Limba ca element primordial al
comunicării continuă să fascineze prin varietate şi profunzime. Este mesagerul
mereu tânăr al gândului, al ideilor, martor incontestabil al propriilor noastre
metamorfoze. Ca filolog rămân impresionat atât de „ perlele” sale cât şi de
„creaţiile” cărora le dă naştere cu cea mai firească lejeritate şi eleganţă.
Cele mai surprinzătoare asocieri de cuvinte, termeni, aleatorii sau chiar
antinomice, par valabile şi veridice, prezentate într-un anume context şi pot
genera şocul unei atracţii magnetice, irezistibile, din partea cititorului sau
al privitorului. Mă gândesc la „ carte” sau la o „emisiune de radio, Tv”,
respectiv la „film”. Desigur, prima motivaţie ce-ţi trece prin minte e cea de
natură strict „comercială”.Dar dincolo de aceasta ? Iată câteva exemple, la
întâmplare: „agonie şi extaz”, „razboi şi pace”, „oameni şi şoareci”, „crimă şi
pedeapsă”, „critică şi adevăr”... „romantic şi porno” etc. La fel şi în cazul
acestui incitant volum de debut: „sex si epistemologie”, al tânărului profesor
de „socio-umane”/ o chestiune hibridă
şi nedrept nivelatoare, un sertar unde umanismul, pilon al învăţământului, este
contabilizat talmeş-balmeş, la grămadă!/, DANIEL SIDOR: Manual de sex epistemic sau despre cum să scrii o maximă - Ed. Eikon - Debut, Colectia Universitas,
seria Filosofie, Cluj Napoca, 2011.
Sexul, ca
ansamblu semantic, te conduce la particularităţile genetice de ordin morfologic
şi fiziologic care „diferenţiază organismele vii în două categorii în vederea
reproducerii speciei”, la cele doua genuri - masculin şi feminin, la actul
sexual.
Epistemologia este teoria
cunoaşterii ştiinţifice, sau o ramură a filosofiei „care se ocupă cu originile, natura şi scopurile,
metodele şi mijloacele cunoaşterii de tip ştiinţific”.
Inedită şi stranie asociere. Din
punct de vedere al conţinutului semantic şi al studiului semasiologic, între
cele doua noţiuni nu există nicio legătură. Şi totuşi, DANIEL SIDOR găseşte/stabileşte cel puţin două
corespondenţe. Repet, trecând peste „tentaţia diavolului” ce uneori se strecoară
insidios în titlurile multor cărţi din raţiuni de marketing.
Am fost pentru o scurtă
perioadă de timp coleg de cancelarie, la aceeaşi şcoală. Fire mai degrabă
introvertită. Conversaţie sumară, fără balast, în principiu esenţializantă,
surprinzătoare prin profunzimea analizei. Dezvolta argumentaţia cunoaşterii de
tip ştiinţific. Într-o întâlnire recentă, după apariţia cărţii, mi-am readus
aminte de aceste succinte aprecieri şi mi-am dat seama că nu mă înşelasem. Am
remarcat, ca şi mai pregnantă, înclinaţia sa spre maieutica de tip epistemic
dar aplicată de astă dată cugetărilor, de la proverb, zicătoare, la dicton şi
aforism, adică într-un cuvânt la MAXIMĂ. De unde acest... Manual de sex epistemic ? Din puţinele
lui explicaţii am aflat că în urmă cu vreo doi ani, tocmai când ajunsese cu
piciorul în ghips în urma unui accident stupid, femeia mult iubită, aleasa
inimii sale, brusc, a abandonat generoasa idee a tandemului, părăsindu-l.
Deziluzia a fost cumplită. Intuiesc că a trăit un şoc, un seism, poate cel mai
mare, în tânăra sa experienţă de viaţă. Are 28 de ani. A trecut cu mare dificultate peste momentele de
debusolare, regăsindu-se pe sine şi s-a reîntors la pasiunea din anii studenţiei:
epistemologia. I-a dat curs. A rămas însă marcat de „întâmplarea”
iubirii neîmplinite. „Femeia te coboară,
femeia te ridică”!
Aceasta ar fi prima corespondenţă, mai mult sugerată
decât recunoscută sau explicit formulată. Nicăieri în carte nu apare cuvântul
„sex”, nu se vorbeşte de vreun „act sexual”.
Pudoare? Reţinere? Eleganţă?
Gentileţe? Respect? Cred că toate la un loc. Singurele elemente permise sunt:
„femeia”/ = „în schema trăirilor, o potenţare a absurdului, a
imprevizibilului”/, „ochii”, „privirea”, „sărutul...fluturelui” şi, ca maxim
admis: „iubirea erotică”.
Cartea ar fi putut fi foarte
bine un roman, o nuvelă, o creaţie literară deoarece DANIEL SIDOR are şi talent şi inspiraţie şi sensibilitate.
Iata o mostră: „ Fluturele nu are buze,
iar eu trebuia să sărut ca şi fluturii. Îi vedeam obrazul atât de aproape încât
nu mai ştiam că e obraz. Şi atunci am închis ochiul aşa, cât să-i ating obrazul
cu sprâncenele. Apoi mi-am deschis ochiul şi l-am închis iar. Aşa se simte sărutul
fluturelui, cu obrazul şi cu pleoapele. Şi cine e sărutat pe obraz nu e trădat.
Nici cel sărutat pe pleoapă. Numai că sărutul fluturelui ţine cât trăieşte
fluturele. Iar fluturele de pe banca noastră a plecat. Şi dacă s-a mai oprit
undeva, nu a mai plecat nicăieri de acolo. A fost ultimul lui zbor”.
Autorul nu a dat /încă/curs acestei chemări. De ce? Probabil datorită educaţiei
primite în familie şi/sau preţuirii încă nestinse pentru fiinţa iubită. Nu şi-a
permis să spargă crusta de intimitate ce ar fi putut prefigura un destin
fericit în doi.
A preferat cercetarea
epistemică. Un domeniu arid pentru profani dar un refugiu ideal /după
tsunami-ul din suflet/în cazul unui pasionat al filosofiei cunoaşterii ştiinţifice.
Punctul de plecare l-a constituit „Tratatul logico-filosofic”(1921), al gânditorului
vienez Ludwig Josef
Johann Wittgenstein, al cărui studiu l-a întreprins spre a-şi redacta
lucrarea de licenţă la absolvirea Facultăţii de filosofie din Sibiu. Relaţia
limbaj-lume, descrierea lumii prin limbaj, abolirea absolutizării vorbirii, reconsiderarea
valorii cuvintelor în funcţie de gradul lor de utilizare ca mijloc de
comunicare, coerenţa sistemului de propoziţii - sunt doar câteva din
elementele eşafodajului filosofic analitic pe care DANIEL SIDOR şi-a structurat propriu-i demers epistemic într-un
nou domeniu, cel al maximelor. Analiza pertinentă, un prim set de
concluzii, judicios argumentate, precum şi tentativa de a crea noi maxime,
toate fac dovada că ne aflăm în faţa unui posibil viitor specialist în
cercetarea epistemică a cugetărilor de veacuri ale umanităţii, de la
înţelepciunea populară la marii iluminaţi ai culturii universale.
Nu a uzat de
o expunere seacă, savantă a tematicii. Ar fi restrâns aria cititorilor doar la
specialişti.
Din contră.
A preferat dialogul maieuticii socratice combinat cu
peripatetismul aristotelic, simbolistica rolurilor antice regăsindu-se în cele
două personaje imaginate: BN - Bătrânul nesigur (ucenicul, învăţăcelul) şi BS -
Bătrânul sigur (învăţătorul) care „traduc” într-o limbă uzuală labirintul raţionamentelor
filosofice. Astfel am putea explica de ce autorul îşi intitulează lucrarea „manual”.
Vizavi de a doua ipotetică corespondenţă cu „sexul”, aş putea-o regăsi în
structura bipolară a cugetărilor. Un pol ar fi Masculin iar altul Feminin.
Siguranţă - nesiguranţă; certitudine-incertitudine. BS - BN /stejar - salcie,
trestie/, mergând până la identitatea originară a personajelor. Precizez: nu e
vorba de nicio discriminare de natură sexuală. Este doar o încercare de
decodare a unor simboluri. Tot la „sex” te-ai putea gândi citind argumentaţia
din capitolul V. Apar termenii de „afect”, „afecţiune”, „inim㔺i recunoaşterea
că „raţiunea este doar o condiţie necesară pentru întreţinerea afectului”, ca şi
concluzia: „Maximele trebuie fixate în afect, nu în raţiune!”
Volumul de debut al lui DANIEL
SIDOR, Manual de sex epistemic sau despre
cum să scrii o maximă,interesant şi incitant, rămâne singular ca
structură. Nu este o opera literară. Nu este neapărat un eseu filosofic şi nici
un manual în adevăratul sens al cuvântului. Este un amalgam, câte puţin din
toate. I-aş spune mai simplu „Caiet/e de studiu” fiindcă sunt convins că va
urma o originală şi temeinic elaborată teză de doctorat despre Maxime şi - de ce nu? - un roman al dăruirii sărutului,
dar nu numai de...fluture. De pe palierul celor 28 de ani, frumoşi, nebuni şi
plini de speranţă, viaţa înseamnă
iertare, împăcare sau uitare şi multă, multă iubire.
Notez o maximă-exerciţiu a
autorului: „A fi orb la aspectele
perimate ale sinelui nu inseamna altceva decat a vedea aspectul viu al
acestuia”.
Tocmai setea de viaţă, expresie
elocventă a speranţei, mă face să cred că acest promiţător debut al lui DANIEL
SIDOR va fi în curând urmat de alte titluri, cel putin la fel de reuşite.
Profit de ocazie pentru a-l
felicita pe scriitorul George
Vasile Dâncu pentru ochiul format în depistarea tinerelor noastre talente, valori
şi mai apoi pentru promovarea nediscriminatorie a acestora la Editura“Eikon”
din Cluj-Napoca pe care o conduce cu
multa aplecare şi profesionalism de aproape un deceniu.
Mircea I. Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu