sâmbătă, 23 ianuarie 2021

Ce copertă vă place?

 Data trecută ați ales pe următoarea:

Acum vă mai propun alte 2 idei:




Tot ca să vă incit, iată și o secvență din  ARGUMENT - textul în loc de Prefață:

Proză fantastică

V a m p i r u l

Roman

Argument

De ce am scris acest roman?

Din două considerente, pentru mine, azi, convingeri.

Primul considerent - Nimic nu este nou, nouț, sub soare. Nu noi am inventat roata ci predecesorii noștri. Ideea de întâietate certă e o prostie, un tembelism. Dacă mă gândesc bine, miile de pagini citite de-a lungul vieții, nu m-au ajutat efectiv ci mi-au fost doar niște jaloane minore pe tărâmul culturii. Au mărit numai „zoom”-ul aparatului meu de fotografiat, ca să văd cât de vast e de fapt totul. M-au făcut să mă simt ca un pigmeu. Aș fi devenit un sclav al marilor devansieri. De la Aristotel, la Seneca, la Ioan Gură de Aur, la Augustin, la Thomas Morus, la Descartes, la Kant, la...ajungi să te tot prosternezi, să tot faci plecăciuni și vei sfârși prin a uita că ai putea chiar și tu să scrii ceva de-al tău - mă sfiesc să-i spun „original” - deoarece ești atât de îmbibat cu ideile lor că nu te vei mai putea niciodată desprinde. Și atunci? Fie îi adulezi pe față și vei deveni astfel...istoric și critic literar (sorry! - nu vă mai dau și exemple că sunt convins, cunoașteți destule), fie, vei ieși din casa cărților, vei renunța la statutul călduț de „Library mouse” - „șoarece de bibliotecă” și te vei întoarce la viața-viață, încercând să uiți, dacă s-ar putea tot, din cele citite în sălile de lectură, între rafturi. Experiența livrescă nu valorează astfel aproape nimic. Nu te ajută mai defel când e să dai cu fundul de pământ.

Viața-viață! Aceasta este chestiunea care m-a preocupat de vreo 10 ani buni încoace și continuă să mă preocupe până la capătul de linie al tramvaiului vieții mele. Am scris până atunci destul pentru alții. Ajunge! Despre  v o i , despre ceea ce ne înconjoară, despre preocupări, căderi, reveniri, despre depresii, despre optimism, despre sex, despre iubire și ură, altruism și invidie viscerală, despre viață și moarte, despre lumea de aici și cea de dincolo...am scris prea puțin. Și rău am făcut!

Despre Rai nu pot să vă dau nicio coordonată. Nu am trecut încă pe acolo. Despre iad însă, da, da, da! Știu mult mai multe.

Iată, acesta este primul considerent, prima mea convingere.

Iadul e aici!

Printre noi, cu noi, din noi, pentru noi și chiar împotriva noastră. Vampirii, strigoii, moroii, vârcolacii, demonii, pricolicii, zombii, mai nou, ș.a.m.d. sunt printre noi, cu noi, vin din noi. Îmi pare rău, dar, de ceva timp încoace, totul este cât se poate de vizibil.../va urma și sper că se va termina până în iunie 2021/

Mircea I. Bătrânu



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu