MARTOR
ACTIV 41
7 iunie 2020
Azi, de
BINE, numai de BINE!
< Ce
binecuvântată zi, pentru noi creștinii ortodocși! Sunt 40 de zile după PAȘTI.
Este ÎNĂLȚAREA DOMNULUI! ISPASUL! Dacă până ieri ne salutam
cu „Hristos a înviat!”, răspunzând „Adevărat c-a înviat!”, de acum înainte vom
spune „Hristos s-a înălțat!” și vom răspunde cu „Adevărat că s-a înălțat!”.
Vecina mea Saveta, un pic mai bogată în ani decât mine, îmi povestea ieri că
azi, e plecată la țară. Doar casa bătrânească nu a stricat-o și nici nu a
renunțat la porc, găini, rațe, gâște, că stă chiar pe malul gârlei din Blăjenii
de Sus și vorba aceea, „câte o roșie
proaspătă, o ceapă verde, un dărăbuț de
slană adevărată și câte un ou de casă, nici nu strică, nici nu face rău la
foaită( la stomac, vă traduc) , cu un palaneț ( o plăcintă istorică, de când se
știe lumea-lume în zona noastră!) de pe vatră, cu brânză dulce, cu iz de
iasomie și mentă înnebunită de dragoste, cu colac aburind, udată cu câte un
păhar, două, de pălincă de prună din grădina de la deal, nu? Să tot trăiești! Saveta
era veselă. „Să știi vecine că eu văd, îi cam gata cu nebunu' ăsta de „guvid”, cum îi zici dumneata nenorocitei ăsteia de
boleșniță!... L-am visat, îl visez de vreo 3-4 nopți într-una, pe Mântuitorul
nostru, Isus Christos cum se înalță, pe un nor alb, către Cer. Eu plâng, ca de
fiecare dată, că-mi aduc aminte de bunica și maică-mea, Dumnezeu le ierte! că o
murit amândouă neîmpăcate, pușcate de hoherii ăștia când s-or retras în cel
de-al II-lea război mondial. Mare prăpăd o fost, mare... Dar nu, să știi că
Mântuitorul mi-a zâmbit a râde, cu ochii, cu toată fața și parcă l-am auzit
zicând: „va fi BINE, va fi BINE Elisavetă! Îți vedea!”
La ora asta,
sigur, e în curte la biserica din sat. Precis
are la ea sacoșa cea mare cu care cară legume și ce mai aduce săptămânal de la
țară, numai că acuma, potrivit tradiției, gândindu-se la morții ei, mai ales la
bunica și la mama, moarte și aruncate în părău de soldați, fără nicio sfântă
rugăciune, după liturghie, cu lacrimi în ochi, împarte cu drag palanețele, cozonacul,
ia un pic de mâncare, câte un pahar de tărie, pentru sufletele lor! Nu dă tot,
tot. Are grijă să mai lase ceva în desagă și pentru sufletele care se înalță la
cer, să aibă „merinde de drum”. Mă bucur
că Saveta nu-i supărată. E chiar veselă,
dacă așa i s-a arătat Mântuitorul în vis! Fiți siguri că respectă cu sfințenie
toate obiceiurile și știe că în ziua de Ispas (personajul biblic care a
asistat la Înălțarea Domnului nostru Isus Christos) nu se dă foc și sare din
casă; că ce se seamănă de acum înainte în grădină, sau pe câmp, nu va mai rodi.
Are precis frunze de nuc la ea, ascunse pe sub brâu, sau în sân, ca Hristos când
s-a înălțat...La plecare, cu fața luminată a împlinire, cu nepoții și
strănepoții în cârd după ea, pleacă acasă mândră, răspunzând cu veselie: „Adevărat
că s-a înălțat!”.
Mă bucur și
eu, imaginându-mi toate cele de mai sus și știind că luni, sau mai sigur marți,
Saveta îmi va povesti cu lux de amănunte cum și-au bătut joc de „guvid” și au
sărbătorit cum se cuvine ISPASUL! Azi totul e numai de BINE!>
***
Este ceea ce
notam atunci, de ISPAS. Saveta a avut dreptate. Acum de RUSALII, când prăznuim
Coborârea Sfântului Duh asupra Apostolilor...asupra noastră, totul mi se pare
și mai actual și mai evident. Nu vi se pare?!
Vă îmbrățișez cu tot dragul - și încă vă zic - „Hristos s-a înălțat!”
Mircea I. Bătrânu
***
MARTOR
ACTIV 42
8 iunie 2020
Punctul
meu de vedere despre România, Români, Destin - teoretic & practic
Deoarece
mi-ați cerut,
Începând
de astăzi răspund printr-o serie de eseuri, la întrebările:
„Tu cum
vezi lucrurile?”;
„La ce
concluzii ai ajuns?”;
„Ce soluții propui?” etc.
I. Forma
de guvernământ
1.
Dictatura
Lucrurile nu
sunt atât de complicate pe cât ar dori unii să se lase să se subînțeleagă. După
30 de ani de alergare, motor turat în gol, fără niciun rezultat palpabil pentru
marea majoritate a poporului Român, e limpede că mergem pe un drum greșit.
Trebuie altceva! Ce anume?
Păi de la
Platon cetire, trecând prin Thomas More, Machiavelli, Richelieu, Mazarin,
Rousseau, Voltaire, Bismarck, Marx și Engels, Lenin, Kenan Evren etc., o țară
nu poate exista decât ca: 1. Dictatură; 2. Republică și 3. Monarhie.
Forma
numărul 1, noi, cei mai bătrâni am cunoscut-o de ne-a iești pe ochi!
Dumnezeule! Câți nevinovați au murit sub călcâiul dictaturii proletcultiste și
„comuniste”, ceaușiste, că nu-i bine de spus! Dar, dacă vrei să schimbi din
temelii o societate, fără milă, numai așa se poate! Cei 30 de ani(eu le spun 3
decenii de lipsă de respect și rușine!) ai lui Iliescu & comp. și urmașii lor
au fost posibili pentru că ne-a lipsit o „dictatură”! Așa cum ei i-au împușcat
pe Maniști și Brătieni, plus toți de un crez cu ei, tot așa ar fi trebuit
procedat în 1989, dar invers! Nu-i constatarea mea, ci a istoriei! Îmi pare
rău. În 1989 am dat jos primul rând din fostul prezidiu ceaușist, ca să-l
înlocuim cu cei din rândurile 2-3-4. Ăștia nu s-au mai rezumat numai la puterea
politică, cum perora capelmaistrul lor Ion Iliescu, acompaniat de corul vesel,
Voican, Brucan și Roman, au vrut mai ales bunăstarea capitalistă și au vândut
biata țărișoară, felie cu felie, de praf au făcut-o, aproape toată. Nu-s figuri
de stil! Nu! Uitați-vă la câte biete păduri mai avem, la conturile criminalilor
după ce au vândut gazele, petrolul și atâtea altele din subsolul României! Neam
de neamul lor nu mai trebuie să miște un pai, că au din ce trăi, dacă...?! Maimuța, dacă se urcă în copac nu o mai poți
da jos decât cu pușca, deoarece cu plasa, cu mâna liberă, nu o mai poți prinde
niciodată. La fel și cu scroafa. Când ajunge sus, se crede privighetoare și
vrea la Scala din Milano! /Vezi răsunătoarele eșecuri din politica externă a
României din ultimii, să zicem,10 ani!/. Justiția? Da, dacă...?! Cu tristețe vă
spun că tot aparatul actual de stat este un șvaițer care nu răspunde decât la
comanda l o r ! Asta în proporție de
70-75%. Noroc că încă nu-i 100% că am fi buni de pus pe năsălie, vorba lui Ion Creangă.
Ticăloșii nu au putut să corupă tot fiindcă mai sunt și oameni de omenie, cu
frică de Dumnezeu și cu drag de acest popor atât de crunt încercat, de atâția
amar de ani.
Acești
25-30% sunt din generația tânără - 30-45 de ani, cu foarte multe ieșiri peste
hotare, cu școli bine făcute și cu greață vizibilă față de trecutul slinos al
celor ce s-au căpătuit pe nemestecate.
„Domn
profesor, îmi spune unul dintre ei, mi-a fost student și este acum într-un
angrenaj de putere, că, ce să-i faci, mai trebuie și oameni cu glagorie, că
altfel nu funcționează computerul, vă spun domn profesor că avem liste precise
ce, cât și de unde au luat! Vor da înapoi totul, până la centimă și vor înfunda
pușcăria zeci de ani. Toți! Fără nicio excepție!”
Eu pun gaz
pe foc: „Da, măi băiete dragă, dar dacă îi bagi în ofsaid, ăștia, să aveți de
grijă, nu au mamă, nu au tată! Știi tu! Ăștia pun mâna pe kalașnikov și vă
împușcă fără milă, cum au făcut străbunicii și bunicii lor din 1945 încoace!”
„Ce ați spus
domn profesor?!”
Băiatul ăsta
energic din justiția română, mă unge la suflet:
„Un singur
cartuș să tragă și niciunul de-ai lor nu mai rămâne în viață! Vă garantez!”
„Da' mă, dar nu-s singuri. Au sclavii lor pe moșie și-s tare
mulți!”
„Da, domn
profesor, dar de ce nu recunoașteți? Când corabia începe să ia apă, toți
șobolanii fug! Primii! Singuri au venit pe tancurile sovietice, singuri vor
pleca către iad, cu gura înfundată cu bancnote străine și cu cocoșei de aur ca
să-și poată plăti luntrașul când or trece Styxul”
...„Și
atunci?”
„Ah,
răspunde el, nu se ajunge la răpăit de gloanțe, că le este prea dragă viața!”
„Sigur?” -
întreb eu care am oroare de sânge, violență și crime!
„Stați liniștit! Sigur, nu se ajunge aici!
Suntem totuși în mileniul 3, nu în Evul Mediu!”
Deocamdată
atât... Vă, ne trebuie un timp de reflecție. Vom continua, pas cu pas, cu
celelalte, în zilele următoare, dacă v-a plăcut și mai vreți!
Vă doresc
numai bine,
Mircea I.
Bătrânu
***
MARTOR
ACTIV 43
10 iunie
2020
2. Republica
Este cea mai
mare minciună, ca formă de guvernământ. Rămâne foarte convenabilă
politicianiștilor. Indiferent cum îi cheamă, că-s de stânga sau de dreapta, tot
o apă și un pământ. E „biletul de papagal” scos din joben, ca josnică
justificare a schimbării brutale și criminale a monarhiei constituționale din
România, cu o așa-zisă „republică” de tip leninist, sovietic. România și
Românii NU AU AVUT NICIODATĂ VOCAȚIA REPUBLICII ȘI CU ATÂT MAI PUȚIN A UNEIA DE
TIP U-Re-Se-Se !
De ce „ Republica” dă rateuri, la ea acasă, în Franța,
de pildă, după 230 de ani de democrație?! Simplu. Omul, tot om va fi, supus
erorii, greșelii și mai ales tentațiilor de bani și putere. Acești factori de promiscuitate
pervertesc cumplit organizarea statală de acest tip. Apar falsele teme: de
partid, de orientare politică, de „interes” național, de justiție și dreptate
socială etc. Nimic mai fals, mai neadevărat. Se recurge la șmecheria
„imuabilității”: o „constituție” rigidă,
securizată, „bătută în cuie” - ca la noi, este aproape imposibil să aduci vreun
element de noutate, firesc odată cu trecerea timpului, că puzzle-ul de
parlamentari e ca o „bubă” ce nu se lasă defel tratată și/sau mișcată din loc!
Mă uit la cel mai grozav exemplu din Europa de azi, ELVEȚIA! Acolo, deși
modelul inițial este de „republică”, preluat după constituția SUA, toată lumea
se raportează la o Republică Federală, la o Confederație a Cantoanelor. „Elvețienii
au redactat o constituție prin care țara era organizată ca stat federal.
Această constituție prevede o autoritate centrală, lăsând cantoanelor dreptul
de autonomie în ce privește aspectele locale. Dând credit celor care favorizau
puterea cantoanelor/26 la număr/ (Sonderbund Kantone), adunarea națională a
fost împărțită într-o cameră superioară (Consiliul
Cantoanelor, cu 2
reprezentanți pe fiecare canton) și o cameră inferioară (Consiliul Național al Elveției, cu reprezentanți aleși din toată
țara). Referendumul este obligatoriu pentru orice
amendament la constituție. O clauză importantă a constituției a fost aceea că
ea poate fi rescrisă în t o t a l i t a t
e dacă se consideră necesar, permițând
astfel evoluția sa ca întreg, fără a trebui să fie modificată amendament cu
amendament”. (citat din Wikipedia - Elveția). La Berna partidele
există mai mult ca și cocardă de prins la butonieră. Orientarea politică,
indiferent de direcție e o chestiune mai mult de „cafenea”. Politica este una
singură! Cea a Elveției! Toată lumea conlucrează la aceasta și se cunoaște!
Consultarea e cu adevărat d e m o c r a
t i c ă și 100% t r a n s p a r e n t ă!
Aceasta după un exercițiu neîntrerupt de „viață a cetății”, de peste 170 de
ani!
Dacă la
Francezi, Nemți, Italieni racilele ies la lumină și produc nemulțumiri și
revolte de tipul „gilets jaunes”/bluzele galben - vezi foto/, e pentru că
polarizarea excesivă a bogăției, în dauna echității, călcarea în picioare a dreptului
la muncă corect plătită, a unei reale protecții și asistențe sociale, totul e
ca un vulcan ce până la urmă erupe! Ori vor face un pas înapoi domnii
milionari, miliardari, ori istoria îi va mătura cu totul de la putere!
La noi? La
noi e ca la nimenea! Am vopsit stăncuța în culori vii, exotice și vrem să /ne/-
o vindem ca p a p a g a l. Nu mai ține vraja! După primul sunet scos pe
cioc, toată lumea vede că-i un biet pui de cioară...Cu atât mai mult acum, după
ce au trecut 75 de ani de la „descălecatul” de pe tancurile sovietice! Dar, să
lăsăm aceste chestiuni pentru un capitol separat unde vom vorbi de o
reorganizare de la rădăcină a întregului sistem electoral, despre necesara și
obligatorie FIȘĂ a POSTULUI , de jos, până sus, pe baze meritocratice, de
cinste și moralitate civică.
V-ați dat
seama, sau știați, personal sunt dușman pe față, declarat, al acestei forme de
guvernământ. România nu mai trebuie să rămână
r e p u b l i c ă nici măcar o
zi. Fiecare oră, în continuare scursă ca acum, înseamnă nu o zi, ci un an din
viața copiilor și nepoților noștri!
Nu uitați: „peștele
de la coadă se curăță” și „buturuga mică răstoarnă carul mare”!
Oare ce
așteptăm?!
Vă
îmbrățișez cu același profund respect,
Mircea I.
Bătrânu
***
MARTOR
ACTIV 44
12 iunie
2020
3. Monarhia
„Monarhia
salvează România!” și „Majestate nu pleca/Asta este țara ta!” - sunt două
enunțuri cheie strigate de peste 500 de mii de oameni (cu tot cu cei prezenți
pe bulevarde și străzile adiacente, s-a vorbit de peste 1 milion de
participanți!), în Piața din fața Palatului Regal, sub ferestrele Hotelului Athénée Palace. De la etaj, Regele Mihai I
al României s-a adresat în 1992 conaționalilor săi, întregii Românii, ținându-l
în brațe pe Principele Nicolae și prezentându-l ca urmașul său firesc, în
uralele incandescente ale mulțimii.
Dacă...
Dacă atunci
nu ar fi plecat, dacă Rațiu, Coposu, Câmpeanu, Diaconescu ș.a. ar fi avut sânge
în instalație, l-ar fi înconjurat cu piepturile lor, chiar cu riscul unor
gloanțe trase aiurea, ca în 1989, poporul l-ar fi urmat pe Regele său, până-n
pânzele albe. De ce? Era sătul de binefacerile „republicii socialiste”, de
„teroarea securistă și de partid”, ce amenințau în continuare din umbră./ Pe
scenă, v-am spus și ați și văzut, cei care nu sunteți miopi, că rândul 1 a fost
eliberat doar de ceaușiștii prea evidenți, locurile au fost imediat ocupate de „tovarășii
de nădejde” din rândurile 2-3-4 și chiar
5. Toată „lumea bună” din „aparat” s-a aliniat în spatele lui Ion Iliescu și
s-a ascuns în pulpana ocrotitoare a fsn-ului
- frontul salvării naționale! - ce bine sună și azi, nu?, doar că au
uitat să spună de la ce și de cine ne-au salvat.../ Poporul poate fi prostit că
nu are informațiile corecte și la zi, dar nu este PROST!!! Asta nici măcar azi,
la 30 de ani distanță, nu 20 cât prevestea corbul din Dămăroaia!, nu s-a
înțeles! Și mă uit, zâmbind a râde, la această șleahtă de așa-ziși politicieni
de la psd, prm, pnl, pmp, usr, ro-nouă, ro-veche, pepene, plm și câte și mai
câte! Vă spun: așa-i va mătura istoria, mai ceva ca aspiratorul cel nou al
fiică-mi! Peste vreo 10 ani nimeni nu va mai vorbi de ei. Avem suficiente
exemple, din istoria noastră recentă, în acest sens.
Poporul
român nu a cunoscut, în sute de ani, în mii, pot zice, decât Voievozi,
Domnitori și Regi. De la Mihai Viteazul la Mihai I, Românii au prețuit și au
iubit cu lacrimi în ochi Suveranul lor. Dacă mai sunt sceptici îi rog să
privească pe Youtube filmele cu înmormântarea Regelui Mihai I al României și
vor trebui să accepte evidența!
Abdicarea și
proclamarea, vezi Doamne, a măreței „republici populare” în 1947, în ședința
ilegal constituită, a unui parlament
făcut prin fraudă! și mai apoi alungarea rușinoasă a Casei Regale din 1948,
totul a fost făcut fără consultarea poporului, fără vreun referendum! Chiar în
condițiile de ocupație sovietică, bunicul meu și mulți alții, mii, zeci, sute
de mii nu ar fi votat un asemenea sacrilegiu NICIODATĂ!
De aceea le
dau dreptate tinerilor istorici care nu au nicio obligație față de „tătucii”
fostului regim, că în clipa când Ceaușescu a fugit cu elicopterul, republica
lor nenorocită a încetat să existe! Dacă...ar fi fost cine, până seara Regele
trebuia să revină pe tronul său, împotriva opoziției sovietice și a tuturor
trepădușilor capitaliști din Vest & USA, care au simțit mirosul de sânge al
prăzii pusă în genunchi de trădătorii de neam și țară! Dacă Mareșalul Ion
Antonescu a fost executat pentru mult mai puțin, atunci măcar de pușcărie pe
viață trebuie să aibă parte toți acești ticăloși pe care, toți îi cunoaștem
prea bine și știm ce și cât rău au făcut României!
Ce se mai
poate face?
Trebuie
reinstaurată Monarhia Constituțională, pe baza Constituției, adusă la zi, din
1923. Sistemul este, ca să vă faceți o idee, aproximativ ca-n Anglia. Țara e
condusă de un guvern cu un prim-ministru ales de parlament. Regele se situează
întotdeauna deasupra și are rol de arbitru real între toate forțele politice din
țară. El reprezintă România în plan extern și conferă seriozitate,
profesionalism, cinste și corectitudine în toate actele de interes național.
Regele este practic ales, votat de parlament, din Casa Regală a României. Nu
este dictator, nu cere nimic în plus. Are unde sta, locui și va avea un buget
care nu va exceda, sunt sigur, bugetul președinției actuale.
Eu îl rog pe
Domnul Klaus Iohannis pentru că e dascăl adevărat, de bun simț, are și minte și
experiență suficientă de viață și în politică, ca să pună punct definitiv r e p u b l i c i i la încheierea mandatului său la Cotroceni.
Cum? Trebuie
câteva luni bune înainte, făcut apel la istoricii adevărați de talia
profesorului Ioan Aurel Pop care au misiunea să explice tot adevărul istoric
despre Regalitatea din România. Reîntoarcerea la Monarhie nu este „un pas
înapoi”, ci o firească reparație a nedreptății comise în răpăit de gloanțe
sovietice în urmă cu 75 de ani! Monarhia conferă stabilitate, ocrotire
poporului Român și o enormă credibilitate în plan internațional...După care se
organizează, în deplină cunoștință de cauză, un Referendum adevărat și veți
vedea că peste 65% dintre Români își vor vrea Regele lor înapoi. Nimeni nu va
avea de pierdut! Nici chiar partidele de stânga! Acestea, reformate, cu oameni
școliți și curați vor găsi la rândul lor înțelegere și recunoaștere la Rege.
Așa cum există dreapta, va exista și stânga, fiți convinși, fiindcă e firesc,
normal, necesar și bine.
Și dacă mă
întrebați pe cine l-aș vrea pe Tron, ei bine, sunt subiectiv, dar, ca bunic,
mie îmi este foarte drag Principele Nicolae. L-am văzut la Tășuleasa. Are
foarte mult din modestia și statura morală a Bunicului său, Regele Mihai I al
României...Știu, cunosc contra-argumentele pe linia succesiunii, dar până la urmă Principesa Margareta este
mătușa lui bună...Îmi cer scuze, nu vreau să supăr pe nimeni. Respect Casa
Regală, dar...dacă și MS Margareta ar dori, Prințul Nicolae ar putea fi
desemnat direct de Ea, ca viitor Rege al Românie, deoarece este tânăr,
inteligent, dispus să asculte și să învețe, devotat cu adevărat României și foarte charismatic. Prezentați-l
la Tv, lăsați-l să vorbească cu oamenii, cu tinerii și o să vă convingeți că
merită! La Tășuleasa, fără vreun efort special, a strâns sute de tineri în
jurul său, ba chiar și bătrâni ca mine. A arătat tuturor respectul cuvenit, de
la căruțaș, la preot, profesor, la primar!
Închei,
concluzionând: avem nevoie de Regalitate, de Rege ca să ne regăsim identitatea
ca neam și țară. Să terminăm cu minciuna, minciunile cu iz de mucegai sovietic
și să ne reluăm destinul în mâini așa cum ar fi trebuit să o facem în 1990!
Domnule
Președinte Klaus Werner Johannis faceți acest pas ISTORIC și veți rămânea la
loc de cinste în Panteonul civilizației și culturii Românești!
Vă rog și pe
Dumneavoastră , Majestate Margareta, acceptați, vă rog din suflet, acest pas ISTORIC și Patria vă va fi
recunoscătoare!
Domnilor,
Doamnelor de omenie, din politica României, știu că sunteți mulți foarte
inteligenți, copți la minte! În actul Dumneavoastră de voință stă viitorul
neamului nostru, al copiilor și nepoților noștri! Prindeți-vă de brațe și
pășiți cu încredere, indiferent de culoarea politică, pe această cale ce va
înnobila „in aeternum” blazonul Țării noastre, așezând-o mult mai sus, acolo
unde de fapt îi era locul, în ierarhia statelor lumii civilizate! Regatul
reinstaurat al României vă va fi pe veci recunoscător!
Este fără
discuție și vrerea lui Dumnezeu! Nu întâmplător deviza Regelui Mihai I era
NIHIL SINE DEO!
Haideți să o
punem cu toții în practică și în 2024 să vedem Monarhia la locul ei de drept,
pe Tronul României, sub sceptrul tânărului nostru Rege NICOLAE I al ROMÂNIEI!
Doamne ajută!
Cu speranță
neobosită, vă îmbrățișez cu tot dragul,
Mircea I.
Bătrânu
***
MARTOR
ACTIV 45
15 iunie
2020
Pe cine
alegem?
Tot ce voi
scrie azi la această rubrică, nu are niciun element structural de noutate. Se
vrea mai mult un „Remember”. Văd că e nevoie. Sorry! Regret! Uităm prea ușor,
sau nu reținem decât ce ne convine. De maniera aceasta nu facem decât să băltim
în mocirla noastră, numai a noastră. Nu vă supărați, dar nu avem niciun drept
să ne uităm peste gard, la alții. „Pică pară mălăieață în gura lui Nătăfleață!”
Nu stă în picioare. În casă la noi, adică, la noi acasă, cine trebuie să facă
curat? E clar, nu?
De săptămâna
trecută încoace lumea politică s-a inflamat și „anflamat”(în sensul de „a lua
foc”) de grija poporului în lupta cu „guvidul” no. 19. Este vorba de „starea de
alertă”! ( Ca și filolog nu mă pot abține să nu mă ia cu râsul. Priviți la
ultimele creații lexicale, perifraze, sintagme „noi”. Curat Caragiale!
