LANȚUL SLĂBICIUNILOR...CĂ OAMENI SUNTEM, NU?

Vă mărturisesc sincer că textul despre regretatul PAUL GOMA l-am scris dintr-o suflare, cu gând curat, din inimă, cu toată dragostea și respectul cuvenite maestrului.
In fiecare zi mai învață omul câte ceva. Așa și eu. Pot să vă spun că diavolul se ascunde cu adevărat în detalii...
Am publicat articolul, din data de 26 martie, de pe acest site,  despre PAUL GOMA, în prestigioasa revistă online VATRA VECHE ,nr.4 , condusă cu mult profesionalism și dăruire de poetul NICOLAE BĂCIUȚ, căruia îi mulțumesc cu toată sinceritatea.
Surpriza a venit de la Paris din partea domnului Suțu...
Redau mai jos obiecțiile dânsului, precum și răspunsul meu. Ambele vor apărea și în VATRA, în numărul următor. Vă las să le judecați și vă rog să trageți singuri concluziile. Vă mulțumesc din suflet.

***
From: Alexandre Negresco-Soutzo
To: "nicolaebaciut@yahoo.com" 

Sent: Saturday, April 11, 2020, 6:43:20 PM GMT+3

Subject: în atentia domnului Nicolae Bàciut

Stimate domnule Băciuţ, 

Spre surprinderea şi nedumerirea mea şi a altor persoane apropiate lui Paul Goma, colaboratorul Dvs, d-l Mircea I. Bătrânu, scrie un neadevăr în paginile revistei ,,Vatra veche’’ din aprilie 2020, prin care întinează memoria marelui opozant anticomunist, acuzându-l indirect de colaboraţionism.

Domnul Bătrânu susţine că l-a întâlnit pe Goma în vara anului 1991, la Centrul Cultural Român din Paris (devenit apoi ICR), care aparţinea atunci de Ministerul de Externe, deci o anexă a Securitatăţii, situat în localul Ambasadei României.  

Or, Paul Goma nu a fost cetăţean francez şi n-a avut toată viaţa în Franţa decât statutul de azilant politic şi-un act care-i permitea să călătorească în toate ţările, în afară de România. Ambasada României este, după cum toată lumea ştie, teritoriu românesc, unde Goma nu a pus niciodată piciorul.

În anul 1991, exilaţii români din Paris organizau frecvent manifestaţii de protest în faţa sediului Ambasadei României, unde Paul Goma venea de fiecare dată spre a-şi manifesta dezacordul faţă de politica dusă de guvernul lui Ion Iliescu. Să nu uităm că în septembrie a avut loc cea de-a patra  ,,mineriadă’’. Aceste manifestaţii se ţineau însă în stradă, sub protecţia Poliţiei franceze, şi nu în interiorul clădirii.

Aceasta ar putea fi o explicaţie a neadevărului scris de d-l Bătrânu, care s-ar transforma astfel într-o regretabilă confuzie. Însă explicaţia nu poate veni decât din partea dânsului.

Vă rog să binevoiţi a publica această replică, necesară păstrării nealterate a memoriei lui Paul Goma, model de curaj şi de probitate pentru conaţionalii săi şi nu numai. 

Rămân, cu distinse salutări,

Al Dvs,

Radu Negrescu-Suţu, Paris, 11 aprilie 2020 

------------------------------------------ 

Sublinierile cu roșu îmi aparțin!

Și iată și răspunsul meu:

Subiect: în atenția domnului Nicolae Băciuț - Răspuns la replica domnului Radu Negrescu-Suțu, din 11 aprilie 2020

Stimate domnule Nicolae Băciuț, 

Îmi fac mea-culpa. Preocupat ca întotdeauna, de esență și nu de detalii, am greșit. Îmi cer scuze. Am indicat eronat, nu cu rea intenție, locul, sala. Domnul Radu Negrescu-Suțu are dreptate, dar numai parțial. Văd că e preocupat de respectarea cu scrupulozitate a coordonatelor geografice, deși de atunci au trecut 20 de ani și oricui, sinceri să fim, memoria îi mai poate juca feste. Domnul Suțu vrea neapărat să dea cu „bomba” într-o clădire /ICR/ din Paris, de parcă acolo ar fi fost focarul „ciumei roșii”, sau comuniste. De aici și această conexiune voit tendențioasă cu numele lui PAUL GOMA. Îl rog  respectuos să stea de vorbă cu domnul Luca Niculescu, ambasadorul României în Republica Franceză și să vedem dacă va mai putea vorbi de o clădire a ICR-ului atât de „vinovată” și astăzi. Pur întâmplător, mă gândesc la Ion Caramitru, la Stela Popescu, Alexandru Arșinel și mulți alți mari societari ai scenei românești. Le-a știrbit cumva, cu ceva, clădirea aceasta incriminată, din valoarea și prestigiul lor național și internațional? Nu cred.

În vizita mea în Franța din 1991, am făcut parte dintr-o delegație ca profesor de limba franceză și deci ca translator pentru reprezentanții noii puteri de la noi din oraș. Am vizitat orașul Besançon, cu care până la urmă s-a semnat un protocol de înfrățire. Am fost și la Lyon, la Montreuil, un prestigios satelit al Parisului, tot pentru o înfrățire și, în final, desigur, și în „orașul luminilor”, pe malurile Senei. În marea metropolă am fost în cel puțin 12 locații, fie oficial, fie ca vizită culturală.

Cu acest prilej am avut șansa să mă întâlnesc cu PAUL GOMA. Da, recunosc că locația nu a fost aceea - Centrul Cultural Român - acolo am participat la o expoziție de artă a plasticienilor din Transilvania. Nici o clipă nu m-a preocupat atât de mult  l o c a ț i a , ci scriitorul și omul PAUL GOMA. Tot ce ține de scurta întrevedere cu maestrul a avut probabil loc, fie într-una din sălile Bibliotecii universitare, fie la Primărie. Nu-mi mai amintesc exact. Dar, repet, nu acest aspect m-a interesat. Sunt îndată 20 de ani de atunci și îl văd și parcă îl aud și acum...Sunt încă fascinat de scânteile din priviri, de verbul său vitriolant și de elocința excepțională. Vă spun adevărul, atunci, la Paris, prin glasul și atitudinea de mare disident a lui PAUL GOMA m-am simțit răzbunat pentru moartea nedreaptă a bunicului meu, ucis la colectivizarea impusă de tancurile sovietice.

Spuneam că domnul  Radu Negrescu-Suțu, are doar parțial dreptate. Confuzia cu locația nu am făcut-o intenționat, dorind să „întinez memoria marelui opozant anticomunist, acuzându-l indirect de colaboraționism”. Din contră! Am greșit locația și atât. Și apoi dați-mi voie să /mă/întreb, dacă ar fi chiar fost acolo, așa cum au făcut-o și Gheorghe Zamfir, Ștefan Iordache, Maia Morgenstern etc. i-ar fi știrbit cu ceva din prestigiu! Nu un „centru”, sau „institut” și o mână de ticăloși, din acele vremi de tristă amintire, pot schimba emblema istorică de luptător anticomunist de pe numele său! Diamantul rămâne regina pietrelor prețioase chiar dacă ajunge în noroi. Aș zice chiar că mai bine îl vezi și mai tare strălucește!

Eu am scris articolul tocmai din respect și prețuire pentru scriitorul și disidentul PAUL GOMA!

Sper că m-am făcut înțeles.

Vă rog să publicați și răspunsul meu.

Vă mulțumesc anticipat. Cele mai alese gânduri și prețuiri pentru domnul Radu Negrescu-Suțu  și numeroasa Românime adevărată din Paris, orașul meu de suflet. MERCI.

Cu toată gratitudinea,

Mircea I. Bătrânu - 14 aprilie 2020