duminică, 15 iulie 2018

FOTO/VIDEO – Medalion ANITA HARTIG


Este articolul din Bistrițeanul.ro din data de 7 iulie 2018. Deși extrem de obosită, după o stagiune foarte grea și solicitantă, a alcătuit pentru „bistrițenii ei”, un potpuriu  de arii, în principal din secțiunea dragă sufletului său și anume „opereta”. A fost o bijuterie muzicală pe care nu am să o uit niciodată. La ce Medalion excepțional am putut să iau parte! Această etapă miraculoasă când bobocul de trandafir a depășit acest stadiu și se arată lumii ca o floare măiastră, în toată splendoarea sa... 

Ți se taie respirația pentru că nu ai și nici nu vei găsi, termen de comparație. 
Ce Medalion! Ce Medalion!
La spectacolul cu atât de multă limbă germană pe metru pătrat, mă refer desigur la cel din ziua de 6 iulie, de la Centrul cultural Dacia din Bistrița, a urmat o a doua parte, mult așteptată de noi toți: revederea cu marea noastră artistă ANITA HARTIG. Deși extrem de obosită, după o stagiune foarte grea și solicitantă, a alcătuit pentru „bistrițenii ei”, un potpuriu  de arii, în principal din secțiunea dragă sufletului său și anume „opereta”. A fost o bijuterie muzicală pe care nu am să o uit niciodată. La fel au să vă povestească sutele de fani prezenți în sală, devenită brusc neîncăpătoare. La ce Medalion excepțional am putut să iau parte! Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că l-am putut trăi!
ANITA HARTIG este o mare artistă a scenei lirice universale, plecată în lume de aici, din Bistrița, din România! O să vedeți, la final, că personal declară, cu mândrie, această apartenență, ca și Angela Gheorghiu, Ștefan Pop și, de ce nu? -  ca și Simona Halep! Aceștia sunt de fapt ambasadorii Tricolorului și ai patriei noastre România, peste tot în lume, pe unde cariera, viața le poartă pașii.
Înainte de a discuta despre conținutul programului trebuie să fac câteva precizări. Prima, „nimic nu ar fi, dacă nu s-ar povesti”, vorba basmului. Domnul Thomas Hartig

                                      
cu soția sa, cu întreaga familie reprezintă factorul determinant ca marea soprană să ajungă pe culmile gloriei. Așadar dați-mi voie să le fac, cu profund respect, o reverență și să le mulțumesc că au făcut eforturile, educând-o și formând-o pe ANITA HARTIG! Fără dânșii, nu am fi povestit acum despre acest succes. Un gând bun merită, în egală măsură, toți dascălii care au descoperit-o și ajutat-o, cu răbdare și stăruință să ajungă la marea performanță a carierei sale. Cei din Bistrița și cei de la Conservatorul „George Dima” din Cluj-Napoca. A doua precizare este legată de moment. Unul cu adevărat fecund, cel al deplinei maturități artistice. Această etapă miraculoasă când bobocul de trandafir a depășit acest stadiu și se arată lumii ca o floare măiastră, în toată splendoarea sa. Ți se taie respirația pentru că nu ai și nici nu vei găsi, termen de comparație. Ce șansă am avut să o vedem și auzim acum pe marea noastră cântăreață ANITA HARTIG! A treia și ultima precizare este că din foarte mult respect față de fani și față de iubiții ei concitadini nu s-a menajat deloc. Desigur acustica sălii e foarte bună dar să cânți întregul program fără microfon, să mai și te miști și chiar să dansezi Csardas cântând, e fără egal! Jos Pălăria!

Vă rog să-mi dați voie să mai rostesc două nume. Muzicologul Gavril Țărmure și maestrul Romeo Rîmbu. Primul, pentru flerul său excepțional, ca manager și implicarea cu toată dăruirea în actul scenic de bună calitate, de la muzică, la dans și chiar rostire actoricească. El este autorul acestui proiect unic: Noua Orchestră Transilvană, nu permanentă (nu avem fonduri pentru așa ceva!)ci atunci când este nevoie, ca de exemplu, iată, acest medalion de colecție cu ANITA HARTIG. Al doilea este muzicianul de mare clasă, maestrul ROMEO RÎMBU dirijorul și părintele Noii Orchestre Transilvane.

                                           
Este un câștig deosebit pentru toți iubitorii de muzică adevărată din Bistrița. Chapeau!

Spectacolul a fost deschis de Noua Orchestră Transilvană  care a interpretat Uvertura lui Johann Strauss la „O noapte la Veneția”:
A intrat în scenă, răpitor de frumoasă și pusă pe fapte mari, draga noastră ANITA HARTIG. A interpretat un fragment din rolul Giuditta – aria „Meine Lippen”, de Franz Lehar:
Interpretare de nota 11! Încet, încet, publicul a fost complet acaparat de marea artistă. Nimeni nu știe când a trecut timpul și ne-am pomenit dincolo de orele 22:00!
Dar nu cred că aveți nevoie de explicații. Vă las în compania muzicii de neuitat din seara de 6 iulie 2018...
Antonin Dvorak – Rusalka – aria „Song to the Moon”:
Friedrich von Flotow – Martha – aria „Letzte Rose”:
Noua Orchestră Transilvană – Georges Bizet – Carmen, Suita a doua :
Johann Strauss –Liliacul – Csardas – fragment final:
La sfârșit, după ce ecourile spectacolului, venite din sală se stingeau ușor,  ANITA HARTIG

                                        
a avut amabilitatea și puterea să ne acorde, în exclusivitate, acest interviu:

Ce să vă mai spun? Puteți regreta că nu ați fost în sală...Le mulțumesc tuturor celor implicați, în special Noii Orchestre Transilvane, maestrului Romeo Rîmbu. A fost un balsam miraculos pentru suflet, inimă și ne-a dat optimismul clipei ce stă să vină...Îți mulțumesc în numele melomanilor, al bistrițenilor prezenți la spectacol draga și scumpa noastră ANITA HARTIG! Multă sănătate și mult noroc și succes pe meridianele peste care vei trece în acest final de an! Să nu ne uiți și cât de des poți, să revii acasă, la Bistrița, aici unde, întotdeauna cineva, fii sigură, te va iubi!