„Distanțare socială”(!) - traduc, între mine și țiganul Stroe, jidanul Itzig,
sasul Johann, ungurul Istvan și chiar românul, român, Petrea, năcăjit și vai de
capul lui, i m p u n o distanță în termeni sociali, adică o
ruptură, o falie în societate...că așa vrea „guvidul”?!! Suntem chiar atâta de
proști, încât să ne calcăm în picioare propria noastră limbă, bogată și
frumoasă ca „un fagure cu miere”?! Asta demonstrează, fără supărare, ce hal de
ne-școală au făcut cei care ne guvernează! Când de fapt e vorba de o simplă
„distanțare fizică”, ca la ora de Educație fizică, sau sport. Tot așa și
această improprie „stare de alertă”. Zău, te umflă râsul: „ a sta”, „stare” se
raportează la modul cum te afli, cum ești acuma...„ mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau
ceva”; iar „alert” înseamnă „ vioi,
iute, sprinten, prompt” - citatele sunt din DEX. Și acum, haideți să ne
imaginăm că faceți dragoste cu iubita și, pac! Vă trece ca glonțul prin cap,
ideea uitată că vă aflați în „starea de alertă”. Eh, he-he, vreau să vă văd ce
reacție veți avea! Veți continua brusc, ca...iepurii?! Sau când te presează să
mergi la toaletă, dar stai în coadă, la un ambuteiaj pe șosea, nici înainte,
nici înapoi! Ce faci?! Aia-i „stare de alertă”!(Ha-ha-ha!)
Să mai
terminăm cu toate siluirile acestea lexicale, care, cred unii, dau bine la Tv,
par creații lingvistice de ultim moment, dar în realitate sunt niște inepții de care nu mai avem nevoie.
Ne jucăm ca și copiii cu chibriturile și riscăm să ne ia foc în mână toată
cutia! „Starea de război, starea de necesitate, starea de asediu”...cred că
sunt suficiente. Nu mai trebuie să inventăm și altele că ducem noțiunea în
sine, în derizoriu și, când, Doamne ferește! se întâmplă cu adevărat un
cutremur, lumea crede că-i tot o glumă, ca și starea actuală, de „alertă”.
Revenind la
oile noastre, cinstit, ca să vă răspund, sau să vă răspundeți corect la
întrebarea - „Pe cine alegem?” trebuie să recurgem mai întâi la uitata FIȘĂ A
POSTULUI! Pe scurt: 1. vârsta /deși am
depășit bine 60 de ani, totuși, obiectiv discutând, cred că cel mai bine e să
vorbim de 50-55 de ani, pentru o funcție de PRIMAR, de pildă!/; 2.
Pregătirea/Obligatoriu facultate, dar nu la nu știu ce universitate de cartier,
sau din scara unui bloc! Ci una de prestigiu - înțeleg, ca și durată, minim 4-5
ani de studiu, cu tot cu masterat; la fel doctoratul, obținut în aceleași
condiții; cunoașterea și vorbirea fluentă a limbii Engleze (și Franceze, nu ar
fi rău) /; 3. Vechimea/Cel puțin 5 ani într-un domeniu unde a lucrat cu oamenii
și pentru oameni, de dorit o firmă proprie unde s-a format și și-a dovedit
competența!/; 4. Durata - cel mult 2 mandate!/Oricât de bun ar fi. Nu uitați:
rutina, repetată înseamnă până la urmă...rugină și...ruină!/ etc...Vă imaginați
lesne care sunt celelalte elemente constitutive ale FIȘEI. Nu am să le trec pe
toate în revistă din lipsă de spațiu și, în plus, nu am niciun interes să vă
plictisesc cu detalii nesemnificative. Atenție! Nu trebuie încălcate
principiile meritocratice, onoarea, cinstea și corectitudinea!
Nu mă
interesează partidul, ci OMUL!
Așa cred că
ar trebui să privim toți lucrurile. Astfel, când votăm, să votăm cu adevărat!
Nu mai trebuie să acceptăm ideea cu VOTUL NEGATIV. O gogoriță introdusă de
politruci ca să tulbure apele. Dacă aveți în minte candidatul X și știți
dumneavoastră că e bun - de ce? Păi este din capul satului de-al lui Grigore,
neam de neamul lor, oameni de omenie! - atunci pe acela votați-l. Ascultați-vă
conștiința și faceți un lucru drept, bun și necesar cu adevărat, pentru
următorii 4-5 ani!
În
următoarele articole vom continua ideea cu sistemul de alegeri. Vreau să vă fac
o propunere complet nouă față de ce am trăit în acești ultimi 30 de ani,
irosiți aproape fără rost...
Așadar pe
curând și să auzim numai de bine,
Mircea I.
Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu