duminică, 25 septembrie 2011

ARTE - ROBERT KOVACS - Natura la ceas de taina


     Inspirată opţiunea de a oferi simezele de la ART Galeria din capătul pietonalului bistriţean, str. Liviu Rebreanu nr.30,  unui tânăr artist fotograf de talent. Potenţial impresionant, promisiuni cel puţin interesante pentru următoarele expoziţii. Este vorba de ROBERT KOVACS, vicpreşedinte al Fotoclubului AXXA Bistriţa şi din 2009, membru al AAFR/ Asociaţia Artiştilor Fotografi din România- vezi site-ul : http://www.aafro.ro/ /.  « Am început să fotografiez în 2002, fotografia devenind repede o mare pasiune pentru mine - declara artistul la primirea în această prestigioasă uniune de profil. Lucrând în domeniul publicitar, fotografia comercială devine obligatorie pe lângă cea de peisaj. Anul 2008 îl consider un an de cotitură în acest domeniu, având în vedere aportul adus la înfiinţarea Asociaţiei FOTOCLUB AXXA Bistriţa, câştigarea unor concursuri şi apariţia unui editorial în revista PHOTOTRAVEL. Succesele nu întârzie să apară, iar în 2009 sunt acceptat ca membru creator debutant în A.A.F.R. ».
      Sunt 49 de lucrări grupate sub genericul, în opinia mea, mult prea neutru : « Cromatica armoniei »,  de dimensiuni medii/ ≈ 40, 50-70 x 35-80 cm/, în deplină consonanţă însă cu perspectiva destul de restrânsă a spaţiului galeriei. Panotarea şi apoi orchestrarea unghiurilor de lumină, cu profesionalism,  fac ca vizitarea să-ţi permită contactul în tihnă, cu fiecare imagine asupra căreia doreşti să te opreşti.

 « Firul Ariadnei », miraculoasa interconexiune a caleidoscopului imagistic, ţi-o dă doar EA, « regina » banchetului de lumină şi culoare, de misterioase penumbre : NATURA. Atât şi nimic mai mult.
        Robert Kovacs nu insistă prin nimic special pe niciuna din lucrări, chiar dacă, subiectiv vorbind, are, firesc, preferinţele sale. Sfială? Timiditate? Dorinţa de a nu stânjeni, de a nu influenţa publicul? Nu ştiu. Sigur rămâne doar faptul că după ce ai vizionat ipostazele kovacsiene ale Naturii, nu poţi să nu le recunoşti valoarea şi să nu pleci cel puţin mulţumit, dacă nu chiar încântat că, în plan spiritual şi sufletesc, ai avut parte de o întâlnire cu o aplicaţie de mult bun simţ a esteticii care, din păcate, ne lipseşte azi aproape cu desăvârşire : cea a Frumosului + o lecţie de minima moralia în raportul nostru cu lumea vegetală şi minerală.
       Din punct de vedere artistic trebuie însă subliniate câteva aspecte care îi dau dreptul lui Robert Kovacs să-şi ancoreze definitiv identitatea pe tărâmul Artei Fotografice.
       Peisajul de acum şi, prin perenitatea elementelor sale de bază, chiar dacă supuse patinei timpului, peisajul dintotdeauna, perceput generalizant şi ontogenetic universal, este nucleul expoziției. Autorul se vrea a fi  astfel un impresionist modern, un profesionist 100% al imaginii. Ştie să uzeze  de cea mai performantă tehnică din domeniu pentru a surprinde, de exemplu, toate detaliile « luptei » dintre lumină si umbră. Profesionistul se vede însa depăşit, dublat şi continuat de ARTIST. Fotografia sa are acea inefabilă sclipire de geniu - se poate numi şi intuiţie divină - ce-i indică precis secunda când trebuie imortalizată o anume secvenţă, dintr-un anume unghi, numai de el ştiut. Dovada? Te surprinde şi exclami în şoaptă, aproape fără să-ţi dai seama : Genial ! Extraordinar !/ vezi reproducerile alăturate/.
        « Fotografia este o imagine cu caracter magic de instantaneu » constata Edgar Degas, un demn reprezentant al Impresionismului. Aş reţine doar termenii « magic » şi « instantaneu », suficienţi cred pentru a-mi argumenta afirmaţia. Pe Robert Kovacs, îndrăgostit şi fascinat de Natură, îl preocupă Impresia. Aceasta trebuie reţinută, « furată » - ceva de genul « paparazzi », în sensul bun al gândului - deoarece realizează, artistul din el îi comunică, că secvenţa e unică. Impresionantă, maiestuoasă atunci, fix în miimea de secundă a declicului din aparat. Extaz şi agonie. Grandiosul îşi dă mâna cu tragicul  fiindcă repetarea, ştiţi prea bine, nu va mai fi niciodată posibilă. Este, altfel spus, tragedia libelulei.
       Sunt 15 lucrări  unde putem vorbi cu certitudine de « imagini magice ».
Natura se drapează în borangicul  fumului din vetre la lăsarea serii, sau se naşte dimineaţa, din pâcla densă a toamnei, spălându-şi obrazul copacilor, ori îşi aruncă pe umerii munților şi dealurilor mantii transparente de ceaţă, etalându-şi, în toata splendoarea, anvergura de adevărată suverană până departe, departe, la linia orizontului. Aburul, parcă de lapte proaspăt ce se ridica peste luncă, la răsărit de soare vara estompează contururile caselor şi pădurilor.
       Sunt ceasurile de taină, de pură intimitate când natura işi face rugăciunile, sau separă, printr-un ritual demiurgic, numai de ea ştiut, naşterea de moarte, bocetul de râsul de copil fericit, deznădejdea şi uitarea de sperantă şi încredere.
       Ei bine, artistul Robert Kovacs a intuit, aşteptat şi surprins aceste momente unice.
       A fost un intrus, un altfel de « paparazzi », dar a meritat cu prisosinţă. Ne-a adus bucuria împărtăşirii acestor secvenţe nemaivăzute ale interferenţelor de umbră şi lumină, elemente desprinse parcă dintr-o epopee beethoweniană sau wagneriană, de acolo, din inima naturii.
       E frumos şi înălţător !
Este totodată o pildă pentru noi, oamenii, dominaţi din nefericire de răutate, invidie şi interese obscure. Am uitat să iubim şi să ne bucurăm. Am uitat că împreună cu Mama Natură suntem un tot unitar. Nu avem voie să-i mai fim duşmani. Trebuie să reparăm ceea ce am distrus pentru a-i recâştiga iubirea şi încrederea. Numai aşa ne vom putea redobândi demnitatea. Acesta mi se pare a fi crezul şi mesajul artistului Robert Kovacs.
       De altfel, e bine de remarcat că « omul »  nu apare în nicio lucrare !
 Rămâne  o tema de reflecție pentru fiecare din noi...Fireşte că dacă Robert Kovacs ar fi întrebat, ar putea răspunde cu eleganţa şi bunul simţ ce se vede că-l caracterizează, că tematica se axează pe Natură, respectiv Peisaj. În realitate, tocmai artistul adevărat, dinăuntrul său, l-a repudiat pe omul de azi din cadru deoarece acesta se află în prea mare disonanţă cu însăşi melopeea naturii.
       Superbă expoziţie, plăcută descoperire şi necesară... lecţie de viaţă !
       Văd în Robert Kovacs un autentic artist  bistriţean al imaginii ce va mai avea încă foarte multe de spus prin intermediul obiectivului aparatului său de fotografiat. Pentru cei ce doresc să cunoască mai multe despre tânărul artist le recomand şi pagina sa personală : www.robertkovacs.ro .





                                                                                                                               
                                                                                                                    Mircea I.Bătrânu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu