ADDENDA LECTURII - «Cultura tradițională imaterială»...Sărbătorile devenirii noastre reflectate în MUNCI ȘI ZILE

583 de pagini !

● Vasile V. Filip și Menuț Maximinian - Cultura tradițională imaterială românească din Bistrița-Năsăud - volumul II - Sărbătorile ciclului social și calendaristic sau Munci și Zile în Ținutul Bistriței și Năsăudului - Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015 ●. Este impresionant ca realizare și acest al doilea volum al proiectului „Cultura tradițională imaterială a românilor din județul Bistrița-Năsăud”. Autorii - Vasile V. Filip și Menuț Maximinian - se țin de cuvânt și respectă întru-totul planul inițial stabilit pentru materializarea acestei inedite trilogii științifice: „Riturile... trecerii” vol. I, „Munci și zile ” vol.II și să sperăm că va urma, mai ușor și mai degrabă, vol.III - „Literatura populară”/poezia, proza și paremiologia/bistrițeană și năsăudeană.

 De admirat și de aplaudat demersul lor științific! Insist pe această latură a muncii celor doi deoarece, fără a subestima pe nimeni, aici nu e vorba de un roman-fluviu, unde nu contează veridicitatea faptelor narate ci frumusețea ficțiunii, curgerea ei pe zeci și sute de pagini, importantă fiind măiestria narativă a scriitorului.

Proză scurtă - Minunea de la Reims

Prin anii ’90, când iarna era încă iarnă, ajunul Căciunului mă prinsese tocmai în Franța, la Reims. Se însera. Noaptea ce se întrețesea, ușor, ușor, cu fulgii de zăpadă, cobora peste piața din fața catedralei luminată feeric, răsunând de cântece, colinde de bucurie - binecunoscutele „Cantiques, chansons de Noël”. Se prevestea cel mai frumos și înălțător moment al anului: Nașterea Mântuitorului nostru Isus Hristos! Veselie, mare veselie. Sufletul meu însă nu era împăcat. Mi se întâmpla pentru prima dată să nu fiu de Crăciun acasă, în România, cu ai mei, cu ai noștri. Îmi lipsea atmosfera. Îmi lipseau toți. „Fie pâinea cât de rea/Tot mai bună este, /când o știi din (și ești de fapt în) țara ta!”. Mă podidea un val de tristețe. Nu vroiam însă să-l las să se vadă pe față și în voce. Nu ar fi dat bine și nici nu ar fi fost frumos. Gazdele noastre, oficialii francezi s-au purtat impecabil. Mi-am spus atunci în gând că acela trebuia să fie ultimul Crăciun petrecut în străini. Așa a fost până acum și așa sper să și rămână.

CULTURĂ - Corul APPASSIONATA - Colindându-și Prietenii

Nu am să uit degrabă „Seara asta minunată” - vorba cântecului - din  21 decembrie 2015, de la Sinagoga Bistrița. S-a cântat liber, din suflet, cu „flautul fermecat” al vocilor „appassionaților”/iertați-mi licența poetică, dar e necesară!/de la imnele închinate Nașterii miraculoase a Mântuitorului nostru ISUS HRISTOS, până la bucuria zurgălăilor care anunță trecerea-petrecerea saniei pe ulița satului...din Anglia.

Remember: Totul este posibil pentru că exact acum 26 de ani niște tineri au demolat o dictatură! Și-au dat viața ca noi să putem colinda astăzi în voie! Liberi!

CULTURĂ - O lansare mult, foarte mult așteptată!

       

Vasile V. Filip și Menuț Maximinian ne-au oferit azi, 17 decembrie 2015, orele 11,00, la Consiliul județean Bistrița-Năsăud - dar de Crăciun - reîntâlnirea cu „cartea-baliză”, monografia „CULTURA TRADIȚIONALĂ IMATERIALĂ ROMÂNEASCĂ DIN BISTRIȚA-NĂSĂUD” - VOL.II -...MUNCI ȘI ZILE ÎN ȚINUTUL BISTRIȚEI ȘI NĂSĂUDULUI”. O impresionantă lucrare științifică de 580 de pagini + peste 200 de fotografii, foarte frumoasă - o spun ca bibliofil - și foarte bine lucrată, grație poetului Vasile George Dâncu, directorul Editurii Școala Ardeleană din Cluj-Napoca. ESTE CARTEA DE IDENTITATE A NOASTRĂ , CA LOCUITORI AI ACESTOR „MELEAGURI DE LEGENDĂ TRANSILVANĂ”, AI BISTRIȚEI ȘI NĂSĂUDULUI! 

CULTURĂ - JOSÉ CARRERAS Live la Cluj Napoca - „La pomul lăudat ...”

Duminică, 29 noiembrie 2015 în Sala Polivalentă clujeană s-a întâmplat marele eveniment: Întâlnirea melomanilor din inima Transilvaniei cu reputatul tenor José Carreras. Nu e nevoie de nicio prezentare specială. În lumea asta mare au existat, la finele secolului XX și acest fragil început de secol XXI, 3/trei/Mari Tenori(!): Luciano Pavarotti, Placido Domingo și José Carreras. Din păcate, primul le cântă acum îngerilor, al doilea la 74 de ani, s-a retras din activitatea concertistică pe caz de boală. Singurul încă pe scenă, pentru un ultim turneu de adio a mai rămas José Carreras.

CULTURĂ - BISTRIȚA FOLK Ediția a XIV-a - 2015

     Sunt momente în viață supranumite, just, „monumente”. Se simte. Nu iei doar parte la ele, ci le trăiești. De aceea consemnarea lor vine de la sine, fără vreo dificultate. Asta s-a întâmplat vineri, 13 noiembrie 2015, la Sala Polivalentă din Bistrița.

     FLORIN SĂSĂRMAN, „Omul spectacol” - îmi place să-i spun așa pentru că este și el un prototip 100% a ceea ce înseamnă, la ora actuală, Adevărat, Reprezentativ și Curat în arta bistrițeană, de la creație la redare scenică, de studiou sau radiofonică, la mobilizarea celorlalți  - a dat startul ediției a XIV-a a Festivalului de Muzică și Creație FOLK. Este o manifestare de talia națională, de cea mai bună calitate. Aș putea să susțin că a depășit chiar hotarele,  prin prezența folkiștilor români din Franța, SUA și Canada, la ultimele două ediții.

CULTURĂ - CORUL APPASSIONATA - 35! ȘI FRANCISC MUREȘAN - 60 DE ANI!

Aseară, 7 noiembrie, zi de sabat,  în „mica” Sinagogă - zic mică fiindcă era chiar neîncăpătoare pentru numărul foarte mare de spectatori! - mă gândeam, cu un dram de tristețe, că sunt totuși puține momentele de adevărat  Act artistic, plămădite de la alfa la omega de bistrițeni! Kitsch-uri, din păcate, sunt multe, în toată paleta preocupărilor artistice, de la scris la cântat și de la sculptat la pictat. Realizări notabile sunt însă...puține. De ce? Este o altă temă și nu vreau să o dezvolt acum și aici. Nu se  potrivește deoarece Corul APPASSIONATA este exact exemplul pozitiv de care e mare nevoie pentru toți artiștii și creatorii de azi ai Bistriței și Năsăudului. Se încadrează perfect la „așa DA”! Desigur, nu e unicul, dar pe ansamblu, trebuie să recunoaștem că avem puține pilde asemănătoare.

Nu vă voi plictisi cu „procesul verbal”, strict jurnalistic, al manifestării. La ora aceasta cred că au făcut-o, pe larg, prietenii mei din presa scrisă și on-line. Au fost prezente oficialitățile locale, directorii celor două instituții de cultură, șefii celor două coruri, președintele FDG - Cluj-Napoca. S-au rostit cuvinte frumoase. S-a încercat chiar și un laudatio de bun simț. Buchete și coșuri cu flori, diplome, statuete, cadouri. Într-un cuvânt, un moment anivesar împlinit, poate puțin prea lung, după cum hâtru sublinia spectatoarea de lângă mine. Mi se pare mai important să zăbovim asupra câtorva teme, de excepție.