luni, 14 septembrie 2015

CULTURĂ – IOAN CHRYSOSTOM – PILDĂ VIE ÎN FILISTINUL NOSTRU PREZENT!

       
 14 Septembrie, anno domini 407 /d.Hr./- adică azi, se împlinesc 1608 ani de la moartea părintelui Omiliilor, Ioan Gură de Aur(1(omilie=predică,  în traducere telegrafică, dar în mare parte improprie! – cred mai degrabă în semnificația de  „lecție, prelegere fundamentală”,  a termenului ). Astăzi, Prima Zi de Școală a unui nou ciclu instructiv-educativ! Coincidență. Coincidență? Nu prea mai cred în asemenea „întâmplări suprapuse”...strict aleatoriu.Pe măsură ce pătrunzi în labirintul semantic , ontologic și  axiologic al textelor, demers coroborat cu o cercetare a vieții  înaltului ierarh, te simți din ce în ce mai mic, mai nevrednic. Fără a exagera, este raportul dintre un titan și un pigmeu! Nu vreau să înțelegeți figura de stil într-o notă peiorativă sau voit filistină. Aș fi greșit interpretat și aș jigni un Sfânt. Ferească Dumnezeu! Doresc doar să subliniez faptul că, de la „alfa” la „omega”, periplul său pe pământ, cu tot ce a încercat, crezut, scris, vorbit, explicat...trăit, este un EXEMPLU pentru oricine acceptă și vrea să dea contur statutului de  o m! Astăzi vorbim de Meritocrație. Avem nevoie de ea pentru a redresa corabia națiunii. Și atunci ce-i mai grăitor decât puterea pildei sale vii, extrem de actuale?!

            Viața sa e o barcă pe val de mare - când sus, când jos - pe timp frumos sau pe furtună, aflată mereu pe linia de plutire a moralei creștine, a înfrânării de păcate și a intransigenței față de greșeli și erori voite. „Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în Antiohia din părinți nobili: tatăl său, Secundus, era un ofițer de rang înalt în armata imperială. A fost botezat în 370. Și-a început educația pe lângă educatorul păgân Libanius, apoi a studiat teologia cu Diodor din Tars (unul din conducătorii a ceea ce mai târziu s-a numit Școala din Antiohia), timp în care practica o aspră asceză. Nemulțumit de acestea, devine pustnic (cca. 375 d. Hr.) și rămâne retras până când sănătatea sa precară îl silește să se întoarcă în Antiohia. A fost hirotonit diacon în 381 de către Sfântul Meletie al Antiohiei, iar mai apoi preot în 386 de către episcopul Flavian I al Antiohiei . Se pare că aceasta a fost perioada cea mai fericită din viața sa. De-a lungul a doisprezece ani, a devenit foarte cunoscut datorită elocvenței cu care vorbea în public. În acest sens, trebuie amintite explicațiile sale referitoare la diferite pasaje și învățături morale din Sfânta Scriptură. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt Omiliile la diferite cărți ale Bibliei. Sfântul Ioan insista asupra milosteniei. De asemeni, el se îngrijea foarte mult de nevoile duhovnicești și materiale ale săracilor. A predicat împotriva abuzurilor făcute în numele bogăției  și a dreptului de proprietate.  Avea foarte mulți ascultători  și nu era de mirare. Predica o  înțelegere directă a Scripturilor (foarte deosebită de tendința alexandrină de interpretare alegorică), aceasta însemna că majoritatea temelor abordate în cuvântările lui erau prin excelență sociale, explicând cum ar trebui să trăiască creștinii. În anul 397(d.Hr.), Sf. Ioan a fost chemat (oarecum împotriva voinței sale) să devină episcop al Constantinopolului. El a fost mâhnit de faptul că protocolul curții imperiale îi conferea privilegii mai mari decât celorlalți dregători laici. Pe când era episcop, a refuzat net să găzduiască orice fel de petreceri luxoase. Aceasta i-a adus popularitatea în rândul plebei, dar nu și aprecierea  bogaților și clerului. Curând după venirea sa în oraș, el spunea: "poporul îl laudă pe înaintaș ca sâ îl poată critica pe urmaș". Reforma clerului pe care acesta o întreprinde i-a adus nemulțumiri în rândul acestuia. El le-a cerut predicatorilor itineranți să se întoarcă, fără nici o plată, la bisericile unde fuseseră rânduiți să slujească. Predicile, prelegerile sale, nesecat izvor de cucernicie, modestie și înțelepciune,  salvează  Antiohia de la dezastru, după mutilarea statuilor împăratului și ale familiei sale. Ioan Gură de Aur intervine pe lângă împăratul Teodosie I în favoarea cetățenilor care participaseră la revoltă și la distrugeri. De Postul Mare, din 397 (d. Hr.), Sf. Ioan ține 21 de omilii în care arată poporului greșelile pe care le făcuse. Se pare că acestea au avut o influență durabilă asupra multora: se știe că mulți păgâni s-au convertit la creștinism în urma acestora. Cu această ocazie, răzbunarea împăratului Teodosie nu a fost atât de aspră pe cât putea fi. Acesta s-a mulțumit să schimbe statutul legal al cetății din cel de prim rang într-unul  inferior, fără însă a pedepsi vreun locuitor al urbei”. după //www. orthodoxwiki.org//.


            Ar fi minunat să reținem și, dacă se poate, să avem tăria de caracter, forța, să și transpunem în practică aceste Cuvinte de învățătură ale Sfântului Ioan Gură de Aur, acum la început de nou an școlar :
„În ceea ce privește evlavia, sărăcia ne este mai de folos decât bogăția și munca mai bine decât trândăvia, mai ales pentru că bogăția devine o piedică, chiar și pentru cei care nu i se dedică întru totul. Dar atunci când trebuie să lăsăm deoparte furia, să ne îmblânzim pizma, să ne îmblânzim mânia, să aducem Domnului rugăciunile noastre și să ne arătăm, după cum se cuvine, raționali, blânzi, binevoitori și iubitori, cum ne-ar putea sărăcia împiedica de la acestea? Căci ajungem la acestea nu cheltuind bani, ci făcând alegeri potrivite. Milostenia mai presus de toate se face cu bani, dar chiar și ea strălucește mai mult atunci când milostenia o facem din sărăcia noastră. Văduva care a adus cei doi bănuți era mai săracă decât oricine, dar ea a dat mai mult decât toți(s.n.)”– după //www. orthodoxwiki.org//.
Să reflectăm la Viața și Opera lui Ioan Chrysostomul și să încercăm cu toții să fim un pic mai buni, azi decât ieri și anul acesta școlar, decât cel trecut. Cred că vom izbuti deoarece pilda lui e prea VIE !
Mircea Seleușan-Bătrânu
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

1) „Cel întru Sfinți Părintele nostru Ioan Gură de Aur (grec. Ιωάννης ο Χρυσόστομος, 347- 407/d.Hr./,        Arhiepiscop al Constantinopolului a fost un cunoscut ierarhteolog și predicator din secolele IV-V, în Siria și Constantinopol. Este binecunoscut pentru elocința cuvântărilor sale publice și pentru denunțarea abuzurilor de autoritate din Biserică și din Imperiul Roman din acea vreme. Avea o mare aplecare spre asceză.  După trecerea sa la Domnul, a fost numit Chrysostom (grec.: Χρυσόστομος, română: Gură de Aur). Biserica Ortodoxă îl cinstește ca sfânt (cu pomenirea la 13 noiembrie) și l-a rânduit între Sfinții Trei Ierarhi (pomeniți la 30 ianuarie), alături de Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Grigorie Teologul. Este recunoscut și de Biserica Romano-Catolică, care îl cinstește ca Sfânt și Doctor al Bisericii, precum și de Biserica Anglicană, ambele făcându-i pomenirea la 13 septembrie. O parte din sfintele sale Moaște au fost furate de cruciați în 1204 (amintirea acestui eveniment se face la 27 ianuarie) și duse la Roma, fiind restituite Bisericii Constantinopolului pe 27 noiembrie 2004 de către Papa Ioan Paul al II-lea”. – după //www. Orthodox wiki.org//

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu