Lucrez la un roman de o cu totul altă factură...despre SEX!

Nu, nu am renunțat la publicistică...Sănătatea mi-a cam dat de furcă în această nesfârșită iarnă, umedă și păguboasă. M-a ținut mai mult arestat în casă și atunci...iată câteva pasaje din noua mea ficțiune naturalistă, un prim volum din trilogia despre SEX ! Mult hulitul, visatul, râvnitul  S E X ! 
Firește, romanul este destinat celor de
                                                                          18+ ani

                                                               
                                                                 ***
Este cu conținut 

 și nu numai!

„1995,
 în a treia vineri din ianuarie, dimineața pe la 10:00, am pățit o chestie ca-n filme.

Ce zic? Mai tare, mult mai tare! Acum știu că viața, în derâdere, bate filmul.

Acele momente, My dear Teacher, ne-au schimbat destinul. Și lui și mie – for ever!

Eram cu nedespărțitul meu prieten, frate de cruce – bine zis! fiindcă aceeași cruce aveam să o ducem împreună până la capăt – Aly, de la Alin – Contele, The Comte, & me, eu sunt Juanito, Juan, de la Don Juan, The Prince of Sex & Sex  – Ioan, Ion, John, Johnny... Prințul. Nu contează. Răspund oricum, la orice nume. Nu asta-i important. Ce faci, contează!

Fără lipsă de modestie, eram chiar frumoși, nu-i așa Teacher? Auzeam, nu o dată, cum oftau după noi. Hei, lucram cu schepsis! Intenția noastră era să ne facem și mai iubiți, și mai doriți. O dată în viață ești tânăr! Traiul din Cluj e scump și banii, pe sponci.

Tocmai am terminat ședința de „tras la fiare” - a șaptea, cred - la sala de Fitness SCM, de pe Calea Turzii, firește, din Cluj, unde eram boboci, studenți în anul I la Litere și Teatru. După două ore de trudă  pentru bicepși, tricepși și mai ales pătrățelele de pe abdomen, ne grăbeam să ne facem un duș ca lumea – miroseam serios a transpirație și testosteron amețitor, de 19 ani jumate  – cu gândul la Ildy, Mary, Lygia și Niny. Eram numai noi în vestiar. Fluieram veseli și ne admiram fizicul în oglinzile mari de pe peretele din față. Mda, acceptabil, după vreo două luni de efort dur.

Fund provocator, chiar ușor obraznic și cocoșelul în semi-erecție, prevestind cocoșul de mâine. „Dă-l Doamne mare, cât mai mare!” – îmi spuneam în gând. Să fiu cinstit, 13,5 x2,4 cm la mine și 14,1x2,6 cm la figură ăsta de Aly, favorizat întotdeauna de soartă! – uite am găsit măsurătoarea exactă în caietul 2.

Pieptul se vedea clar, era mai tare și abdomenul plat la fel, cu trei valuri, deja conturate, de mușchi dreptunghiulari. Totul cobora în îmbrățișarea unor coapse puternice. Am schimbat cu Aly o privire satisfăcută. Am râs. I-am ars în glumă o palmă peste bărbăția lui în creștere. Mi-a răspuns la fel. Am dat apoi fuga la duș. Aveam chef să o sărut pe Niny. Fluieram.

Apa caldă cădea puternic din dușul fix, prins la tavan. M-am săpunit bine, peste tot și m-am lăsat cu încântare biciuit de jetul stropilor binefăcători.

Am auzit apoi mai multe voci de tineri, de bărbați. Gălăgie. Frânturi de dialog: „Bă te fut de nu te vezi! Te fut, îți rup curul! Faci pe nebunu’ că ai ridicat azi cu 15 kile mai mult ca mine! Știi că am avut o întindere la antebraț, de când l-am caftit pe ăla de  la galeria lui „U”...Tipii ocupaseră aproape toate cabinele de duș de lângă noi. Zgomotele obișnuite dintr-o baie publică. Apoi am auzit clar o voce apăsată, de bariton, după ce ne-a inspectat pe mine și pe Aly: „Hopa! Băieți, gagiilor ați văzut ce bunăciuni avem aicea?!”, „Ce prospătură!” „Ce fragezi și ce bine miroasă!” Wow ce futai le tragem!” Râsete. Icnete de plăcere.

Din stomac a început să-mi urce spre creștet un val de adrenalină. Frica își spunea cuvântul. „Aly ești gata?!”- am strigat răgușit, mai mult ca să le arăt că nu suntem de „lemn Tănase”. Aly a răspuns tot cu spaimă: „Da, imediat!” . „Care gata, iezișor?!” – a vorbit baritonul, intrat, fără veste, peste mine în cabină. M-am întors să protestez...Mi-a tras o palmă peste gură de am văzut stele verzi. Am tăcut și am înghețat. Tipul, relaxat, m-a luat la cercetat cu treabă bună, fără nicio jenă. Am vrut din nou să protestez. Era deja cu mâna între picioarele mele, mângâindu-mi ouăle și bărbăția. „Taci și fii cuminte! Nu mă enerva, că-mi strici plăcerea. Îți mai trag o labă de- adevăratelea, de-ți pocesc mecla, mă auzi?! Taci și execută. O să-ți placă, ai să vezi! Au, ce cruduț ești și ce bun, bunuț?!De iese bine treaba, o să câștigați amândoi, azi, o căciulă de bani. M-auzi?! Unu-i Arghir în Cluj! Eu nu mă zgârcesc, când e vorba de o plăcere pe cinste!” 

Fără veste m-a prins de mijloc și m-a luat la subsuoară, cum iei o poștă de lemn și m-a scos ca pe un fulg, afară din cabină, în vestiar.

„Așa, așaa, să ne vedem mai bine și să facem cunoștință”- a zis.

De același tratament a avut parte și Aly. Ce puteam face?

„Sunt Arghir, Arghi, The Boss!” – pe un ton molcom, sigur, de necontestat. I-am spus, gâtuit de emoție, în două fraze cât mai scurte, tot ce trebuia: Eu, Ioan, Juan, Don Juan, Prințul și cel mai bun prieten al meu, Aly,Contele, amândoi trecuți de 19 ani jumate, studenți în anul I la Litere și la Teatru, veniți din Bistrița.

L-am privit bine, de jos în sus. Mi-a stat inima în loc. Era o namilă de vreo 1,95 m înălțime. Între umeri avea cel puțin 1,10 m. Brațele erau ca două PVC-uri de conductă  municipală de apă, la fel și pulpele. Între picioare, în erecție medie, trona un mare „pădurar”- nu-l puteam numi nici penis sau ciocan, că-l jigneam. 

(...)

...Știi Teacher că-n noaptea aceea de pomină m-ai supt și tu nițel. Ai încercat și să mă posezi „bărbătește”, cum bolboroseai prin aburii beției. Te credeai Othello răzbunătorul și ne-ai „dezvirginat”, vorba vine. Ba ne-ai pus și pe noi, pe mine, pe Aly și Mike să-ți gustăm penisu-ucul. Ha-ha-ha! Mă umflă râsul când te compar cu Arghi. Te-am iertat fiindcă ai vrut s-o facem ca-n Roma antică. Și bine a fost. Te-a răpus tăria, după 3 pahare rase de whisky. Ai picat ca secerat și așa am putut și noi să-i tragem primul nostru futai serios, bărbătesc, cu Irina, Raluca și nesătula de Veronica. Trei la trei, pe îndelete, iar la Veronica toți trei, că nu se mai termina, nebuna! Atunci, te-am înjurat a doua zi, că „ne-ai aruncat în brațele ispitei, că ne-ai dus pe căi greșite”, dragi tovarăși și prietini . Haida fâs! Trebuie să recunosc, după aproape doi ani că lecția ta, nu neapărat doctorală, a fost bună. Fără să-ți dai seama, ne-ai pregătit pentru întâlnirea cu Arghi și băieții lui. De am fi fost cu adevărat inocenți, ca porumbul în lapte, prostani, nu s-ar fi terminat bine. Am fi urlat sau strigat de frică. L-am fi provocat pe Arghir și am fi încasat o mamă de bătaie, soră cu moartea! Puteam fi răniți, sau chiar mai rău...Am văzut de ce e în stare, la nervi.

Viol? Obsedant, nu? La cei nici 19 ani jumate, ai mei! Ce să gândesc?  

Nu, nu cred că a fost un viol. Ți-o spun numai ție, My beloved Teacher, să știi ( îți mărturisesc rușinat, în șoaptă) să știi că mi-a chiar plăcut, plă-cut.

Dar ia stai un pic așa! De ce să-mi fie rușine?

Să dăm cărțile pe față și să nu ne mai jucăm de-a călugării neprihăniți! My good  & favorite Teacher  nu ești nici tu sfânt, precum eu, noi, nu eram sfințișori.

Sexul e un magnet. Numai cretinii și infatuații nu recunosc!

Tu, te atașaseși de noi, din refulare. Nevastă-ta, contabila, era omul exact, al cifrelor, al planificării riguroase. Se culca cu tine pe fugă, după Schedule, maxim 10 minute,  între două raportări trimestriale, ca-n rețeta de salată grecească: o linguriță rasă de oțet balsamic, nu mai mult, „că distruge bucuria iaurtului de capră!” Apoi continua mulțumită treaba la bilanț, admonestându-te printre dinți: „Hei, ce mai stai pe aici! Du-te repede pune hainele la spălat, fă curat în living că-ți vine fata aia la oră și se vede că nu-i șters praful de-o lună! Fugi, ia copiii de la școală la 4 și cumpără-mi niște paste, să vă fac de cină pe la opt, după ce termini ședința cu eleva ta!” My Teacher, săracul de tine, tu aveai fire de poet. Sexul era pentru tine un loc unde fantezia ta ar fi putut să explodeze. Minuni, ce mai , minuni ai fi făcut. Din nefericire te-ai „măritat” cu o bârgăuancă „cu avere” și, îmi pare rău, asta ai avut. De te-ai fi uitat mai bine, tot pe Valea Bârgăului, ai fi găsit și altfel de fată, una drăgăstoasă și „iubitoasă”. Da’ tu ai vrut trai pe vătrai: vilă în Unirea, piscină, „benzină+mașină”, păpică și lux. Asta ai si avut! Camelia, șmechera ta consoartă, odată prins în cârlig, ți-a turnat, conform programului, doi copii și ți-a pus iute căpăstrul! De-atunci joci după cum îți cântă ea. Altfel, te ia mama naibii că doar tată-său e primar de nu mai știu când, pe Bârgău, frații, bine înfipți  în politică, mereu cea a puterii...Vreau să te aud: ai fi putut scoate vreun sunet? Ha?! Îți plăcea whisky-ul, din  dispreț față de țuica autohtonă. Haide fâs! Te simțeai lord și plângeai între pahare, încercând să faci sex cu noi, „ca să uiți!”. Atunci nu, te-am înjurat, te-am făcut curvar și homosexual, dar acum, acum te-am înțeles...

Sexul? Pe bune, sexul m-a fascinat de la 11 ani. Mi-a aprins imaginația și mi-a oferit, fără să-mi dau seama, un loc de refugiu, o oază de calm și siguranță, o evadare din lumea de stress și nebunie a adulților imaturi, geloși, bețivi, scandalagii și violenți, din jurul meu. Gândește-te că tata a fost un ginecolog vestit, mare, o spune o lume întreagă, nu eu! A fost, poate, cel mai bun specialist din Sibiu, de prin ’80 -’88, până la moarte... Când o lua pe ulei povestea cu doctorul Petre, internistul, prietenul său  de suflet și striga de se auzea până în stradă: „Bă, băiețică, eu sunt cel mai tare pizdar din parcare! din urbe, din Transilvania, mă! Se-aude! De la păsărică, găurică, în sus, până la peșteră și vulture – știu tot! Tot, tot! Fața, sânii, se mai schimbă ,da’ despicătura pe care le-a făcut-o bunul Dumnezeu – niciodată! La mine pe scaun, cu picioarele desfăcute și cu păsărica ce stă să le zboare spre plafon, după ce le masez puțintel, îmi arată adevărul: amprenta, adn-ul, erorile de construcție și punctele de extaz, dar și multele porcării și prostii pe care le fac ele... Ele, mă! Zânele, mă, doamnele, mă, domnișoarele, mă, gheișele, mă, țiitoarele și prostituatele noastre! pentru că, măi Petre, la o femeie, dacă-i scoți un sân la vedere și știi cum să-l mozolești, urmează pe nesimțite al doilea...Dacă te mai joci oleacă de-a brutalul, durul și-i sfâșii și chiloții, desuul femeii, dar nu oricum, ci să pârâie mă, să sune, mă, să puște, mă, ca ața pe care o scoți după operație, m-ai înțeles? - femeia se face de plastilină și îndată devine curvă, (spus apăsat),curva ta! Cu cât crește puterea pasiunii, cu atât și curvușagul devine mai rafinat! Nu te-ai mai opri din futai,(ofta).Unde-i însă problema măi Petre? Dacă nu reușești să menții ștacheta, tot timpul, la fel de sus, ai pus-o de mămăligă! Curva ta ajunge să fie și a mea, a altuia, a altora...(iar ofta)Apoi urmează adevăratele necazuri: infecțiile, chiuretajele, cezarienele, făcute pe ascuns, cu multă minciună,  răcelile...cancerul și chiar moartea.(Se scutura) Să nu ne întristăm. Îți spun un secret. Ca figuri, talie, rețin vreo sută de femei, dar ca pizdar le știu mă, pe toate, mă! Și crede-mă, sunt câteva mii bune pe care le am în evidență! Ha-ha! Și nu-mi dă nimeni premiu de memorie!” Așa vorbea tata. Mama săraca, o femeie frumoasă, profesoară de gimnastică și dans modern, făcea balet cu bobocelele de la grădiniță, clasele mici și gimnaziu. Era foarte bine apreciată și recunoscută și la nivel național. O ființă sensibilă, modestă, citită, cultă și cu frică de Dumnezeu, încerca mereu să-l mai tempereze pe tata. Doamne cât am iubit-o! Era fiică de preot greco-catolic...Bine că părinții ei nu mai trăiau. Ar fi murit de inimă rea, auzindu-l pe tata cum înjura și ce măscări scotea pe gură, la tot pasul. Nu avea pe cine să tempereze.  Ei m-au avut numai pe mine. Dacă mă gândesc mai bine, limbajul suburban al „pizdarului” avea o cauză. Gelozia, gelozia bat-o vina! E fără discuție calea cea mai scurtă, dus-întors, către iubire. Ce-i spunea prietenului Petre se raporta și la el. Nu recunoștea și nu cred că ar fi acceptat vreodată acest crunt adevăr. Mama era frumoasă, fină, inteligentă, umplea camera cu vorba ei dulce, cumpănită, drăgăstoasă, de albeancă neaoșă, din Alba Iulia. O iubea, puțin spus. Tata era mort după ea! Nu avea însă ce face. Ea participa la spectacole, la Cluj, Iași, Timișoara, București. Tata nu avea cum să o însoțească peste tot. Atunci fierbea! Se îmbăta. Îi chema pe Petre, pe arhitectul Claudiu, pe legistul Uscătură – și la propriu și la figurat, slab ca naiba și băutor de tărie, până stingea tot – pe încă vreo doi profesori și bețivi, curvari și cartofori. Bineînțeles că scandalul viza tot femeile, în general, dar motivul era mama, plecată săraca cu ansamblul de mici balerine la „Cântarea României”, plecată, însă nu oricum, ci însoțită și de directorul adjunct, ăsta, cu vreo patru ani mai tânăr! Din „pizdă proastă”, „futai benign”, întărite cu sentința: „ băi oameni, când o femeie își pierde cheia curului, nu o mai găsește niciodată!  - vă spun eu, doctor, nu jucărie! cel mai mare pizdar din Europa! Și dacă mă enervez bine, de pe întregul mapamond! Dixit!” Poate că-i locul să remarc un aspect la care nu m-am gândit până aici. Tata, colegii și prietenii lui, toți intelectuali de marcă, chiar tu My Teacher, nu faci excepție, la fel, marele meu profesor de la Litere, celebrul și unicul P.P., gramaticianul de neegalat al limbii române, toți ați înjurat, ați făcut exces de cuvinte obscene. La marele P.P. dacă luam 7 la examen era sărbătoare. „Faceți parte din regnul animal, specia cornute mari, că oameni mi-e greu să vă spun!” A fost un misogin declarat. Cu cât o fată era mai frumoasă, mai spilcuită, cu atât o pica mai repede la examen. Din 10 fete, într-o zi bună, picau 5. Erau și zile când nu trecea niciuna...Tragedie greacă antică, nu alta. Înainte de oral se oprea la un bar, peste stradă de  facultate și servea două cafele mari, iuți, „să fie fresh la examen”. Traduc: în cană era rom Jamaica+ușoare urme de cafea. Toamna, mostră de reexaminare, când se convingea că studenta e în afară de subiect: „ Don’șoară te rog să-mi faci analiza lexicală, morfologică, stilistică, sinonime, antonime, toponime, cu exemplificări morfo-sintactice, tot tacâmul, la următoarele cuvinte din dicționarul limbii noastre de căpătâi, Limba Română: femeie  și bărbat. Dacă nu iese 5 – cinciul barca de salvare! – striga sadic, mai ai două alternative: prima – îmi expui absolut științific, tot ce știi despre substantivele: pulă, pizdă și rut , cu maximă seriozitate; dacă nu, a doua alternativă: ieși în moașă-ta din examen, du-te acasă, fă copii și stai la cratiță, că acolo îți este locul! Pe aici, pe la catedra de limbă să nu mai dai niciodată, că-i pun pe golanii ăștia tineri să te fută, să te rupă cum scrie cartea! M-ai înțeles idioată?!” Fata dădea să iasă din sală, plângând cu disperare. „Stai unde fugi, unde te grăbești ca mireasa în pat?! Ia-ți carnetul de note!” Când colo, toate aveau nota 5! Ba chiar, unde fata percuta, fiind deșteaptă, dădea și 6! La una i-a dat chiar 7 fiindcă l-a făcut „nebun” și i-a strigat: „Ești Torquemada femeilor, câine! Om de nimic”. „Bătu-te-ar cine trebuie sceleratule!”

În gura voastră de intelectuali în frac, toate aceste cuvinte de ocară aveau o nuanță aparte, parcă nici trivialitatea nu  mai era doar trivială și nici caracterul suburban, de la periferia limbii culte,  nu mai era atât de pregnant și deranjant. Suna mai mult a notă populară, de argou, ca în unica Poveste „a pulii” a lui Ion Creangă. Era mai mult o chestiune de culoare locală, savuroasă și tonifiantă, numai bună pentru descărcarea stării conflictuale, o descărcare completă și fără răutăți sau alte gânduri ascunse. De aceea eu zic că e bine când intelectualii înjură pe față și nu scrobit, ori învelit în  prezervativul „bunei cuviințe”. Mă înțelegi Teacher? Nu? Că nici tu, de fapt, nu faci excepție?!

Cocoșelul mi l-am simțit învârtoșat și pus pe întrebări de prin clasa a V-a. Nu mi s-a părut o surpriză. Cu profesia tatălui meu și cu tufa de buruieni de la gura sa, placa cu „băgatul și scosul” ce o ascultam aproape zilnic, știam deja tot ce ține de organele sexuale, de cum se petrece futaiul, ce fac cei doi, el și ea împreună, sau numai ei, ori ele. Nu-mi era clar de ce  atât de des și de ce se vorbea, adică vorbeau ei, bărbații, că trebuie să dureze...de la 10 minute în sus! Că-i grozav dacă ține aproape un ceas! Mie îmi plăcea să joc handbal, la modul serios. Am fost în echipa pe școală, atacant 1 și „spărgător de zid central”. Am jucat și la campionatul național al elevilor, mai întâi la cei mici și apoi la cei mijlocii și mari. Arătam bine. În clasa a VIII-a aveam 1,78 cm înălțime cu 72 cm, deschidere la umeri, 70 kg. Păr negru ca pana corbului, la soare strălucea, ochii de un albastru de cer de vară limpede, ca cel imediat de după ploaie...Mârâiau de ciudă băieții. Oftau fetele, oftau cu năduf. Eu treceam țanțoș pe aleea principală mergând spre sala de sport. Eh, cine mai era ca mine? Cine?”...

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 

Sper ca în următoarele luni să termin Volumul I MASCULUL ALFA  – din SECRETELE LUI JUANITO - trilogia în discuție.  

Mircea I. Bătrânu - Bistrița 2019.