Este articolul din Bistrițeanul.ro din data de 7 iulie 2018. Deși extrem de obosită, după o
stagiune foarte grea și solicitantă, a alcătuit pentru „bistrițenii ei”, un
potpuriu de arii, în principal din
secțiunea dragă sufletului său și anume „opereta”. A fost o bijuterie muzicală
pe care nu am să o uit niciodată. La ce Medalion excepțional am putut să iau
parte! Această
etapă miraculoasă când bobocul de trandafir a depășit acest stadiu și se arată
lumii ca o floare măiastră, în toată splendoarea sa...
Ți se taie respirația pentru că nu ai și nici nu vei găsi, termen de comparație.
Ce Medalion! Ce Medalion!
Ți se taie respirația pentru că nu ai și nici nu vei găsi, termen de comparație.
Ce Medalion! Ce Medalion!
La
spectacolul cu atât de multă limbă germană pe metru pătrat, mă refer desigur la
cel din ziua de 6 iulie, de la Centrul cultural Dacia din Bistrița, a urmat o a
doua parte, mult așteptată de noi toți: revederea cu marea noastră artistă ANITA
HARTIG. Deși extrem de obosită, după o stagiune foarte grea și solicitantă,
a alcătuit pentru „bistrițenii ei”, un potpuriu
de arii, în principal din secțiunea dragă sufletului său și anume „opereta”.
A fost o bijuterie muzicală pe care nu am să o uit niciodată. La fel au să vă
povestească sutele de fani prezenți în sală, devenită brusc neîncăpătoare. La
ce Medalion excepțional am putut să iau parte! Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că
l-am putut trăi!
ANITA HARTIG este o mare artistă a scenei
lirice universale, plecată în lume de aici, din Bistrița, din România! O să
vedeți, la final, că personal declară, cu mândrie, această apartenență, ca și
Angela Gheorghiu, Ștefan Pop și, de ce nu? -
ca și Simona Halep! Aceștia sunt de fapt ambasadorii Tricolorului și ai patriei
noastre România, peste tot în lume, pe unde cariera, viața le poartă pașii.
Înainte
de a discuta despre conținutul programului trebuie să fac câteva precizări.
Prima, „nimic nu ar fi, dacă nu s-ar povesti”, vorba basmului. Domnul Thomas
Hartig
cu soția sa, cu întreaga
familie reprezintă factorul determinant ca marea soprană să ajungă pe
culmile gloriei. Așadar dați-mi voie să le fac, cu profund respect, o reverență
și să le mulțumesc că au făcut eforturile, educând-o și formând-o pe ANITA
HARTIG! Fără dânșii, nu am fi povestit acum despre acest succes. Un
gând bun merită, în egală măsură, toți dascălii care au descoperit-o și
ajutat-o, cu răbdare și stăruință să ajungă la marea performanță a carierei
sale. Cei din Bistrița și cei de la Conservatorul „George Dima” din
Cluj-Napoca. A doua precizare este legată de moment. Unul cu adevărat fecund,
cel al deplinei maturități artistice. Această etapă miraculoasă când
bobocul de trandafir a depășit acest stadiu și se arată lumii ca o floare
măiastră, în toată splendoarea sa. Ți se taie respirația pentru că nu ai și
nici nu vei găsi, termen de comparație. Ce șansă am avut să o vedem și auzim
acum pe marea noastră cântăreață ANITA HARTIG! A treia și ultima
precizare este că din foarte mult respect față de fani și față de iubiții ei
concitadini nu s-a menajat deloc. Desigur acustica sălii e foarte bună dar să
cânți întregul program fără microfon, să mai și te miști și chiar să dansezi
Csardas cântând, e fără egal! Jos
Pălăria!
Vă rog
să-mi dați voie să mai rostesc două nume. Muzicologul Gavril Țărmure și
maestrul Romeo Rîmbu. Primul, pentru flerul său excepțional, ca manager
și implicarea cu toată dăruirea în actul scenic de bună calitate, de la muzică,
la dans și chiar rostire actoricească. El este autorul acestui proiect unic: Noua
Orchestră Transilvană, nu permanentă (nu avem fonduri pentru așa ceva!)ci
atunci când este nevoie, ca de exemplu, iată, acest medalion de colecție cu ANITA
HARTIG. Al doilea este muzicianul de mare clasă, maestrul ROMEO RÎMBU
dirijorul și părintele Noii Orchestre Transilvane.
Este un câștig deosebit pentru toți iubitorii
de muzică adevărată din Bistrița. Chapeau!
Spectacolul
a fost deschis de Noua Orchestră Transilvană
care a interpretat Uvertura lui Johann Strauss la „O noapte la Veneția”:
A
intrat în scenă, răpitor de frumoasă și pusă pe fapte mari, draga noastră ANITA
HARTIG. A interpretat un fragment din rolul Giuditta – aria „Meine Lippen”, de Franz Lehar:
Interpretare
de nota 11! Încet, încet, publicul a fost complet acaparat de marea artistă.
Nimeni nu știe când a trecut timpul și ne-am pomenit dincolo de orele 22:00!
Dar nu
cred că aveți nevoie de explicații. Vă las în compania muzicii de neuitat din
seara de 6 iulie 2018...
Antonin
Dvorak – Rusalka – aria „Song to the Moon”:
Friedrich
von Flotow – Martha – aria „Letzte Rose”:
Noua
Orchestră Transilvană – Georges Bizet – Carmen, Suita a doua :
Johann
Strauss –Liliacul – Csardas – fragment final:
La
sfârșit, după ce ecourile spectacolului, venite din sală se stingeau ușor, ANITA HARTIG
a avut amabilitatea și puterea să ne acorde, în exclusivitate,
acest interviu:
Ce să
vă mai spun? Puteți regreta că nu ați fost în sală...Le mulțumesc tuturor celor
implicați, în special Noii Orchestre Transilvane, maestrului Romeo Rîmbu. A
fost un balsam miraculos pentru suflet, inimă și ne-a dat optimismul clipei ce
stă să vină...Îți mulțumesc în numele melomanilor, al bistrițenilor prezenți la
spectacol draga și scumpa noastră ANITA HARTIG! Multă sănătate și mult
noroc și succes pe meridianele peste care vei trece în acest final de an! Să nu
ne uiți și cât de des poți, să revii acasă, la Bistrița, aici unde, întotdeauna
cineva, fii sigură, te va iubi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu