sâmbătă, 30 aprilie 2011

DAN TĂPĂLAGĂ – Vioara întâi a tinerilor gazetari români ?

Nu se dezice. Nu cedează şi nu face rabat de la perceptele morale şi profesionale ce i-au scris „cartea de vizită”. Nu este defel agreat de „ potentații” și „ patentații” noului Fanar dâmbovițean. Articolul său,  Portretul golanului la tinerețe şi la bătrânețe, de săptămâna trecută de pe HotNews.ro, extrem de virluent, dar pertinent şi la obiect, SOV/Sorin Ovidiu Vântu/ versus SAG/Sebastian Aurelian Ghiţă/, mi-a adus aminte de volumul Bulversarea valorilor, cu subtitlul sugestiv: Scrieri dintr-un timp buimac, Ed. Humanitas & HotNews.ro, Bucureşti, 2010. Actualitatea noastră, să-i spun, fierbinte, trecută prin filtrul onestităţii şi profesionalismului, două constante de până acum ale lui Dan Tăpălagă, mă obligă la o readucere în prim plan a acestei selecţii de texte publicate pe site-ul HotNews.ro in perioada 2007 - 2010. Structura grupajului, stabilită mi se pare cu Gabriel Liiceanu, gravitează în jurul a cinci mari teme: Chinurile refacerii; Politice; Detaliile sistemului. Rețeaua SOV, Voicu și altele; Presa, servitorii și stăpânii și România şi America, UE sau Rusia, urmate de un succint capitol de Eseuri şi un post-scriptum: În loc de epilog

O altă poezie a "Sfântului Închisorilor"

Am promis în MESAGERUL DE BN că voi publica pe blog această confesiune poetică, de adevărată credinţă, a marelui dispărut.
Iat-o:



Trăiesc flămând
                             de VALERIU GAFENCU


Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie, 
Frumoasă ca un crin din Paradis, 
Potirul florii e mereu deschis 
Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie; 
Potirul florii e o-mpărăţie. 



Când răii mă defaimă şi mă-njură 
Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă, 
Potirul lacrimilor se revarsă 
Şi-mi primeneste sufletul de zgură, 
Atunci Iisus de mine mult Se-ndură. 



Sub crucea grea ce mă apasă sânger 
Cu trupu-ncovoiat de neputinţă, 
Din când în când din cer coboar-un înger 
Şi sufletul mi-l umple cu credinţă; 
M-apropii tot mai mult de biruinţă.


                                                                        ( MIB )

miercuri, 20 aprilie 2011

VALERIU GAFENCU – In Memoriam

În 2011, ar fi împlinit 90 de ani, în 24 ianuarie,  chiar de ziua unirii Moldovei lui dragi cu Ţara Românească. A murit cu doi ani mai devreme decât Isus Hristos, Mântuitorul nostru, căruia i s-a jertfit. La 20 de ani, student în anul II al Facultăţii de Drept şi Filosofie din Iaşi, a fost întemniţat sub dictatura antonesciană pentru activismul său naţionalist-creştin şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Pedeapsa nedreaptă s-a perpetuat şi în timpul regimului comunist. Nu a mai apucat să iasă din închisori. 

marți, 19 aprilie 2011

ELENA M. CÎMPAN – „Zboară, cuvântule!”


Un  evantai chinezesc, din Shanghai. Faţă de cele din Kyoto, nu desenul diluat, în manieră de stampă japoneză, e semnficativ, ci uimitoarea policromie. Fiecare lamelă e istoria unei culori. Prin complementaritate, artizanul chinez se pare că a avut ambiţia să te uluiască cu etalarea celui mai mare curcubeu. Ai impresia că n-a vrut să nu-i scape nicio nuanţă, ca şi cum ar fi pariat cu tine că ştie şi poate să facă şi să-ţi arate tot ce vrea.Tu, privitorule, cumpărătorule, n-ai decât să alegi. Ei bine, aşa e şi volumul Elenei M. Cîmpan - Pianul şi alte poeme, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2010. „Poezia, ca un Orient oferit spre lectură Occidentului - precizează în prefaţă autoarea - aduce cu ea tot arsenalul de experienţe, trăiri, dureri şi vindecări, aproape epidermice, în tehnică naturistă”. Poeta încearcă tot. 

sâmbătă, 9 aprilie 2011

FLORIN PIERSIC Jr - Romantic? Porno?... Doar atât?!

„E cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viaţa mea, din punct de vedere profesional”- a declarat cu sinceritate şi nonşalanţa-i cunoscută,  Florin Piersic jr la lansarea primului său roman – Romantic Porno - Ed. Humanitas, 2011. Dezinhibat, dezinhibant, fără  /false/ prejudecăţi sau ifose de fată mare. Se spun lucrurilor pe nume. De ce? Simplu: face parte din viaţă! (Oare nu e chiar chintesenţa ultimă a raţiunii noastre de a fi ?).

duminică, 3 aprilie 2011

ANDREI MOLDOVAN – Wikileaks?! S-avem pardon, monşer! E RO, 100% al nostru!

Fanarul s-a mutat pe Dâmboviţa şi a îmbrăcat definitiv ilic românesc. Ne place, nu ne place:  Wikileaks-ul e de() Bucureşti, dom'le! Nu seamănă nici cu cel german sau englez şi nici măcar cu cel italian, mai apropiat, să zicem, de viţa noastră latină. Ca la noi, la nimeni! Atât de bine ne ştim spăla rufele mudare în public că n-avem egal pe mapamond. Acum nu mai e vorba de o scrisoare pierdută – de atunci a început de fapt marea implementare a Fanarului – ci de zeci, probabil sute de scrisori făcute pierdute pe cărarea Unchiului Sam, ca să mai râdă lumea încă o dată de noi cu gura până la urechi. Cât adevăr rostea Caragiale! Azi, câtă decădere şi /auto/persiflare, oferite pe tavă de wikileaks-ul made 100%  in Romania, spre hazul şi deliciul diplomaţilor străini şi al presei de pe ambele continente!