O fotografie ce ne-ar putea defini...

Structural analizând, poza este una de excepție deoarece are meritul de a fi surprins, în esență,  arhetipul senectuții ancestrale. Aduce în prim plan omul în vârstă. Se subînțelege din sinteza elementelor constitutive/trăsături, riduri, fermitatea privirii, arcuirea gurii etc./ că avem de-a face cu ”personajul-cheie” - înțelept, moral, harnic și altruist - al întregii noastre ”spițe” nu numai de aici, dar în egală măsură,  de oriunde altundeva, păstrând firește proporțiile și specificul zonei. Genialitatea artistului fotograf rezidă în faptul că l-a descoperit pe acest străbun „universal”. Apoi a simțit, a știut , dincolo de detaliile tehnice, exact în  „ secunda de aur”, să declanșeze aparatul de fotografiat. Rezultatul? Un portret unic, tulburător prin nebănuitele sale trimiteri la originile odiseei noastre existențiale. Bătrânul din imagine exprimă parcă o eternitate de amărăciuni cauzate de tribulațiile vieții. O face însă cu demnitate și dârzenie. E deplin stăpân pe propriu-i destin. Își permite chiar o schiță de zâmbet de persiflare a întâmplărilor trăite și/sau de autopersiflare. Lăsați-vă purtați de apele adânci din privirea ochilor săi și veți începe, încetul cu încetul, înțelegând să vă înțelegeți... rostul.

Teatru-şcoală: FRANK AL CINCILEA - pariul lui RADU OLĂREANU

RADU OLĂREANU

   Nu aş fi reluat acest subiect acum. Îl păstram pentru o carte în curs de finalizare. O fac totuşi ca răspuns la inepţiile unor aşa-zişi „analişti”, apăruţi ca ciupercile după ploaie pe la televiziunile ahtiate de rating. Una dintre ultimele lor „teze”, din ciclul „nimic nu-i bun/bine/ în România” este şi cea referitoare la învăţământul superior de artă. Se afirmă fără nici cel mai modest probatoriu că doar la Bucureşti se face treabă, că nu e nimic notabil în „provincie”. Fals şi tendenţios, probabil dintr-un posibil impuls gen Rastignac, personaj legendar al faunei balzaciene.

Festival des Films Très Courts/ filme de scurt metraj/ - la final

     A 14-a ediție a acestui prestigios eveniment cinematografic ce se desfășoară în prima parte a lunii mai în toată lumea, s-a derulat în acest an, pentru a doua oară și la Bistrița. Parteneriatul dintre cele trei instituții - Primăria municipiului Bistriţa – aceasta a finanţat întregul proiect – Inspectoratul şcolar judeţean Bistriţa-Năsăud şi UBB Cluj-Napoca – Extensia Bistriţa – a funcționat corect. Tinerii amatori de filme  „ cu mesaj” au putut viziona în condiții excelente peste 200 de scurt metraje, între 3-5 mai în Aula magna a UBB- Extensia Bistrița.

Proză - De 8 Martie - OCHII TĂI

„ Bătrânul inginer uitase de timp. Scrisese fără oprire, caligrafic, cu migală, după cum îl învăţase exigentul său învăţător, tov. Drăghici, fie iertat. Se lumina de ziuă peste un nou 8 Martie. Acum recitea:

« Iubita mea,

Îţi scriu poate pentru ultima oară.Trebuie să-ţi fac această mărturisire. Clepsidra nu mă lasă să uit că apusul e foarte aproape. Azi ştiu ceea ce altădată ignoram. Eram tânăr, puternic, frumos. Mi se părea că toată lumea e a mea.

ARTE - Avem nevoie de HARAP-ALB!

    Ce poate fi mai tonifiant şi mai încurajator decât o lecţie de muncă altruistă, împlinită ? Puritate, candoare şi totală dăruire, în lumina unui incipient mesianism. Sunt atributele nu numai ale vârstei ci şi ale unei implicări nedeliberate, spontane, în descifrarea cursului atât de nebulos al devenirii noastre. Pesimismul şi defetismul pier în faţa speranţei renăscute din mintea, sufletul şi mâinile acestor minunaţi copii.

CULTURĂ - O altfel de lansare – OMILIILE lui IOAN GURĂ DE AUR

        Pentru mine va rămâne de neuitat seara de 30 ianuarie, de la Biserica “Sfinţii Trei Ierarhi” din Bistriţa. Am asistat la una din cele mai frumoase şi mai înălţătoare rugăciuni de seară. 

        Cinci preoţi s-au reunit pentru a oficia slujba de mulţumire şi smerenie în memoria celor trei pilde vii ale credinţei întru Domnul, Ierarhii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, prăznuind hramul acestui reprezentativ lăcaş de cult ortodox al urbei noastre. Dăruire, simplitate, dorinţa de curaţenie şi sinceră apropiere de Dumnezeu. Căldura glasurilor din strană şi forţa rugăciunii celor peste o sută de credincioşi au reuşit parcă să anuleze cele -15^◦ Celsius de afară. Şi cum altfel s-ar fi putut încheia mai nimerit această zi de sărbătoare decât invocându-l pe cel ce s-a străduit toată viaţa să ne îndemne “zidiţi-vă unul pe altul!”, prin Omiliile/ Predicile/ sale – IOAN GURĂ DE AUR ?

TEATRU - Toamna culturală 2011 - final de « hronic »

    24-30 noiembrie, adică ultima săptămână autumnală la Bistriţa. Ce frumoasă încheiere! 7 zile pline de spectacole de valoare, de întâlniri cu oameni de cultură, de vernisaje, de convorbiri deschise, cu replici colocviale. Iată ce ne-a oferit Centrul cultural municipal « George Coşbuc » prin Festivalul naţional de teatru profesionist « Liviu Rebreanu » - ediţia a VII-a.