La „Cina de la Michel” - „ Le dîner de chez Michel”

Joi, 22 septembrie 2016, la lăsatul serii m-am grăbit să ajung acasă la Livezile, m-am grăbit să ajung la acești oameni de mare omenie - Marc Michel Vinay, artist plastician, fire iscoditoare și creativă - din nimic face artă !  - și Maria Vinay, soția, colega și prietena noastră, a tuturor celor ce încercăm să simțim Franța, cultura și civilizația franceză mai aproape de noi, de România. Nu vă ascund că am avut  o undă de emoție. Nu, nu pentru faptul că se vorbea și se mânca „franțuzește”, ci pentru ineditul situației și dorința ca totul să iasă foarte bine. Știu ce meticulos este prietenul Michel și cât e de pretențios față de propriile creații și evenimente. Știam că se pregătise încă din timpul ultimei vizite acasă, în Franța, din 2016, pentru această seară specială. Plus efortul de „cuhnie” făcut cu devoțiune de Maria și nepoata Alexa, de mai bine de o săptămână. Dar să o iau pe rând.

La drum prin Maramu’ și Sătmar

În acest an au fost prea multe evenimente cumplite. Peste tot. Plus o umbră de boală în familie. Am hotărât prin urmare să nu ne depărtăm prea mult de casă. Numiți-o temere. Eu îi spun prevedere, mai ales că la bază a fost decizia luată, serios, la unison, cu Rodica, nevastă-mea. Unde să mergem totuși? Și aici telepatia a funcționat. Am căzut de acord să schițăm un circuit al Nordului și Nord-Vestului de câteva zile. Rodica e moroșancă din Boiu Mare, cu școala făcută la Baia Mare și neamuri neaoșe de la Sighet și până în Sălaj. Noutatea a constat în faptul că nu am ales  și nici nu am premeditat nimic. Am mers acolo unde ne-au dus pașii și ne-am oprit acolo unde frumusețea locului a zis „stai”. Așa se face că am trecut curajoși Dealul Ștefăniței, cu „Maritza” noastră, VW Passat combi - o „trotinetă” din 2004, fără fasoane, cuminte, ascultătoare și întinsă la drum, numai să-i dai ham! - descălecând în Maramu’ul de altădată, pe la Săcel, plini de curiozitate și încântare. Am făcut rapid un calcul: de vreo 12 ani buni nu am mai trecut pe aici! Cer de toamnă, cum nici în filme nu admiri/ vezi pozele/, plus un gram de căldurică, la vreo 28-30 de grade - asta ca să ne pară rău după vara ce se pregătea să-și ia la revedere. Dar să o luăm mai bine pe zile.