Întrucât acest material publicat în martie 2013 în www.Bistriteanul.ro a suscitat foarte mult interes și, după cum se știe problema finanțării volumelor următoare nu este încă rezolvată, îl introduc și pe pagina mea + Apelul. Poate că până la urmă cineva va auzi și va acționa...
xxx
În marasmul de azi, când truda ştiinţifică e maculată de o
manieră jenantă de „hoardele” de „băieţi deştepţi”, de toate calibrele şi la
toate nivelurile, lucrarea prestigiosului profesor doctor Vasile V.Filip
realizată împreună cu fostul său elev, binecunoscutul om de media, scriitor şi
ziarist, Menuţ Maximinian - « Cultura
tradiţională imaterială românească din
Bistriţa-Năsăud vol. I - RITURILE DE
TRECERE » - Editura Eikon -Cluj Napoca, 2012, este un binevenit „balsam”
pentru toţi cei ce studiază, au studiat/ în sensul plenar de „muncă” - „a
munci”/. Nimic întâmplător. Doi specialişti în etnografie şi etnologie s-au
angrenat cu tot entuziasmul într-un vast proiect de cercetare ştiinţifică,
punând în acţiune, cu multă migală şi profesionalism toate elementele constitutive ale unui demers atât
de pretenţios şi de laborios.
Cartea este, în
această ordine de idei, o dovadă grăitoare pentru tot ceea ce reprezintă efortul,
miile de ore petrecute pe teren, în
arhive şi biblioteci, fişarea onestă, detaliată a fiecărei surse, mărturii,
elaborarea şi redactarea unei corecte,
pertinente şi necesare lucrări ştiinţifice. În anexe sunt inventariate peste
130 de titluri consultate. „Probatoriul” cercetării e completat cu 260 de
fotografii foarte sugestive + un CD cu exemplificări audio notabile. Impresionantă
rămâne structura: aproape fiecare pagină de lansare a unei noi ipoteze, sau de
pre/concluzii se încadrează în regula de aur a alcătuirii textului ştiinţific –
2/3 -1/3, adică preponderentă trebuie să fie şi este ”contribuţia orginală”, „comentariul
propriu, cu elemente de certă noutate, sau riguroasă concluzie academică” şi
doar diferenţa e ”citatul”, cu obligatoriile „ghilimele” şi necesarele
trimiteri la sursă, respectiv autor. O limpezire a apelor. O lecţie de revenire
la normalitate, imperios necesară în devălmăşia ultimelor decenii de
”doctorate”, ”masterate”, ”lucrări de licenţă”, ”comunicări ştiinţifice” şi
pentru aceasta le mulţumesc în numele profesorilor mei/ai noştri/ de la Cluj –
citez cum îmi vin în minte: Mircea Zaciu, Ioan Vlad, Adrian Marino, Ion
Niculiţă, Ioan Baciu, Doina Cornea, Ioana M. Petrescu, Marian Papahagi ş.a.m.d.
Restitutio ab
initio şi Restitutio
in integrum/, în sensul de „refacere, reconstituire de la început/uri şi -
pe cât se poate - în întregime”/ - iată de fapt miza enormă, asumată cu mult curaj
de cei doi etnologi. La aceasta adăugându-se, fireşte, viziunea, punctul de
vedere personal, de fapt reflecţia omului modern în unda propriului excurs
ontologic, periplu milenar petrecut în matca ritualului ancestral, întru
deplina oblăduire şi voinţă a Celui de Sus. « RITURILE DE
TRECERE »(488 pag.) - tom axat pe revelarea şi explicarea cutumelor/regulilor,
tipicului, ritualului din ciclul individual şi familial: naşterea, nunta,
înmormântarea, adică „rituri de
trecere” în viziunea lui Arnold Van Gennep, dar optând din clasificarea
acestuia mai mult pentru riturile pozitive şi negative(mai ales în ultimul
capitol, referitor la moarte), parţial pentru cele directe şi indirecte, apoi pentru
cele de natură cauzală şi circumstanţială - este numai primul volum, potrivit
precizărilor din «Argument », din vasta trilogie ce va mai cuprinde :
în volumul II, studierea şi prezentarea detaliată a obiceiurilor ciclului
social şi calendaristic (de iarnă, de primăvară, de vară şi de toamnă), iar al
III-lea va fi dedicat literaturii populare (poezia epică şi lirică, proza
şi paremiologia), asociate în mod tradiţional folclorului şi/sau
culturii imateriale.
Oriunde ai merge
şi oricât de important ar fi scopul final, până la urmă realizezi că farmecul
şi bucuria noului orizont de aşteptare nu a fost „ţelul”atins, ci totul a
rezidat în peripeţiile, experienţele, speranţele şi de ce nu, iubirile şi
împlinirile CĂLĂTORIEI. Tot mai des mi se confirmă acest adevăr. Viaţa a fost,
este şi va fi « un voiaj spre acasă » /Herman Melville,
sau, mai actual şi mai direct : « Viaţa e o călătorie, nu o
destinaţie »/Steven Tyler. Aceasta este una din axiomele primordiale ale
milenarei noastre comori de înţelepciune populară pe care cei doi autori au
considerat-o, pe bună dreptate, axa structurală a întregului op. Simplitatea şi
duioşia gestului, a versului, cântului, rugăciunii chiar / vezi Naşterea,
Nunta/, relevă cât de naturală şi bine motivată este odiseea neamului nostru.
Între α - naştere şi ω - moarte este un ciclu,
derulat cu precizie de ceas elveţian în canoanele ritualului CĂLĂTORIEI, al « ritului de trecere », cu voia /recunoscută-respectată-cerută/
lui Dumnezeu. Impresionant acest prim
volum prin amploarea şi profunzimea « probatoriului » restituit.
Limbajul
ştiinţific este, în genere, unul arid, dificil neiniţiaţilor. Spre liniştirea
celor ce se gândesc doar la acest aspect, văzând cât de voluminos e tomul,
trebuie să le spun că autorii, neuitând că fac mai tot timpul Literatură, fără
a vorbi de vreun rabat, îşi permit nu o dată să-şi moduleze limbajul, fie cu
remarci personale, conotaţii moderne cu umor şi tentă simplificatoare -
epitete, metafore, apanaj al textului literar - fie cu multe pasaje desprinse ad-litteram
din mărturisirile sau povestirile informatorilor bătrâni/ vezi Nunta/, uşor
accesibile şi chiar plăcute la lectură. Volumul este însoţit şi de un
compact-disc unde autorii au realizat mai multe slide-uri cu fotografiile
reproduse în text, cu explicaţiile de rigoare, alături de patru ilustraţii
muzicale de excepţie: Cornelia Ardelean-Archiudean - « Doina din ce s-o
făcut »/ Naşterea/; regretata Valeria Peter Predescu - « Hai mireasă
suie-n car »/Nunta/; Lucreţia Sânmihăian - « Bocet de pe Valea Ţibleşului »/Moartea/
şi, raportat la întregul tom, Alexandru
Pugna - « Din Bistriţa-Năsăud ».
Ca bibliofil nu
mă pot abţine să nu remarc cât de bine arată cartea. Copertă cartonată,
broşată, cu supracopertă pliată, de protecţie, două şnururi de pagină, alb şi
negru, hârtie şi literă elegante. Într-un cuvânt, un progres remarcabil, o
lucrare frumoasă ce ne arată că Editura Eikon din Cluj-Napoca poate sta cu
cinste alături de Polirom, Nemira sau Rao.Îl felicit pe poetul Vasile George
Dâncu pentru această realizare. Demnă de apreciat este de această dată iniţiativa
forurilor noastre judeţene, administrative şi culturale că au finanţat acest
proiect, necesar şi de mult aşteptat. Este un pas important pe calea
repoziţionării corecte a culturii în peisajul spiritual al judeţului nostru.
« Cultura
tradiţională imaterială românească din
Bistriţa-Năsăud vol. I - RITURILE DE TRECERE » este un prim Restitutio, foarte bine
lucrat, reuşit şi promiţător. O carte ce nu trebuie să lipsească din biblioteca
niciunui intelectual adevărat de pe aceste meleaguri de legendă.
Aştept cu bucurie
celelalte volume pentru a putea vorbi de un valoros Restitutio in integrum. Filonul acesta de nebănuite comori ale
spiritualităţii, ritualurilor, credinţei şi datinilor din judeţul nostru
trebuia readus în lumină. Era o datorie de onoare şi de pios respect faţă de
prestigioşii noştri devansieri şi, în egală măsură, faţă de urmaşi...pentru că « RITURILE
DE TRECERE » sunt de fapt «Riturile»...
Devenirii noastre !
Mircea I. Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu