Viața la țară și Turismul rural
Astăzi
vă prezint al treilea și ultimul episod al acestei formidabile călătorii în
Spania. Și pentru că am văzut că v-a plăcut, vă propun să recreăm atmosfera.
Ascultați două înregistrări excepționale: marea cântăreață Imca Marina, cu o interpretare din 1972 a cunoscutului șlagăr...
și pe Rafa Navarro cântînd și dirijând la
SUPER-BATUCADA!!! Espectacular!!!
/ O montare de Super-percuție (peste 2000 de participanți, instrumentiști
și bateriști amatori și profesioniști, de toate vârstele, reuniți pe scenă de
acest Rafa Navarro, magician al percuției spaniole + 400 de coriști ! Ce
au putut să facă !). Cât sunt, suntem de latini ! E imposibil să nu
vă placă...
Precizare :
Există
două categorii de turiști, respectiv două maniere de a face turism...
Prima, cea a snobilor, cea de
lux, axată doar pe plăcerea de a bifa: „aici am fost”, „am fost și acolo, și
acolo...” fără nicio bucurie. „Am fost ca să vă arăt cât sunt eu de umblat, cât
sunt de cult, cât sunt de...universal!” A doua categorie, fac și eu parte din
aceasta, e turismul obișnuit. Vreau să văd cât mai multe, dacă se poate cu bani
mai puțini, dar în cel mai bun moment de vizitare, sau cunoaștere. Iubesc călătoria! Cred că numai cu ea rămânem
din viața asta. De aceea am și înființat pagina „Jurnal de vacanță” pe
facebook. Pentru toți împătimiții voiajului, ai descoperirii de noi locuri și
comunități de aiurea. Cu sufletul deschis, cu inima plină de bucurie că, de
fiecare dată, ai găsit încă un argument să devii mai bun, mai înțelegător și
mai persuaziv față de cei din jur. Lumea nu începe și nu se termină cu tine, cu
noi! Ei bine, textul de mai jos nu e pentru snobi! Îi rog să nu-l citească.
Oricum nu-l vor înțelege.
Am rămas la...fantome.
Spania a
fost și un „pământ” al luptelor, al războaielor extrem de sângeroase, încă de
pe timpul lui El Cid, marele erou popular al Spaniei, „sabia lui Charlemagne”,
potrivit legendei. Lumea s-a luptat pentru avere, putere și o permanentă reconfigurare
a stăpânirilor și stăpânitorilor. Au fost foarte multe victime, foarte multe
crime, ca în Italia, tot pământ latin! Așa că nu trebuie să ne mire prezența
acestor...duhuri. Nu am primit aprobarea să public pozele și informațiile
despre anumite locații bântuite. Pe bună dreptate, proprietarii se tem că și-ar
pierde clientela. Am să vă arăt, la exterior o asemenea „fincă”și un
palat-fantomă ce domină din vârf de deal drumul spre La Coruña, tot bântuit, fără alte detalii.
Ce pot, în schimb,
să vă povestesc? Ei bine, sunt experiențele mele personale, clipele trăite, la
Madrid, la „Casa celor 7 șeminee” („Casa de Las Siete Chimineas”) din
Plaza del Rey.
Am simțit ca o boare rece pătrunzându-mă până la os. Pe întunecatele
culoare, cu un ecou lugubru, mi s-a părut că am vazut-o trecând pe serafica Elena,
fiica unui nobil spaniol al cărei soț iubit, căpitanul Zapata, a murit în
războiul cu Flandra, lăsând-o singură și neîmpăcată cu această lume. S-a
sinucis, sau nu? Sau, a fost omorâtă pentru uriașa avere rămasă? Mister...La
Casa di America, în Plaza Cibeles, în Palatul Linares(Palacio LINARES) se
povestește că își mai face, din când în când apariția fiica marchizului de
Linares, nefericita Raimundita!
Și întâmplările curg, ajungând până la războiul
fratricid din anii 40 ai secolului trecut. Pe dealul Valgrande, la țară și totuși,
foarte aproape de Madrid, dacă sapi bine, poți găsi și azi muniție de
război. În Morata de Tajuña se poate vizita Muzeul Războiului civil unde
sunt obiecte găsite pe linia frontului care trecea prin această zonă. Fantoma,
duhul nedreptățiților, de-a lungul sutelor de ani, nu e o chestiune de glumă. A
fost prea multă teroare, au curs prea multe lacrimi și sânge.( Îmi vine în
minte experiența din cealaltă parte a Europei, în Grecia! Și acolo tot așa stau
lucrurile. Nu poți glumi cu fantomele războiului cu nemții, tot din anii 40!)
De aceea nu poate fi privită cu aceeași lejeritate ca la noi. La Bârgău, de
pildă, nimeni nu se teme, sau se sfiește să discute despre contele Dracula.
Chiar din contră e privit și este un excelent „clou” turistic.Nu și la spanioli.
