TENIS-SAGA I - SIMONA HALEP – O Mare Campioană a României!

Scriam în 14 mai 2017, pentru Sportul Bistrițean imediat după MADRID 2017...

***

Ce meci?! Simona Halep a câștigat sâmbătă seara finala turneului de la Madrid, în fața Kristinei Mladenovic, după aproape trei ore de luptă dezlănțuită. Face dovada că titlul câștigat anul trecut nu a fost o întâmplare, un „accident”! Iată ce spune Cristian Tudor Popescu despre confruntare: „…Ce jucătoare extraordinară a devenit Kristina Mladenovic! Are, în acest moment, cel mai bun forehand din circuitul WTA. Serviciu foarte bun, și primul, și al doilea. Dibace la scurte și face voléuri impecabile la fileu. O combinație rară de forță și finețe. Iată de ce cred că Simona Halep a reușit, în finala de la Madrid, a doua mare victorie a carierei sale, după cea din sferturile US Open 2015 în fața Victoriei Azarenka(...)A fost un meci superb, sunt fericit că am trăit să-l văd în direct. Kristina a început cu un psihic de boxer pus pe KO în primele reprize. Rafale de forehand-uri trăsnet au venit peste Simona. Cum apuca să se așeze cu dreapta,

ADDENDA LECTURII – IOANA BRADEA – „O carte doar pentru Dumnezeu” ?!

            Rândurile ce urmează sunt metatextul  la o avanpremieră : cea de-a treia apariție editorială a scriitoarei Ioana Bradea - Înalt este numele tău – Editura Humanitas, București, 2017, a cărei lansare va avea loc în curând.

Ce experiment literar ! Ce subiect ! Ce „partitură” inedită a scriiturii, defel conexată cu ceea ce ne-a oferit până acum autoarea.

FOTO-REPORTAJ - 2 Nume de rezonanță din publicistica contemporană: GRIGORE CARTIANU și LAURENȚIU CIOCĂZANU!

Inițiativă de nota 10 a Cenaclului „Conexiuni”, a direcțiunii Palatului culturii din Bistrița. Duminică 6 decembrie a.c.,orele 11, invitații de marcă ai tuturor iubitorilor de carte, de cultură, de la noi, au fost reputații jurnaliști-scriitori GRIGORE CARTIANU și LAURENȚIU CIOCĂZANU, cu cele opt volume de „istorie vie”+ CD-ul cu filmul „Moartea Ceaușeștilor”. Este o zonă a literaturii încă puțin exploatată : reportajul literar, cu inflexiuni memorialistice, istorice, bazate însă, în urma unor investigații serioase, de lung parcurs, pe documentul real/ scris, audio-video/ de necontestat ! Este ceea ce au făcut cei doi gazetari de renume, cu foarte multe riscuri și privațiuni.

CULTURĂ - Artistul MACEDON RETEGAN – 60 de ani! – Vernisaj de excepție la Aniversară !

Joi seara, 20 octombrie a.c.,  am participat cu mare bucurie la acest moment omagial, întâmplat la Complexul muzeal din Bistrița. Bine cunoscutele simeze au oferit un minunat cadru pentru creația atâtor ani de muncă ai pictorului Macedon Retegan. Au participat - Pr. Protopop greco-catolic Ioan- Vasile Frișan, Pr. Protopop ortodox Alexandru Vidican, critici de artă, pictori, sculptori, multe cadre didactice, ca de obicei, oficialitățile locale și un numeros public. Au vorbit cu aplecare despre sărbătorit : pictorul Duca Miron, prof. dr. Marcel Lupșe, catalizatorul creatorilor de frumos din partea noastră de Transilvanie, amfitrion al manifestării, criticul de artă Mircea Oliv, prof. Vasile Duda, istoric de artă.

ADDENDA LECTURII – Poetul VICTOR ȘTIR fascinându-ne cu fulgurația Libelulei

Poezia este cea mai clară și palpabilă probă că „la început a fost cuvântul”. Profunzimea, forța, îndemnul, urletul de durere sau tandrețea, adierea  părului iubitei, toate metamorfozate de poet în alambicul magic al vocabulelor nu pot fi de nimeni și de nimic egalate. Poeți și „poeți”. Ziceri, faceri, ferecări, desferecări. În lumea POEZIEI, cea adevărată, nu ar trebui să existe superlativ relativ și, mai ales, absolut. În realitate e ca-n muzică. Nu poți vorbi onest de muzică „bună” sau „rea”. E doar muzică sau nu e defel. Vorbim de POEZIE, nicidecum de stihuri întâmplătoare ce „din coadă au să sune”. Poezie nu poate face decât Poetul ! Versificările de ocazie, de tot felul, dau multora impresia că au ajuns poeți. Aceștia vor și insistă să treacă în percepția publică ca atare. Din păcate nu sunt urmașii lui Oedip și nici nu realizează acest trist adevăr. 

ADDENDA LECTURII – VASILE NICOARĂ – Odiseea repetabilei „poveri”

Profesorul Vasile Nicoară este un istoric în adevăratul și clasicul sens al cuvântului. În ambele situații - Cataedra și ex-cataedra -  e același om. Jovial, manierat, profund, cu principii morale sănătoase și bine așezate, căutând chintesența vieții ! Dincolo de crusta deprimantului cotidian și a uzurii nemiloase în epuizanta muncă din învățământ. În paranteză fie spus, activitatea didactică, prestată cu dăruire, comportă un grad ridicat de risc. În rezumat - mai în glumă, mai în serios - înseamnă Rutină, Rugină și, pe final, Ruină – cei trei „R” fatidici, arhicunoscuți printre purtătorii de cataloage.Cred că bunul nostru dascăl a găsit acea miraculoasă chintesență, acel echilibru interior. Este foarte lucid și implicat. A „ars” din lumânarea sa doar un R și jumătate ! Nici nu cred că vom putea vorbi, în cazul lui, de doi R consumați în întregime…Argumentul ? Cartea de 400 de pagini, din fața mea : Prof. Vasile Nicoară – O viață închinată școlii și familiei – Editura Barna’s, Bistrița, 2016.

CULTURĂ - Prof. VASILE NICOARĂ – Un debut publicistic de succes

Emoție/Emoții. Iată nota dominantă a serii de marți, 4 octombrie 2016, derulată în sala festivă a Școlii gimnaziale „Lucian Blaga” din Bistrița. Un numeros public, de la elevi ai școlii până la „dascălii”, de tinerețea a doua – adică, trecuți pe tărâmul pensionarilor, dar mereu juni în suflet ! -   multe cadre didactice, aflate pe diverse trepte ierarhice, de la simplu profesor, la director și chiar inspector școlar.Mulți alți prieteni ai culturii. Toți egali în fața cuvântului scris inteligent, cu măsură și echilibru, cu foarte mult bun simț în emiterea unor judecăți de valoare. Prietenul meu Vasile Nicoară nu este nici la prima carte și nici la primul text publicat. Și totuși volumul lui – O viață închinată școlii și familiei, Editura Barna’S – 2016 – consemnează un debut : este primul său tom de memorialistică, într-o surprinzător de plăcută osmoză cu istoria, filozofia și chiar etica, mult mai aproape de literatură decât și-ar fi imaginat cineva. A fost o mare surpriză, nu numai pentru mine / dascălul Vasile Nicoară este prietenul meu de câteva decenii, dar nu i-am cunoscut această propensiune spre scriitura literară/ ci și pentru mulți din cei prezenți la manifestare. Impresionează autenticitatea aserțiunilor din carte, actualitatea lor.