luni, 7 februarie 2011

„WIR NŐSNER ” – „Educaţia şi cultura sunt viitorul”!

Este un citat din amplul discurs al reputatului profesor Horst Gőbbel – „Bildung ist Zukunft”, adică „Educaţie şi cultură înseamnă viitor”, susţinut la reuniunea saşilor de pretutindeni, de la Bistriţa, eveniment european, din data de 18 septembrie 2010 şi apărut mai apoi ca articol într-un excelent volum omagial, bilingv, german-român, în condiţii grafice de excepţie, cu titlul generic „Wir Nősner” / „Noi Bistriţenii/saşi/” la Editura Haus der Heimat din Nürnberg, 2010. Deşi cartea am primit-o chiar în zilele acelei manifestări şi-mi propusesem să vi-o prezint atunci, nu am făcut-o. O voce lăuntrică îmi spunea că nu e momentul. Prea ne luase apa pe toţi cu criza, recesiunea şi sfârşitul lumii! Nici astăzi situaţia economică şi socială, în principal, nu-i mai bună, dar parcă ne-am obişnuit cu răul şi văd cum, încetul cu încetul, ne instalăm în aşteptare, cerşind, nu ştiu de ce şi nu ştiu de unde, o rază de soare, de speranţă...”Să ni se dea, să ni se facă...să ni se rezolve”! Ei bine, cred că acum e binevenită „Wir Nősner” ca să ne trezească din oftatul şi letargia... uitatului în zare. Voi recurge, din lipsă de spaţiu, doar la o succintă prezentare a conţinutului cărţii. Avem de-a face cu o culegere de articole referitoare la comunitatea saşilor din „Nősnerland”, zona geografică ce cuprinde în special Valea Bistriţei, apoi sudul judeţului nostru şi partea de Nord, Nord-Est a judeţului Mureş, din sfera de acţiune  a Reghinului.

Evoluţia acestei importante comunităţi demografice este prezentată până la urmă unitar, chiar dacă sunt mai mulţi autori, sincronic, analitic şi sintetic, tema centrală fiind „Învăţământul la saşii bistriţeni şi cei din nordul Transilvaniei”. Se insistă pe istoricul Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, fostul Gimnaziu superior evanghelic C.A. Bistriţa, a cărui clădire a împlinit 100 de ani în 8 septembrie 2010, subliniindu-se rolul hotărâtor jucat de această emblematică instituţie de educaţie şi cultură nu numai în viaţa saşilor ci şi a românilor, maghiarilor şi evreilor de pe aceste meleaguri. Se vorbeşte cu lux de amănunte şi despre învăţământul agricol şi cel meşteşugăresc – „De la Şcoala agricolă germană la „Grupul şcolar agricol Bistriţa” din prezent, aici aniversându-se 140 de ani de existenţă, pentru ca în final să se recunoască că elementul de coeziune şi progres al comunităţii săseşti de peste cinci secole, a fost Biserica, Şcoala şi Dascălii săi. Cu respectul cuvenit pentru un lucru făcut „nemţeşte” doresc să-i amintesc aici pe autorii materialelor: Dr. Michael Kroner, Günter Klein, Vasile Duda, Ioan Arcălean, Dr.Corneliu Gaiu, Horst Gőbbel, Michael Weihrauch, Dr. Hans-Georg Franchy şi Hans-Werner Schuster. Ediţia este ilustrată cu numeroase fotografii de autori germani şi români, hărţi şi note biografice ale autorilor, redactarea - făcută cu acurateţe şi profesionalism -  şi coordonarea aparţinând d-lui prof. Horst Gőbbel. Sincere felicitări!  Dincolo de paginile cărţii sunt câteva mesaje extrem de actuale şi pentru noi, românii. Primul şi cel mai important este lucrul bine făcut, cu punctualitate, de la bătutul unui cui şi până la construirea unei autostrăzi sau a unui edificiu de utilitate publică. Nu la repezeală, nu numai la suprafaţă, nu numai când vine şeful, nu furând materiale sau umflând devize, nu bătându-ne joc de întreaga comunitate că deh! „suntem mai şmecheri”! Munca este singura carte de vizită ce-i va face pe ceilalţi să-ţi acorde respectul cuvenit. Toate realizările saşilor de aproape opt secole se bazează numai pe muncă! De aceea se şi bucură de preţuirea tuturor. „Din criză nu se poate ieşi numai muncind” – asta spunea dl. Franchy la întâlnirea de anul trecut şi avea perfectă dreptate.Atunci, ce, pe cine mai aşteptăm ?! Toţi vrem să o ducem mai bine, mai ales copiii noştri. Nu se poate fără şcoală. Progresul nu izvoreşte numai din educaţie şi cultură. Când vom avea o şcoală foarte bună? Numai atunci când de la incintă până la dascăli, aceasta va aparţine în totalitate comunităţii. Dincolo de reperele unui învăţământ modern, general valabile, tot ceea ce se învaţă la clasă trebuie să răspundă cerinţelor economice şi sociale ale zonei unde se află şcoala. Sunt sigur că dacă rezultatele vor fi pe măsura aşteptărilor, vor exista şi bani mai mulţi pentru salarii şi pentru investiţii. Aşa au procedat saşii şi în cinci sute de ani au ajuns să aibă şcolile lor până în cele mai îndepărtate sate. Privind aşadar spre viitor şi preluându-le exemplul, am putea lăsa de-o parte pesimismul şi să ne apucăm în fine de treabă. Nu pe sărite, nu sporadic ci chiar serios. Nu mai avem nimic de pierdut ci totul de câştigat. E timpul. Priviţi-i pe cei mici în ochi,voi, cei mai sceptici şi clevetitori. Şi nu uitaţi: „Bildung ist Zukunft”!
Mircea I. Bătrânu