Viața la țară,
în Comunidad de Madrid, la Belmonte de Tajo, sau la Villarejo de
Salvanes, zona unde am fost găzduit două săptămâni, aproape de istoricul oraș
Chinchon, înseamnă, ca standard de trai, cam aceleași facilități și dotări ca și
în capitală. Diferențele dintre sat și oraș aproape nu se mai văd. E un mare
progres față de cele văzute acum 7 ani. Aș spune chiar că foarte mulți lucrează
în/la Madrid ca să locuiască în tihnă la Belmonte, Villarejo sau Morata etc. De
ce? E mai ieftin, mai curat,mai intim și mai plăcut. Alcaldele/ primarul/ Amador
Salinas din Belmonte, sau Marco
Antonio Ayuso Sánchez, edilul din Villarejo de Salvanes sunt devotați trup
și suflet oamenilor din localitățile lor. Nu neapărat pentru voturi. Nu! Mai
degrabă din mândria de a face ce trebuie pentru comunitate și de a rămânea
astfel în istoria și memoria locuitorilor din zonă. Nu am primit permisiunea să
public pozele lor făcute pe stradă, sau din magazine – la ei se consideră
„viață privată” și nu ai dreptul să o încalci; sincer să fiu, nu m-am gândit
atunci că o să ajung să scriu despre ei, dacă le-aș fi cerut mi-ar fi dat
aprobarea, fără probleme - dar vă asigur că i-am văzut stând de vorbă „de la om
la om” cu toată lumea. Aplică principiul:„îi merge bine satului, îmi merge și
mie bine”. Dar la noi?! Am avut șansa să particip, la biserica din Belmonte, în
seara de 30 decembrie 2017 la un concert de colinde, cântece dedicate Nașterii
Mântuitorului. M-au impresionat prezența și participarea. Toată lumea a plătit
un bilet de intrare de 3 Euro, suma strânsă fiind alocată unor opere de
binefacere. De la primar la slujitorul bisericii, toți au participat cu mare
bucurie și au cântat împreună cu orchestra de chitare, lăute, percuție și corul
de amatori – Agrupacion musical de
Belmonte de Tajo,Coro parroquial,
dirijată de muzicianul Enrique Torres Avila, solistă, profesoara de engleză,
Elena Gonzalez. Muzica lor de Crăciun e veselă. Are multe influențe populare
spaniole. E foarte vie și ritmată. Se vedea clar că nimic nu e forțat, că lumea
participă cu mare bucurie, că acțiunea în sine este o chestiune de obișnuință
și de întâmplare dorită și așteptată. Vă puteți convinge privind pozele și cele
două videoclipuri alăturate.
Oamenii aceștia nu numai că știu că aparțin acelei
comunități, dar se simt și extrem de ocrotiți și de mândri că-și duc existența
cotidiană la țară. Le merge bine și se vede, spun, păstrând proporțiile, în
pofida austerității economice și sociale de peste tot din Europa. Muncesc mult.
La ora 9,30 dimineața, nu mai e nimeni pe stradă, cu excepția factorului poștal,
comercianților și celor ce-și așteaptă cuminți autobuzul spre „a pleca la
oraș”.
Turismul rural implică pe lângă ideea clasică
de hotel, hostel cu un tarif mediu de 30-35 Euro/cameră/noapte și transformarea
fermei de la țară. Finca este locul unde se petrec evenimente - nunți,
botezuri, întâlniri de afaceri sau conferințe pe un anumit specific. Se poate
petrece Crăciunul sau Revelionul. În acest caz, se închiriază tot și se rezolvă
orice serviciu, contracost, prin catering complex și complet. Am vizitat Finca
„Molino del Manto”, vezi foto,
proprietate a domnului Jose Ignacio Osset Rambaud și a familiei sale. Surpriză:
și aici, administrarea domeniului este asigurată, tot de o familia de români –
Toni și Loredana.
Vorbim de o moară de altădată ce datează din 1759! În secolul
XIX au fost amenajate grădinile romantice, au fost plantați ulmii și platanii,
azi copaci seculari. Toată proprietatea a fost restaurată și modernizată prin
efortul susținut al familiei Osset. Atat elementele
morii initiale cat si gradinile de la inceputul veacului XIX au fost păstrate
si reconditionate. Vechea moară a devenit bar, salon de primire, salon de
servire a mesei, terase aferente, bucătărie și...corturi amenajate în stil
marocan, arab : cort central țuguiat cu „buzunare” pentru narghilea și
servitul cafelei la nisip ! Genială ideea. Încap 4-500 de oameni, dar se
poate totul restrânge, cu multă eleganță și la câteva zeci de persoane, fără să
te simți stingher. Se lasă doar niște perdele despărțitoare, din brocart greu.
Simplu și fără mare investiție ! La țară, în aer curat, departe și totuși
aproape de agitația Madridului. La „Molino del Manto”, din câte am înțeles, se fac cele mai grozave nunți. În tot cazul,
locația e superbă și merită să o vizitați dacă aveți drum prin zona Madridului.
La noi lumea se omoară să facă clădiri cu un știu câte camere și adevărate
„hale de nunți”, la ei se pune unul, două corturi și se recurge la un sistem de
catering foarte performant, de la muzică, la meniul special + orice alte
servicii. S-a încheiat manifestarea. A doua zi se debarasează și se strânge
tot, se îmbarcă în două tiruri și punct final și se pregătesc pentru următorul
eveniment.Vezi fotografiile de mai jos.
În
concluzie, acest reportaj l-am scris
pentru tine, dragul meu prieten, temerar, curios și devotat călător! Repet, e vorba despre SPANIA. Evident, într-o prezentare parțială. Sunt conștient că mai
am foarte multe călătorii de făcut pentru a putea spune că am văzut, am făcut
cunoștință cu întreaga peninsulă...Să nu uităm, scopul nu e cunoașterea
exhaustivă ci călătoria! Sper că
mi-am atins țelul și v-am determinat să vă luați inima în dinți, cum se spune
și să plecați de acasă. Acestea au fost detaliile despre „España por favor”. Vi le pun la dispoziție și pe facebook, pe pagina JURNAL DE VACANȚĂ sau personal pentru cei ce mă cunosc, îi voi ajuta/
hărți, pliante, ghiduri/. Călătorie plăcută !
Mircea Seleușan-Bătrânu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu