duminică, 16 mai 2021

GABRIEL GARCIA MARQUEZ - SCRISOARE DE ADIO

Textul mi-a fost trimis de buna mea prietenă Ileana Kollar, ca răspuns la Tableta de duminică, de mai jos...

Citiți neapărat...

Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă
că sunt o păpușă de cârpă,
și mi-ar dărui o fărâmă de viață,
probabil nu aș spune tot ce gândesc,
dar cu siguranță aș gândi tot ce spun.
Aș aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează,
ci prin ceea ce semnifică.
Aș dormi puțin și aș visa mult,
deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii
pierdem 60 de secunde de lumină.
Aș merge când alții se opresc,
m-aș trezi când alții dorm.
Aș asculta când ceilalți vorbesc,
și cum aș mai savura o înghețată cu ciocolată!
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui puțină viață,
mi-aș pune haine simple,
m-aș întinde la soare pe burtă,
dezvelindu-mi nu numai corpul, ci și sufletul.
Doamne, dacă aș avea o inimă,
Ți-aș scrie toată ura pe o bucată de gheață
și aș aștepta să iasă soarele.
Aș picta pe stele un poem de-al lui Benedetti,
cu un vis al lui Van Gogh;
și un cântec al lui Serrat ar fi serenadă
pe care aș oferi-o lunii.
Aș uda trandafirii cu lacrimile mele
ca să simt înțepătura dureroasă a spinilor
și sărutul vindecător al petalelor.
Doamne, dacă aș avea un crâmpei de viață
nu aș lăsa să treacă o zi
fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
Aș convinge fiecare femeie și fiecare bărbat
că el îmi este cel mai drag
și aș trăi îndrăgostit de iubire.
Le-aș arăta oamenilor cât de mult greșesc
dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească,
neștiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc.
Unui copil i-aș da aripi,
dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare.
Pe cei în vârstă i-aș învăța că moartea nu vine o dată cu bătrânețea,
ci o dată cu uitarea.
Am învățat atâtea lucruri de la voi, oamenii.
Am învățat că toată lumea
vrea să trăiască pe culmea muntelui
neștiind că adevărata fericire este să urci panta.
Am învățat că, atunci când un nou-născut
strânge în pumn pentru prima dată
degetul tatălui său, îl va ține strâns pentru totdeauna.
Am învățat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus
numai atunci când îl ajută să se ridice.
Am învățat atâtea lucruri de la voi,
dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc,
căci din nefericire, când mă vor pune în cutia aceea, o să mor.
Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oara când te voi vedea dormind,
te-aș îmbrățișa foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu pazitorul sufletului tău.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă,
ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta,
aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data și încă o dată până la infinit.
Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea,
aș spune „te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi.
Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine,
dar dacă cumva greșesc și ziua de azi este tot ce ne rămâne,
mi-ar face plăcere să-ți spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân.
Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubești.
De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, căci dacă ziua de maine nu va ajunge niciodată,
în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorință.
Să-i menții pe cei pe care-i iubești aproape de tine,
spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și trateaza-i bine,
ia-ți timp să le spui „îmi pare rău”, „iartă-mă”, „te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.
Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-i Domnului tăria și înțelepciunea pentru a le exprima.
Demostrează-le prietenilor tăi cât de importanți sunt pentru tine”.

TABLETA DE DUMINICĂ - 16 mai 2021 - Iubirea, Iertarea LUI nu-i la kilogram!

                         SMERENIE * IUBIRE ȘI IARĂȘI  I U B I R E ȘI IERTARE!

I-am auzit pe câte unii - din păcate nu-s puțini! - zicând:

„Eu sunt în consiliu...Eu uite câte am făcut pentru Biserică!...Eu nu lipsesc niciodată de la Sfânta Liturghie. Eu țin toate posturile și fac pomană tot timpul...Eu cu familia mea atunci... am dat „Pasca” / Pâinica sfințită de Sfintele Paști / ș.a.m.d.”

Doar că nu-ți spun, ca și copiii, în parc: „Sâc, sâc!”

Ei subînțeleg că bunul Dumnezeu îi pune „cap de listă”, la iertarea de păcate și, după moarte, Sfântul Petru le va așterne covorul roșu, la intrarea Raiului.

duminică, 7 februarie 2021

FRUMUSEȚEA RUGĂCIUNII - TABLETA DE DUMINICĂ - 7 februarie 2021

 

Întotdeauna când te apropii de cărți, faptic sau virtual, nu se poate să nu mai găsești ceva ce nu știai că există. Senzația? E mai degrabă cea a unei idei ce te străfulgeră prin puterea pătrunderii în adâncul sufletului, prin originalitate și frumusețe. E încă un gol ce în fine se umple!

Așa am dat peste această Rugăciune către Măicuța Sfântă - o bijuterie, ce spun ? un diamant gata șlefuit - scrisă de Luceafărul nostru, al tuturor Românilor, MIHAI EMINESCU.

Înainte de a o folosi ca „Rugăciune” vă rog să o citiți cu voce tare, o dată, de două ori…până când simțiți că v-a pătruns peste tot.

Abia apoi, rugați-vă cu glas PIOS și sigur va face BINE!

/NU o faceți formal! Va fi doar o…dublă jignire și e mare păcat !/

Așadar :

CRĂIASĂ ALEGÂNDU-TE,

ÎNGENUNCHEM RUGÂNDU-TE,

ÎNALȚĂ-NE, NE MÂNTUIE

DIN VALUL CE NE BÂNTUIE;

FII SCUT DE ÎNTĂRIRE

ȘI ZID DE MÂNTUIRE,

PRIVIREA-ȚI ADORATĂ

ASUPRĂ-NE COBOARĂ,

O, MAICĂ PREACURATĂ

ȘI PURUREA FECIOARĂ,

MARIE!

             Mihai Eminescu  

 

Vă doresc o duminică frumoasă, cu sănătate și iubire. La fel, o săptămână, numai de bine.

Mircea I. Bătrânu

 



miercuri, 23 decembrie 2020

Micuța Louise - Proză fantastică de Crăciun

De Crăciun - Proză fantastică -  

f.f. scurtă/ pentru cititori grăbiți!/

Micuța Louise// La Petite Louise

Catedrala din Reims, în stil gotic, este una dintre cele mai frumoase catedrale din Franța, terminată în secolul al XIV-lea. Este consacrată Fecioarei Maria.  Închideți ochii. Imaginați-o de Crăciun...

- Mamă, mama când pot să merg la leagăn? - întrebă,  arzând de nerăbdare, o bijuterie de fetiță, din apropiere. Ochi mari, de un albastru ireal, păr blond, cârlionțat și o voce puternică de ciocârlie, inconfundabilă, cu toată zarva din jur.

Era mare vânzoleala. Corurile mixte, de adulți și copii, extrem de numeroase cu acest prilej, intonau „Douce nuit”, „Noapte de vis”, în timp ce „actorii” anonimi își ocupau locurile pe scena improvizată în dreapta intrării principale.

În mărime naturală, cu scenografie, lumini, animale, „ciobani”, „magi”+ personajele principale: Iosif și Maria și un bebeluș în scutece, într-un leagăn vechi, cu talpă rotundă de hopa-mitică.

Se întâmpla, sub privirile noastre uimite, reconstituirea live, cât mai fidel posibil, a nașterii Mântuitorului: LA CRÈCHE VIVANTE!

duminică, 8 noiembrie 2020

VAMPIRUL - Proză Fantastică - /extrase/

 Dragii mei cititori și chiar fani,

Vă mulțumesc.


Vă mulțumesc din suflet. M-ați lăsat PAF! Peste 11.700 de vizualizări la Proza Fantastică este dincolo de orice așteptare.

O faceți geloasă până și pe JULIETA...Am să o rog să mai aștepte vreo câteva luni, ca să pot termina acest volum atât de drag vouă...cu frumosul, răzbunătorul, ce spun? , Justițiarul vampir Sandor...Deși bolnav, răcit, obosit, cu decese după mine, totuși nu am abandonat munca la volumul de Proza Fantastică. Am lucrat puțin și la propunerea de copertă...Vi-o redau mai jos. Cum vă place?

Bonus este un ultim extras din text, ca să vă incit, dar și ca să vă răsplătesc caldul atașament.

Merci din suflet.

*** 

miercuri, 9 septembrie 2020

Proză fantastică - V A M P I R U L

                                                                       V a m p i r u l


 
E o minune Parcul Castelului de la Arcalia. Încă de pe vremea penultimului conte alcătuirea dendrologică a fost o preocupare constantă. După ce pătrunzi pe sub coroanele bogate ale celor mai interesante specii de brad și molid, umbrela copacului cu lalele și bolta tufelor înalte de dafin de India, de pe Insula Iubirii, te încearcă un dor de ducă și de reverie. Copiii mei o luaseră la vale, spre capătul parcului. Ce veselie, ce bucurie pe capul lor. E ca și când îi scoți armăsarului căpăstrul și-l lași liber. Când vă vorbesc de copii, traduceți vă rog „elevi”. Un argument în plus: ei au fost ultimii elevi din viața mea de dascăl de franceză. Doar că nu le-am spus:„Hai dați-i drumul! Sunteți slobozi, fugiți, faceți tumbe, tot ce vreți!” De undeva îmi ajungea în nări mirosul pătrunzător de enibahar și parfumul de scorțișoară adevărată. Normal, am căzut pe gânduri.