sâmbătă, 16 ianuarie 2016

ADDENDA LECTURII - «Cultura tradițională imaterială»...Sărbătorile devenirii noastre reflectate în MUNCI ȘI ZILE

583 de pagini !

Vasile V. Filip și Menuț Maximinian - Cultura tradițională imaterială românească din Bistrița-Năsăud - volumul II - Sărbătorile ciclului social și calendaristic sau Munci și Zile în Ținutul Bistriței și Năsăudului - Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015 ●. Este impresionant ca realizare și acest al doilea volum al proiectului „Cultura tradițională imaterială a românilor din județul Bistrița-Năsăud”. Autorii - Vasile V. Filip și Menuț Maximinian - se țin de cuvânt și respectă întru-totul planul inițial stabilit pentru materializarea acestei inedite trilogii științifice: „Riturile... trecerii” vol. I, „Munci și zile ” vol.II și să sperăm că va urma, mai ușor și mai degrabă, vol.III - „Literatura populară”/poezia, proza și paremiologia/bistrițeană și năsăudeană.
 De admirat și de aplaudat demersul lor științific! Insist pe această latură a muncii celor doi deoarece, fără a subestima pe nimeni, aici nu e vorba de un roman-fluviu, unde nu contează veridicitatea faptelor narate ci frumusețea ficțiunii, curgerea ei pe zeci și sute de pagini, importantă fiind măiestria narativă a scriitorului.


  În acest caz, fiecare afirmație se bazează pe „n”ore de documentare, atât în bibliotecă cât și pe teren. Sunt mii de minute de interviuri și discuții cu localnicii, unii cu o sănătate precară, aflați la vârsta senectuții hibernale, totuși martori, actori, ai tradițiilor, obiceiurilor, pe cale de extincție în satul, în comuna lor. Autenticul moare, înlănțuit, din păcate, încet, încet de caracatița „sfintei comodități” a vieții „moderne”. În foarte multe situații, cartea de față a reprezentat „ultimul tren” pentru salvarea multor elemente definitorii din viața devansierilor noștri din această parte de țară.
După cum constata domnul profesor univ. dr Ion Cuceu, Munci și Zile nu e o simplă lucrare științifică ci o autentică „monografie etnologică” a județului nostru. Aceasta s-a vrut completă. A existat, justificat, tentația exhaustivului. Bănuiesc, din scrupulozitate și obsesia de a nu uita ceva, sau de a nu nedreptăți pe cineva. Ca să mă fac și mai bine înțeles, vorbim de 36 de capitole, de peste 250 de imagini, de câteva sute de titluri, la bibliografie, de liste cu zeci de „culegători” și „informatori”/martori activi ai evenimentelor studiate și prezentate/...O „uzină vie” ce a condus, în final, la acest minunat volum pe care îl analizăm, în tihnă, astăzi.

Dacă „Riturile de trecere”, volumul I se raportează la „viața-călătorie”, important fiind parcursul, „odiseea” în sine, volumul al II-lea se axează pe descifrarea mentalității tradiționale bistrițene și năsăudene în actul de receptare a timpului. Înțelepciunea populară, atât de profundă și adevărată prin tot ceea ce a orchestrat, ne mai dă o lecție: repudiază pur și simplu timpul kantian/ uniform, sumativ, aglutinare de ani și secoli/ în favoarea celui bergsonian/psihologic, metamorfozant, unde afectivitatea se va regăsi, în plan calitativ între sacru și profan...între „sfânt” și „pământ”/. E reliefată convergența dintre „timp” și „templu”, „an” și „ciclu”, „veac” și „veșnicie”. E subînțeleasă atemporalitatea „dorului”, a „doinei”,  a „sfințirii” - în sens recuperator, din dorința de a regenera „viața”și de a perpetua experiența pozitivă a străbunilor.

Structura cărții e dată chiar de partajarea binecunoscută în anotimpurile „iernii” și cele ale „verii”. De aici, partea I - Sezonul rece, respectiv, partea a II-a - Sezonul cald. Profesorul și mentorul Vasile V. Filip, a ales să deschidă și să se ocupe, cu rigoare și acribie științifică de toate „manifestările rituale și credințele subiacente acestora la sărbătorile dintre Sf. Dumitru (26 octombrie, inclusiv) și Sf. Gheorghe (23 aprilie, exclusiv) - adică sezonul rece. A scris 12 capitole, din cele 36 ale cărții. Pare puțin dar ca și conținut e foarte mult. Capitolul VII, de pildă, / Crăciunul - Nașterea Domnului, 25-27 dec./ înseamnă 7 subcapitole, din care, al treilea are 5 paragrafe, ultimul, la rândul său, cu 4 subparagrafe și încă 3 subdiviziuni, foarte precise. O rețin pe cea de-a doua - 3.5.4.2, „Colinda celor trei păcurari(Miorița)”, întrucât mi se pare una din temele interesante, puțin cunoscute și aprofundate la noi.De exemplu, iată câteva versuri din superba variantă de la Sălcuța: „Bota mè, cei de măr dulce,/Mi-o puneți la cap de cruce./Gluguța m-a legăna/Fluierașuˈmi-a cânta,/Când a sufla vântuˈlin,/M-a cânta ca p-un străin./Când a bate vântu-ncet/M-a cânta ca pe-un săcret(=ascuns, n.a.)”. Capitolul 7 numără, singur, 111 pagini! Firește că și această partajare complexă, în atâtea structuri subiacente, atât de detaliate și de minuțioase trădează propensiunea didactică a autorului. Nici pe departe, nu e un  defect ci o calitate! Altfel nu știu cum ar fi putut să pună în valoare această „bijuterie” lirică de la Sălcuța, alături de cele de la Maieru, Rebrișoara, Zagra, Valea Gersei, Manic sau Agrieș. Vasile V. Filip impresionează prin plăcerea și bucuria de a lucra și a prezenta mai apoi rezultatele muncii sale ca pe un dat peremptoriu, simplu, ușor de descoperit, dar din nefericire nevăzut de nimeni până la el. Tocmai de aceea apare și mai lăudabil efortul său. Cartea noastră de identitate ar fi rămas...anonimă, fără poză!
Sezonul cald a fost preluat de discipolul magistrului, Menuț Maximinian care a scris 24 de capitole!, e drept mai scurte, din volum. Respectă cu profesionalism canoanele abordării etnologice. Secțiunea sa debutează cu luna lui „Florar”- Armindenul de 1 mai; Maialul Năsăudean, 3-15 mai și continuă cu „Cireșar”, „Cuptor”, ”Gustav”/August - Ziua de 15 - Adormirea Maicii Domnului, „Răpciune”- septembrie, cu Nașterea Maicii Domnului - 8 septembrie și Ziua Crucii/14 septembrie/, mergând până la Sf. Parascheva, în luna octombrie, cu accent pe toate marile sărbători evenemențiale și implicațiile acestora în Muncile și Zilele gospodarilor din aceste locuri de legendă. Textul lui Menuț Maximinian aduce în plus multe momente de „culoare” datorită profesiunii: este un ziarist și scriitor de prestigiu. Are darul povestirii și plăcerea de a tăifăsui cu tâlc. Subiectivitatea sa creativă îl ajută. Cercetarea științifică este nu o dată prezentată într-o manieră literară, ceea ce o face mai abordabilă și mai plăcută. Iată, spre exemplificare, un scurt fragment din Cap. XX Rusaliile  - „...<<Hora Ielelor>> este de temut. Aceste făpturi adoră să danseze cu sânii goi, în cerc, având părul despletit, clopoței la glezne și purtând voaluri subțiri, transparente, iar dansul lor este unul magic, bogat în taine și simboluri de neînțeles pentru muritori/p.384/(subl. ne aparțin; chiar dacă frizând o exprimare aparent tautologică, explicativul, în exces, de natură literară, aduce culoare și conferă un supliment de coerență creativă elementului narat).
Munci și Zile - volumul II - din trilogia lui Vasile V. Filip și Menuț Maximinian este o complexă  și instructivă saga. Este viețuirea noastră în și dincolo de TIMP. Este „tableta” anti-alzheimer de care aveam absolută nevoie ca să putem ieși din „criza identitară”, corect diagnosticată de Vasile Sebastian Dâncu. Acest volum e al doilea element definitoriu de pe cartea de identitate a județului Bistrița-Năsăud.
Regret că nu este însoțit ca și primul de un CD. Fac autorilor recomandarea să-l solicite pe Gigi Cherecheșiu, pentru ultimul volum, să facă un film-sinteză - munca la carte, dialoguri cu martorii intervievați, scurte interpretări muzicale ale acestora etc. - materializat tot într-un CD, pe post de concluzie audio-video. Pentru posteritate. Cred că merită.






Remarc, în încheiere, ca bibliofil, cât de bine arată și această carte. Copertă cartonată, broşată, cu supracopertă pliată, de protecţie, şnur alb de pagină, hârtie şi literă de Champs-Elysées. O lucrare frumoasă ce ne arată că noua Editură Școala Ardeleană din Cluj-Napoca promite. Îl felicit pe poetul Vasile George Dâncu, managerul acesteia,  pentru minunatul său produs. Nu cred că mai e cazul să pledez pentru importanța volumului în școli. Conținutul său poate cu succes să servească drept suport științific, în cadrul Curricumului la Decizia Școlii/CDȘ/, la foarte multe și interesante cursuri opționale. Cred, de asemenea că ar trebui să se regăsească în toate primăriile și bibliotecile din județul nostru. Ne reprezintă și ne dă mândria și verticalitatea de care avem azi nevoie, parcă mai mult ca oricând.






Bistrița, 16 ianuarie 2016
Mircea Seleușan-Bătrânu







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu