Pentru cei mai
tineri redau mai jos un fragment din testamentul ei:
Țării mele și Poporului meu,
„Când veți ceti aceste slove,
Poporul meu, eu voi fi trecut pragul tăcerii veșnice, care rămâne pentru noi o
mare taină. Și totuși, din marea dragoste ce ți-am purtat-o, aș dori ca vocea
mea să te ajungă încă o dată, chiar de dincolo de liniștea
mormântului(...)Nimeni nu e judecat pe drept cât trăiește: abia după moarte
este pomenit sau dat uitării. Poate de mine vă veți aminti deoarece v-am iubit
cu toată puterea inimii mele și dragostea mea a fost puternică, plină de avânt:
mai târziu a devenit răbdătoare, foarte răbdătoare(...) Mi-a fost dat să
trăiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de restriște și vremuri de mari
îndepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat să-ți fiu călăuză, să-ți fiu
inspiratoare, să fiu aceea care a păstrat flacăra vie, aceea care a devenit
centrul de îndârjire în zilele cele mai negre. Aceasta ți-o pot spune astăzi
căci nu mai sunt în viață. În acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag:
„Mama tuturor” și aș vrea să rămân în amintirea ta aceea care putea totdeauna
să fie găsită în clipele de durere sau pericol. A venit mai târziu o vreme când
m-ați negat, dar aceasta este soarta mamelor, am primit aceasta și v-am iubit
mai departe, cu toate că nu vă puteam ajuta așa de mult ca în zilele când
credeați în mine. Dar aceasta e uitată.(...) Eu am ajuns la capătul drumului
meu. Dar înainte de a tăcea pentru veșnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima
dată, mâinile pentru o binecuvântare(...) Te binecuvântez, iubită Românie, țara
bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale
cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită,
a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată,
fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii
cinstită, iubită și pricepută. Am credința că v-am priceput: n-am judecat, am
iubit...”
Maria, Regina României
Tenha Juvah, Balcic, 29 iunie 1933
***
Îi mulțumesc
Doamnei Tatiana Niculescu Bran pentru acest binevenit restitutio
- volumul de documente, „Regina Maria-
ultima dorință”, Ed.Humanitas, București, 2015 - încă o dovadă că România nu poate și nu are
cum să sfârșească „în genunchi”, cum se străduiesc unii bezmetici să prezinte
situația!
Mai am și alte
argumente strict personale și...literare pe care le veți putea citi în curând,
aici, pe blogul meu.
Până atunci vă rog
să rețineți că „Mama tuturor” Românilor - REGINA
MARIA - NU a murit și nici NU va
muri cât încă mai bate în pieptul nostru o inimă adevărată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu