DE CE ?
E dură
această întrebare, mai ales dacă ai curajul să ți-o adresezi în
intimitate. Te descumpănește. Nu poți să te minți. Pe de-o parte ești conștient de dorința de eludare
a răspunsului corect. În 99% din situații nu place. Este vorba despre adevăr și
/te/ doare. Scriam undeva chiar
„cumplit”. Pe de alta, recunoaște că în fața ta sunt așezate două platouri.
Unul, „de post”, la propriu, mai sărăcăcios, sau, frumos spus, mai auster. Numai
pâine prăjită, un pic de zacuscă și eventual o clătită subțire de post, cu o
cană de ceai. Al doilea, bogat: clapon, plus trup de rață, îndopată și frumos
rotisată, pe pat de varză pestriță, adică roșie & albă, bine murată, ieduț
la frigare și îmbăiat în sos de vin de Jidvei etc. Dacă îți mai e și un pic
foame, simți cum îți plouă în gură.
