SAGA MEA DIN SPORTUL ALB - TENISUL - FEDCUP - CAPITOLUL I - ROMANIA-CEHIA / continuare/

FEDCUP CLUJ-NAPOCA 2016

Corespondență la cald la finalul primelor confruntări – Prima zi de foc!

ROMÂNIA – CEHIA 1-1!

S-a întâmplat ceea ce știm cu toții: „La pomul lăudat să nu te duci cu sacul!” Nu a câștigat Simona Halep, cum se aștepta toată lumea – și ce de lume, peste 7500 de fani ai tenisului, reuniți în superba Sala Polivalentă din Cluj-Napoca. Meciul s-a terminat 6-7; 6-4 și 6-2 pentru Karolina Pliskova.

CULTURĂ - O inaugurare de suflet!

Întotdeauna am fost și sper să rămân partizanul sincerității , al adevărului. De aceea, nu vă ascund că atunci când am primit pe „mess” invitația bunului meu prieten, părintele Ioan Pintea, poetul, criticul literar, managerul celei mai mari biblioteci din județul nostru, să particip la acest moment festiv, am avut o fulgurantă strângere de inimă. E prea mult fariseism politic, servit cu polonicul, dimineața, la amiază și seara, pe toate canalele de media! Nu mai vroiam să văd și live așa ceva.

SAGA MEA DIN SPORTUL ALB - TENISUL - FEDCUP - CAPITOLUL I - ROMANIA-CEHIA

La sugestia mai multor prieteni, reiau aici materialele publicate în SPORTUL BISTRIȚEAN pe această temă de suflet a tinereții mele - TENISUL. De ce? Au dreptate, textele sunt în esență, literare și se pot încadra perfect în conținutul acestei pagini.
Așadar...

CAPITOLUL I - ROMÂNIA-CEHIA

FED CUP ROMANIA – CEHIA LA CLUJ-NAPOCA

6-7 februarie 2016

Argument

Este o onoare și o mare bucurie pentru mine să comentez pentru dumneavoastră în paginile Sportului bistrițean evenimentele din lumea acestei mereu surprinzătoare ramuri sportive.  De mic copil am avut racheta în mână și am dat în mingea galbenă toată adolescența, până în anul II de facultate, când, o ruptură la braț, m-a obligat să abandonez. A fost dureros, ca și trădarea într-o mare iubire. De urmărit și de discutat Tenisul am continuat să o fac fiindcă țin la el. Îl înțeleg și-l prețuiesc, din interior, cu bunele și cu relele sale. E foarte multă muncă, așteptări imense și totuși puțină înțelegere, din partea publicului neavenit. De ce?Deoarece pare ușor și simplu de practicat. Nimic mai fals! Tenisul e poate cea mai bună ilustrare a celebrei aserțiuni – 1% talent și 99% transpirație. Jucătorul de tenis va reuși să dea maximum atunci când pregătirea fizică și tehnică, la cele mai înalte cote, se bucură de o sănătate de fier și de o inteligență și o voință de zile mari. La suprasolicitarea de azi asemenea momente sunt rare, iar constanța menținerii pe podium a lui Djokovic sau Serena Williams/deja pusă sub semnul întrebării de Angie Kerber!/ e aproape un miracol! Să nu uităm că și sportivii sunt tot oameni, cu suișurile și coborâșurile lor. Nu sunt roboți și nici mașini programate numai pentru succes. Poate că tocmai această latură umană, foarte evidentă în partidele de simplu, aduce atâta suspans și farmec în meciuri…Dar, despre toate acestea vom mai vorbi. Țin însă să precizez, în ceea ce mă privește, că nu voi denigra niciodată vreun jucător sau antrenor de tenis pentru că știu cât de greu este acest sport dacă îl faci cu pasiune! Mulțumesc lui Adi Linca că mi-a oferit această oportunitate și dumneavoastră, stimați cititori, pentru îngăduință și răbdare. Mă voi strădui să nu vă dezamăgesc.

CULTURĂ - ANDRA LA BISTRIȚA

Pentru a fi mai accesibil și pentru a putea vizualiza direct pozele, reiau și aici textul publicat pe Facebook în ziua de 3 martie 2016. Vă mulțumesc pentru atenție, preocupare și sugestie.

