Poezia
este cea mai clară și palpabilă probă că „la
început a fost cuvântul”. Profunzimea, forța, îndemnul, urletul de durere sau
tandrețea, adierea părului iubitei, toate
metamorfozate de poet în alambicul magic al vocabulelor nu pot fi de nimeni și
de nimic egalate. Poeți și „poeți”. Ziceri, faceri, ferecări, desferecări. În
lumea POEZIEI, cea adevărată, nu ar trebui să existe superlativ relativ și, mai
ales, absolut. În realitate e ca-n muzică. Nu poți vorbi onest de muzică „bună”
sau „rea”. E doar muzică sau nu e defel. Vorbim de POEZIE, nicidecum de stihuri
întâmplătoare ce „din coadă au să sune”. Poezie nu poate face decât
Poetul ! Versificările de ocazie, de tot felul, dau multora impresia că au
ajuns poeți. Aceștia vor și insistă să treacă în percepția publică ca atare.
Din păcate nu sunt urmașii lui Oedip și nici nu realizează acest trist adevăr.
Un punct de convergenţă spirituală.Schimbăm opinii fără ranchiună sau terțe gânduri negre. Ajunge cu răutatea de afară!
joi, 20 octombrie 2016
miercuri, 19 octombrie 2016
ADDENDA LECTURII – VASILE NICOARĂ – Odiseea repetabilei „poveri”
Profesorul Vasile Nicoară este un istoric în adevăratul
și clasicul sens al cuvântului. În ambele situații - Cataedra și ex-cataedra -
e același om. Jovial, manierat, profund,
cu principii morale sănătoase și bine așezate, căutând chintesența
vieții ! Dincolo de crusta deprimantului cotidian și a uzurii nemiloase în
epuizanta muncă din învățământ. În paranteză fie spus, activitatea didactică,
prestată cu dăruire, comportă un grad ridicat de risc. În rezumat - mai în
glumă, mai în serios - înseamnă Rutină,
Rugină și, pe final, Ruină – cei trei „R” fatidici, arhicunoscuți printre purtătorii de cataloage.Cred că
bunul nostru dascăl a găsit acea miraculoasă chintesență, acel echilibru
interior. Este foarte lucid și implicat. A „ars” din lumânarea sa doar un R și jumătate ! Nici nu cred că
vom putea vorbi, în cazul lui, de doi R
consumați în întregime…Argumentul ? Cartea de 400 de pagini, din fața
mea : Prof. Vasile Nicoară – O viață închinată școlii și familiei –
Editura Barna’s, Bistrița, 2016.
CULTURĂ - Prof. VASILE NICOARĂ – Un debut publicistic de succes
Emoție/Emoții. Iată nota dominantă a serii de marți, 4 octombrie 2016, derulată
în sala festivă a Școlii gimnaziale „Lucian Blaga” din Bistrița. Un numeros
public, de la elevi ai școlii până la „dascălii”, de tinerețea a doua – adică,
trecuți pe tărâmul pensionarilor, dar mereu juni în suflet ! - multe cadre didactice, aflate pe diverse
trepte ierarhice, de la simplu profesor, la director și chiar inspector școlar.Mulți
alți prieteni ai culturii. Toți egali în fața cuvântului scris inteligent, cu
măsură și echilibru, cu foarte mult bun simț în emiterea unor judecăți de
valoare. Prietenul meu Vasile Nicoară nu este nici la prima carte și nici la
primul text publicat. Și totuși volumul lui – O viață închinată școlii și familiei, Editura Barna’S – 2016 –
consemnează un debut : este primul său tom de memorialistică, într-o
surprinzător de plăcută osmoză cu istoria, filozofia și chiar etica, mult mai
aproape de literatură decât și-ar fi imaginat cineva. A fost o mare surpriză,
nu numai pentru mine / dascălul Vasile Nicoară este prietenul meu de câteva decenii, dar nu i-am
cunoscut această propensiune spre scriitura literară/ ci și pentru mulți din
cei prezenți la manifestare. Impresionează autenticitatea aserțiunilor din
carte, actualitatea lor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)