa-Năsăud". Ultimul material, Al III-lea Secret...nu a încăput integral şi am fost nevoit să mai reiau tema pentru încă un număr de ziar, fireşte adăugând şi alte gânduri şi interpretări apărute pe parcurs. De aceea îmi cer scuze pentru inerentele repetiţii dar sper sa va facă plăcere elementele noi, introduse.Aştept şi comentariile sincere ale celor interesaţi...
Ioan Paul al II-lea îmi aminteşte de Sfântul Augustin prin smerenie, ca exemplu personal, prin profunzimea şi sinceritatea mesajului, oricât de dur ar fi.
 Adevărul supără, doare, dar rămâne adevăr. Iată o mostră dintr-o convorbire a sa cu tinerii germani din 1980, de la Fulda : “Trebuie să ne pregătim, într-un timp nu prea îndepărtat, să suferim mari încercări care ne vor cere hotărârea de a ne pierde chiar viaţa... Prin rugăciunea voastră şi a mea, e posibil să ne îndulcim această soartă, dar nu e cu putinţă să o înlăturăm, căci numai în acest chip Biserica poate fi reînnoită... Trebuie să fim tari. Trebuie să ne pregătim să ne încredinţăm lui Cristos  şi Prea Sfintei Sale Mame". 

duminică, 20 februarie 2011

Al III-lea Secret de la Fatima

     Punctul de plecare îl reprezintă cel mai recent bestseller al lui Bernard Lecomte – „Secretele Vaticanului”- Ed. Litera & “Săptămâna financiară”, 2010. Este o reuşită traducere, cu explicaţii şi note de subsol, a d-nei Mărgărita Vavi Petrescu şi o inspirată alegere a cărţii, ca importanţă şi actualitate şi apoi ca interes suscitat în întreaga lume. „Les secrets du Vatican”- Ed. Perrin, 2009, a fost tradusă în alte 9 limbi, iar tirajul a depăşit 50 000 de exemplare. Nimic suprinzător dacă precizăm că Bernard Lecomte este unul din specialiştii recunoscuţi în problematica catolicismului, a religiilor creştine ale secolului XX, fiind acreditat ca reprezentat al oficiosului religios La Croix, la  Vatican, ziarist de marcă la L'Express, redactor şef la Le Figaro Magazine, autor al altei cărţi celebre: biografia lui „Ioan Paul al II-lea”, redenumită „Papa care l-a detronat pe Lenin”, apărută în peste 45 000 de exemplare şi tradusă în 7 limbi. Nu e momentul acum pentru o analiză amănunţită a „Secretelor Vaticanului”, deşi nu e cu nimic inferioară lucrărilor lui André Maurois, Maurice Druon, Cornelius Ryan sau Frédéric Lenoir. 

sâmbătă, 12 februarie 2011

NEAGU DJUVARA – Farmecul şi voluptatea unei lecţii unice de viaţă

Rar mi-a fost dat să citesc atât de rapid o carte. Am parcurs-o în câteva ore şi la final m-a cuprins regretul că am terminat şi că nu se mai continuă. Te încearcă acelaşi sentiment ca la finalul concertului unui mare artist. Îţi pare rău că s-a încheiat.Este impresionantă experienţa de viaţă a lui Neagu Djuvara – boier adevărat, şcolit la Nisa, cu doctorate în drept şi istorie la Paris, diplomat, militar de ocazie, spion, profesor, consilier al preşedintelui Nigerului timp de 23 de ani, revenit în România după aproape o jumătate de secol de exil şi extrem de prezent şi activ în politica şi mai ales cultura de azi – o experienţă de „martor”, instruit şi implicat, inegalabilă atât ca valoare cât şi ca sinceritate şi chiar bucurie a destăinuirii, totul pentru o posibilă maieutică a viitoarelor manuale de istorie.Sper şi eu, alături de autor, gândindu-mă fireşte la tineri şi mai ales la copiii de mâine.