*** 

Nu voi uita degrabă această minunată seara de 3 martie 2016, din fața Casei de Cultură, recent rearanjată, restaurată și „îmbrăcată” în ținuta secolului XXI. E un eveniment semnificativ din viața urbei noastre, marcat - bună alegere! - prin prezența ANDREI, una din cele mai „en vogue” cântărețe din România la ora aceasta. Nu vă ascund emoția /re/întâlnirii cu ea, aici, acasă la noi, după aproape 5 ani, de când am avut bucuria de a o asculta și întâlni la Cluj-Napoca.

CULTURĂ - De la CASĂ la PALAT?!

Drumul spre iad e pavat cu bune intenții - se știe.

Ieri am ieșit la o plimbare în centru. Se simțeau primii fiori ai primăverii. Soare stângaci, dar soare! și o iarnă pe picior de plecare, cu ariergarda terfelită de copiii ce alergau slobod pe tăpșanul din jurul bisericii. Pas cu pas, cu aparatul de fotografiat la mine am ajuns, de pe pasajul central la...Casa de cultură. Acum restaurată, zugrăvită, în haine de sărbătoare, așteptându-și inaugurarea de săptămâna viitoare. Se monta scena în fața clădirii iar înăuntru, o echipă puternică de fete oacheșe, dădea zor cu curățenia primenitoare a deschiderii.

E frumos!

ADDENDA LECTURII - «Cultura tradițională imaterială»...Sărbătorile devenirii noastre reflectate în MUNCI ȘI ZILE

583 de pagini !

● Vasile V. Filip și Menuț Maximinian - Cultura tradițională imaterială românească din Bistrița-Năsăud - volumul II - Sărbătorile ciclului social și calendaristic sau Munci și Zile în Ținutul Bistriței și Năsăudului - Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015 ●. Este impresionant ca realizare și acest al doilea volum al proiectului „Cultura tradițională imaterială a românilor din județul Bistrița-Năsăud”. Autorii - Vasile V. Filip și Menuț Maximinian - se țin de cuvânt și respectă întru-totul planul inițial stabilit pentru materializarea acestei inedite trilogii științifice: „Riturile... trecerii” vol. I, „Munci și zile ” vol.II și să sperăm că va urma, mai ușor și mai degrabă, vol.III - „Literatura populară”/poezia, proza și paremiologia/bistrițeană și năsăudeană.

 De admirat și de aplaudat demersul lor științific! Insist pe această latură a muncii celor doi deoarece, fără a subestima pe nimeni, aici nu e vorba de un roman-fluviu, unde nu contează veridicitatea faptelor narate ci frumusețea ficțiunii, curgerea ei pe zeci și sute de pagini, importantă fiind măiestria narativă a scriitorului.

Proză scurtă - Minunea de la Reims

Prin anii ’90, când iarna era încă iarnă, ajunul Căciunului mă prinsese tocmai în Franța, la Reims. Se însera. Noaptea ce se întrețesea, ușor, ușor, cu fulgii de zăpadă, cobora peste piața din fața catedralei luminată feeric, răsunând de cântece, colinde de bucurie - binecunoscutele „Cantiques, chansons de Noël”. Se prevestea cel mai frumos și înălțător moment al anului: Nașterea Mântuitorului nostru Isus Hristos! Veselie, mare veselie. Sufletul meu însă nu era împăcat. Mi se întâmpla pentru prima dată să nu fiu de Crăciun acasă, în România, cu ai mei, cu ai noștri. Îmi lipsea atmosfera. Îmi lipseau toți. „Fie pâinea cât de rea/Tot mai bună este, /când o știi din (și ești de fapt în) țara ta!”. Mă podidea un val de tristețe. Nu vroiam însă să-l las să se vadă pe față și în voce. Nu ar fi dat bine și nici nu ar fi fost frumos. Gazdele noastre, oficialii francezi s-au purtat impecabil. Mi-am spus atunci în gând că acela trebuia să fie ultimul Crăciun petrecut în străini. Așa a fost până acum și așa sper să și rămână.