Aseară, 7 noiembrie, zi de sabat, în „mica” Sinagogă - zic mică fiindcă era chiar neîncăpătoare pentru numărul foarte mare de
spectatori! - mă gândeam, cu un dram de tristețe, că sunt totuși puține
momentele de adevărat Act artistic, plămădite de la alfa la omega de bistrițeni! Kitsch-uri, din păcate, sunt multe, în toată
paleta preocupărilor artistice, de la scris la cântat și de la sculptat la
pictat. Realizări notabile sunt însă...puține. De ce? Este o altă temă și nu
vreau să o dezvolt acum și aici. Nu se potrivește
deoarece Corul APPASSIONATA este exact exemplul pozitiv de care e mare nevoie
pentru toți artiștii și creatorii de azi ai Bistriței și Năsăudului. Se
încadrează perfect la „așa DA”!
Desigur, nu e unicul, dar pe ansamblu, trebuie să recunoaștem că avem puține
pilde asemănătoare.
Nu vă voi plictisi cu „procesul verbal”, strict jurnalistic, al
manifestării. La ora aceasta cred că au făcut-o, pe larg, prietenii mei din
presa scrisă și on-line. Au fost prezente oficialitățile locale, directorii
celor două instituții de cultură, șefii celor două coruri, președintele FDG -
Cluj-Napoca. S-au rostit cuvinte frumoase. S-a încercat chiar și un laudatio de bun simț. Buchete și coșuri
cu flori, diplome, statuete, cadouri. Într-un cuvânt, un moment anivesar
împlinit, poate puțin prea lung, după cum hâtru sublinia spectatoarea de lângă
mine. Mi se pare mai important să zăbovim asupra câtorva teme, de excepție.
Prima - este chiar formația omagiată: Corul
APPASSIONATA în al 35-lea an de
existență! Este o inițiativă BISTRIȚEANĂ,
a unor iubitori entuziaști ai muzicii, amatori, adică - în marea lor majoritate - fără studii de
muzică, fără ore speciale de canto și/sau de instrument! Sunt și astăzi mulți
coriști ce activează în cadrul formației, încă de la început, de acum 35 de ani,
ceea ce spune foarte mult vizavi de seriozitate și constanță în decizie! Cu
câteva întreruperi, inerente mutării la Cluj, dirijorul a rămas același FRANCO!
- prietenul meu, Francisc Mureșan, căruia îi port o stimă deosebită pentru
dăruirea și abnegația sa în plan muzical și, în general, în materializarea
corectă și completă a actului cultural, nu o dată făcut din pur benevolat!
Corul este acum o familie, la propriu și la figurat. Spre a nu supăra pe
nimeni, rostesc la întâmplare câteva nume, ca simplă ilustrare: Mircea și
Emiliana, Alin și Sorina, Doina, Maria, Adina, Florin, Rozalia ș.a.m.d. Au
învățat împreună sute de piese muzicale, din vremea Renașterii și până la cele
contemporane, în toate limbile de circulație mondială. Au dat sute de concerte
și au participat, cu statut egal cu profesioniștii, pe marile scene ale lumii,
în catedrale renumite din Europa, la festivaluri de prestigiu, făcând cinste
urbei și județului nostru, României. De mai mulți ani încoace, familia s-a
mărit, APPASSIONATA îngemănându-se cu corul clujean VIVA LA MUSICA, condus tot
de Francisc Mureșan. Împreună constituie „corul mare”, adică câteva zeci de persoane,
pe care am avut bucuria și încântarea să-l ascultăm sâmbătă seara, live, fără
sonorizare - atât e de bună acustica
Sinagogii! - și atât de virtuoși sunt ei, coriștii, avându-l în față pe „one man show-ul”, FRANCO! De reținut:
arta adevărată se face din suflet, din conștiință și nu neapărat pe și pentru b a n i! Corul demonstrează cu prisosință că
nu fuga după renume sau câștig pecuniar e definitorie ci acuratețea facerii și
prefacerii actului artistic, ca simbol și mesaj intrinsec, deasupra atot și
atoate dacă ești cu adevărat a r t i s
t, c r e a t o r! Îi felicit din tot
sufletul. Mă bucur că am privilegiul să mă număr printre prietenii foarte
multora dintre ei.
A doua temă - este MUZICA. Surprinzător și onorant repertoriul ales, prin lungimea
excursului / de la Cinquecento-ul
italian și german până în zilele noastre/, prin varietatea și amplitudinea
temelor, prin profunzimea și dificultățile interpretative, într-o succesiune în
crescendo. Piesa „Alleluia” lui Randall Thompson a fost o adevărată piatră de
încercare, prin particularitățile sale de interpretare - de la piano, pianissimo la allegro forte, de la susur la tunet, de la Do
de jos până la Re de sus, în element de canon și/sau incantație religioasă, pe
patru voci, totul într-o magnifică armonie de sorginte divină! Ce binefăcător
poate să fie sunetul emis și receptat astfel, față de zgomotul și vrajba de
afară, de peste tot - din hemicilul de
la București, din televiziuni, radiouri și până la discuțiile urlate de pe
stradă sau din piețe! Până când nu vom ajunge să înțelegem și să respectăm Tonul Muzicii - muzica fiind vocea lui Dumnezeu -renunțând definitiv la
zgomotul făcut de orgoliul nostru, spart în cioburi pe scări, nu ne vom percepe
unii pe alții, nu vom avea nicio soluție viabilă și nu ne vom /re/găsi pacea
interioară! S-a trecut de la Orazio Vecchi(...) Erasmus Widmann - polifonia
Renașterii, la muzica religioasă: Marius Cuteanu - „Sfânt” - element structural
al slujbei divine din biserici - arhicunoscut, la a sa aparte „Ave Maria”,
piesă scrisă pentru coruri, de mare impact asupra audienței și seara s-a
încheiat cu minunatele bijuterii muzicale, de inspirație folclorică, „Iac-așa”,
„Chindia” și firește, „Sârba pe loc” pe care am fredonat-o, în surdină, aproape
cu toții și în sală. S-a aplaudat minute în șir. S-a strigat, pe bună dreptate
„Bravo” în repetate rânduri. Corul mare, APPASSIONATA și VIVA LA MUSICA a
încheiat acest spectacol de neuitat cu tradiționalul „La mulți ani”, cântat de
toată lumea!
A treia și ultima temă - este FRANCO! „Omul sfințește locul...și pe
oamenii din jurul său!” Nimic din ce s-a întâmplat nu ar fi avut loc dacă...nu
ar fi fost el. Este creatorul
Corului APPASSIONATA. Muzician ...dintotdeauna. Cred că mămica lui l-a făcut
cântând și mai apoi dansând. Mic de statură. Extrem de dinamic și sugestiv, nu
numai prin voce ci și prin mimică și mai ales gestică și...dans. Dirijează cu
tot ce poate mișca. Folosește mîinile, degetele, arcuirea sprâncenelor, pași de
tango sau sârbă românească, în fața formațiilor. Îi animă pe coriști și chiar
și pe spectatorii din sală! E „omul spectacol”, din suflet, din inimă. E
conștient că numai așa și până la capăt se poate trăi MUZICA! A împlinit 60 de
ani! Să ne trăiască! Nu-i dai vârsta pentru că muzica nu-i permite lui Cronos
să-și facă de cap. Pe oricine ai întreba, nimeni nu-ți poate spune vreo vorbă
rea despre el. Muzicianul Francisc Mureșan s-a format cu Dorin Pop, în ambianța
lui Marius Cuteanu. A lucrat și cu Marin Constantin, părintele „Madrigalului”.
Îi place să spună, cu modestie că „a furat de la toți câte ceva”, nevrând de
fapt să recunoască că bonomia și devoțiunea ce-l caracterizează, profunzimea lecturii
muzicale și aplicarea aparte a partiturii,
îi aparțin și-l definesc în totalitate. FRANCO este prietenul nostru, al
Bistriței. Sunt mândru că-i așa și mi-ar plăcea să cred că va fi urmat de alți
tineri muzicieni, fiind totodată un bun exemplu pentru toți artiștii
bistrițeni, aflați la început de drum.
La mulți ani dragă FRANCO! Să fii
sănătos și cât mai des și mai aproape de Bistrița și de iubitorii muzicii de pe
aceste plaiuri de legendă.
Ce spectacol! Câtă lume reunită pe aceeași lungime de undă, grație muzicii!
Ce seară miraculoasă ne-a oferit această minunată dublă aniversare -
APPASSIONATA - 35! și FRANCO - 60! FELICITĂRI și LA MULȚI ANI!
Mircea
Seleușan-Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu