Mă aflam ieri la Biserica noastră. În față la Big, stăteam pe o bancă. M-am întâlnit cu niște prieteni de taclale. Nevorbiți, ca și mine. Printre porumbei, bănci, oameni, ne-a atras atenția, o mândrețe de copil
cu ochii albaștri, puri - am aflat că mergea spre 3 anișori - tot o fugă, tot un râset. Nimic nu-i stătea în cale. Cu privirile tot pe sus. Am crezut inițial că alerga după porumbei, de aceea îi fixa deasupra. Să vadă unde se vor așeza... Nu. Vederea lui țintea mult mai sus și sunt convins că și auzea ceva încurajator. M-am întrebat ce-l făcea atât de special. Nimic. Nimic altceva decât bucuria, încântarea din glasul său când râdea. Râsul acela de copil, neprihănit, adevărat.
Era sigur f e r i c i t.
Și atunci mi-am adus aminte de sfaturile, de îndemnul Sfântului Ioan Gură de Aur.
„...Când ești ispitit, să ceri tainic ajutor de la Dumnezeu. Cere-l! El este tot timpul alături de tine, de aceea nu trebuie să i te adresezi într-un fel anume, așa cum faci cu oamenii. Strigă la Dumnezeu cu gândul tău, fără să-ți miști buzele. Dumnezeu ne aude și atunci când tăcem. Nu este atât de important unde, ci cum ne rugăm. Chiar și când te afli în baie să te rogi. Să te rogi oriunde ai fi. Întreaga zidire este biserica lui Dumnezeu. Tu însuți ești Biserica lui Dumnezeu și cauți loc unde să te rogi?
În fața evreilor era marea, iar din spate veneau amenințător egiptenii. Atunci, Moise a fost cuprins de o așa de mare spaimă, încât a cerut ajutor lui Dumnezeu fără să spună niciun cuvânt. Și chiar dacă vocea lui Moise nu se auzea, Domnul l-a întrebat: Ce strigi către Mine? (Ieş. 14, 15). Așadar, Dumnezeu l-a auzit chiar dacă nu spusese nimic. Așa ești și tu, atunci când ceri tainic ajutor de la Dumnezeu. El este tot timpul alături de tine, de aceea nu trebuie să i te adresezi într-un fel anume(...) Vei striga și Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: „Iată-mă!” (Isaia 58, 9). Dacă ai mereu inima curată, Dumnezeu te va auzi oriunde și oricând. Dacă nu este nimeni în apropiere, putem spune cuvintele cu voce tare, fără a provoca probleme. Pentru rugăciunile personale obișnuite de dimineață sau de seară, putem dedica cinci sau zece sau mai multe minute. Nu este teologie abstractă, ci o motivație ce ne așază în locul potrivit înaintea Domnului”.
Când nu te afli neapărat în biserică, spune tainic, din „rărunchi”, vorba lui Tata Iosif, strigă în sinea ta: „MILUIEŞTE-MĂ, DOAMNE!”
Și iertarea, ocrotirea, ajutorul LUI, vin de la sine.
***
<Rândunelul-minune> de c o p i l, din parc, nu știa vorbi. Gângurea, adică „o rupea pe limba lui”... Dar o făcea sincer, din suflet, din inimă, de aceea râdea cu gura până la urechi și se arăta clar a fi fericit.
Lui, numai l u i, Mesajul de Sus îi răsuna limpede în minte. Îi dădea încredere și-l făcea desigur FERICIT!
Cele mai iubite cuvinte rămân: „Doamne, Isuse Hristoase, Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului!
sau/și „Doamne Miluiește-Mă pe mine, păcătosul!”
Cât de simplu pare...Nu-i așa?!
Măcar să încercăm, sperând că ne va auzi...
3/trei/ cuvinte - Doamne Miluiește-Mă! și iar - Doamne Miluiește-Mă!; și iar - Doamne Miluiește-Mă! - Doamne ș.a.m.d.
Doamne ajută!
Mircea I. Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu