JULIETA - FRAGMENTUL 4

 

„...Mi-a sunat telefonul. Uitasem cu totul că mai există și așa ceva pe lume. Țârâitul său persistent, enervant, m-a determinat, în cele din urmă, să accept convorbirea. Ca un făcut a început să piscuie și cel al Julietei.

 —Da - am strigat nervos în aparat. Ce-i?

—RED! RED! RED! Haide repede că ne omoară aici, pe toți! Ah, m-a tăiat la mână! Nito, Nito! hai mai repede! Am recunoscut vocea speriată a lui Valy. Am dat să sar, așa dezbrăcat cum eram, drept în bocanci.

—Stop! Stop copile! Nu ieși de aici în halul ăsta! Mi-a strigat hotărâtă Julieta. Vino cu mine.

Am traversat mai multe încăperi până am ajuns într-un fel de magazie, trecând prin vreo două uși secrete.

—Îmbracă asta. Mi-a întins un echipament complet, confecționat, aparent, dintr-un fel de vinil negru, sistem motociclist. Zic aparent fiindcă, în realitate, era mult mai sofisticat. Semăna mai degrabă cu cel al lui Tom Cruise din seria „Misiune imposibilă”, oricum mult mai performant și decât acesta. În două cuvinte, ca să vă incit: bocancii erau multi-task, adică lovire, tăiere și electrocutare prin șoc local; pantalonii aveau cel puțin 3 straturi de protecție, bănuiesc că, inclusiv antiglonț, prevăzuți cu genunchiere și scut antișoc în toată zona „familiei”; geaca, cam aceleași protecții, cotiere, un fermoar special cu dublă închidere ce se termina chiar sub bărbie, multe buzunare și tot soiul de mici gadgeturi: pumnale, cuțite, seringi, două celulare de rezervă, mai multe fiole cu diverse substanțe, șervețele speciale, bandaje plus câteva tuburi cu diverse sprayuri; capul era ascuns complet într-o cască de, să-i spunem, de motociclist, dar infinit mai sofisticată, conectată la întregul sistem audio-video al MP-ului.

—Puneți casca și îmbracă-te - mi-a ordonat Julieta. Și ea făcea același lucru, se îmbrăca de ziceai  că și ea făcuse armata la trupele Seal americane. Puteai să intri gol-goluț în această „cochilie” de țestoasă, ca cele din „Țestoasele Ninja”, atât era de confortabil și de primitor interiorul.

De îndată ce mi-am închis clapeta de sub bărbie, a căștii speciale, filtrul din față, ca la ochelarii heliomați, s-a lăsat și tot câmpul meu vizual s-a transformat într-un ecran panoramic foarte complex, imagini, hărți, date desprinse din diverse fișe personale, alte filme și sugestii. Am auzit apoi limpede vocea lui Georg:

—Juanito, tu cu Julieta trebuie să acoperiți încă maximum 5 minute, până ajung „operativii”. Tot ce-ți spun ție aude și Julieta.( Bagherra mea a dat din cap a confirmare). Nu te impacienta că Julieta nu-i numai ce pare a fi. A făcut o pregătire specială în cadrul Mossad / serviciile speciale israeliene +CIA & MI 6 / serviciile secrete de top, americane și engleze/.

—Nito - l-am recunoscut pe Arghi, foc de nervos - ai armament în dotare, de fapt aveți amândoi. Nu stați pe gânduri! Folosiți-l! Criminali ordinari! Câtă nesimțire! Să vină să facă așa ceva! Unde?! La noi acasă, mama lor de pușlamale cu bani!

—Boss, Arghi, iartă-mă, dar ce s-a întâmplat de fapt?

—Eh, niște emiri cretini, prinți arabi care cred că totul li se cuvine și că pot să facă ce vor și la noi acasă, dacă au bani! Idioții!( după un moment de respiro)...Au ajuns aseară la Hanul Moara cu Trandafiri. Trei, 3 crai de la răsărit și după vreo duzină de pahare cu whisky, și-au dat în petec. Favoritele lor sunt Lygia, Niny și Ella. Fetele i-au înnebunit, i-au terminat. Azi dimineață, au vrut să plece cu ele cu tot. Au intervenit băieții noștri de la pază. Și-au chemat și domnii prințișori arabi bodyguarzii și a ieșit un caft  în toată regula. Ai noștri nu au vrut să facă scandal, dar de lăsat, nu i-au lăsat să iasă cu fetele. Au sărit și cei din echipa ta, toți: Aly, Valy, Clau și Fănel! A fost nasol, nasol de tot. Emirul din familia princiară ce guvernează în statul arab, cu nasul pe sus, a scos, pe lângă stilet și un iatagan scurt, lovind în stânga și dreapta...Pe Doru de la pază l-a tăiat la față, iar pe Valy la braț...Mergeți cu Julieta, cu Xenia și Xara și încercați mai întâi cu pistolul cu electroșocuri - e în tocul de pe piciorul tău drept, dacă se termină, folosiți și revolverul din tocul de pe același picior. Gloanțele sunt cu tranchilizante de doborât animale sălbatice din Africa...Nu e bine să omorâm acum și aici vreun fiu de os domnesc, din ăsta ce stă pe un munte de „petrodolari”, că facem praf toate relațiile diplomatice, nu numai ale României ci din toată Europa de Est. Vin și eu acuși, acuși - sunt pe drum. E clar?

—Da, da Arghi!

Am coborât în goană scările, precedat de fetele mele. Am ajuns în fine la recepție. Sânge, mult sânge peste tot. Groaznică imagine! Nu am mai văzut niciodată așa ceva live.  Am simțit cum mi se scoală părul pe brațe. Fata de la recepție, ascunsă de geamul de protecție, ne-a arătat cu degetul gros  înspre stânga. Julieta și-a scos dintr-un buzunar de pe braț un băț telescopic special, ceva oțelos și destul de greu spre capăt. Dârele de sânge ne conduceau în salonul de protocol ce dădea spre terasă și piscină. Am deschis ușa și am înlemnit. Sânge, foarte mult și peste tot...Noroc cu fetele mele, conduse de Julieta. Ce amazoană grozavă aveam!

—Tu Juanito, stai după mine! Nu te arunca să-mi faci pe nebunul că mă omori, dacă pățești ceva. Se-aude?

—Da, am spus, ușor nervos că dignitatea mea de „berbant” era minimalizată.

S-a urcat pe masă și a sărit de partea cealaltă, direct între primii 2 emiri. Poc! Poc! - drept în moalele capului. Au luat amândoi poziția „culcat-forțat” și au trecut în lumea viselor. Al treilea, cel mai „negru în cerul gurii”, vântura cu dreapta iataganul și cu stânga împungea demonstrativ, în gol, cu un stilet lung, cu mânerul bătut în nestemate. Trupa mea de „artiști” era ascunsă după cele două fotolii impozante de sub fereastra ce da spre deal.

—Nito, Nito, aici suntem - a strigat disperat Valy, rănit la braț și legat superficial cu o eșarfă a fetelor. Lygia, Niny, Angelica și Ella, numai în costumul Evei, tremurau și de frig, dar mai mult de spaimă.

Lunatecul de prinț arab se pregătea să treacă după fotolii și să-i taie cu sabia, pe ele și pe ceilalți băieți ai mei. Nu am stat pe gânduri. Am scos pistolul cu electroșocuri și l-am nimerit pe alteța sa în fesa dinspre mine, chiar când se ridicase în salt să sară peste fotolii. A picat secerat, în șocuri, peste farfurii, pahare și tacâmuri de pe masa mare de protocol. Mai erau cei 3 bodyguarzi ai prințișorilor, foarte hotărâți să ne atace și să ne omoare, distrugând totul în calea lor. Costel, de la pază a sărit în ajutorul meu. Necazul era că distanța fiind mare, nu avea cum să ajungă la timp lângă mine. Am urlat odată cu toată furia, am scos revolverul cu tranchilizante și i-am tras un glonț fix deasupra genitale-le-lor! A dat să scoată un răget de leu, dar a ieșit un grohăit de mistreț înjunghiat și a căzut cât era de lung, pe lângă mine, ca un brad tăiat cu drujba. Nu l-am mai văzut pe celălalt nenorocit care, venind din bucătărie, își luase, drept armă, un ciocan de bătut carne. Era pe cale să-mi facă capul semipreparat de chiftele. Atunci să fi văzut, cum mi-a sărit în apărare dârza mea panteră neagră, draga și scumpa de Bagherra. Cu un mieunat mânios, aprig, le-a făcut pe Xenia și Xara să se întoarcă pe loc, prinzându-l de mână pe cremenal, în timp ce, în salt prelungit, bun de olimpiadă, a ajuns să-l trosnească ea în moalele capului, cu bastonul din oțel greu. Xara, ca să fie sigură, îi trimise și un electroșoc în posterior. Victorie! Încă un „copac” arab dat jos, la pământ! Al treilea bodyguard nu a mai apucat să schițeze niciun gest, că pe ușă au năvălit Arghi, Sever și toată trupa de prieteni ai MP-ului. Atâta era de nervos Arghi că a fost suficientă o „lopată” dată după cap ticălosului că l-a și băgat cu capul în comoda de sub televizor...Doamne ce bine este să fii vedetă! Pe de-o parte Julieta, a și apăsat pe loc clapeta și a deschis casca mea. Pe a ei și-o și aruncase pe masă. Mi-a cuprins drăgăstos capul în mâinile ei de mămică iubitoare.

—Pisoiașule, ai pățit ceva? Ești rănit pe undeva?

La fel și Arghi, m-a luat în brațe, din partea cealaltă. M-a strâns cu putere și m-a sărutat cu zgomot pe obraz, doar eram al lui, nu?

—Hei, nu vede nimeni că aici zace un rănit grav?! Un erou al luptelor cu dușmanii de pe frontul din Orientul Mijlociu? - a strigat, cu ciudă, Valy.

Era gelos nevoie mare. Mi-am dat seama. Puțin a lipsit să nu-i fac sâc-sâc! ca și copiii ăia răi după o „luptă” între găștile din cartier. Istoria o scrie, ca de obicei și întotdeauna, cel care câștigă bătălia! Mi se părea cât se poate de firesc să mă dau în bărci, doar eu, cu fetele limpezisem situația, nu?

Cât de dragă îmi era Bagherra mea! Cum simțise și știuse ea să-mi ia apărarea! Ce nebun pot fi! Îmi venea să o provoc imediat la o partidă de sex. Ha-ha-ha! Uitându-mă mai bine, l-am surprins pe Arghi cum mă sorbea cu totul, lingându-și buzele. Vânătorul aleargă după vânat, dar și el, la rândul lui, poate deveni pradă pentru altul. Ce ciufută-i viața, măi oameni buni! Wow!  /ș.a.m.d./”