sâmbătă, 30 aprilie 2011

DAN TĂPĂLAGĂ – Vioara întâi a tinerilor gazetari români ?

Nu se dezice. Nu cedează şi nu face rabat de la perceptele morale şi profesionale ce i-au scris „cartea de vizită”. Nu este defel agreat de „ potentații” și „ patentații” noului Fanar dâmbovițean. Articolul său,  Portretul golanului la tinerețe şi la bătrânețe, de săptămâna trecută de pe HotNews.ro, extrem de virluent, dar pertinent şi la obiect, SOV/Sorin Ovidiu Vântu/ versus SAG/Sebastian Aurelian Ghiţă/, mi-a adus aminte de volumul Bulversarea valorilor, cu subtitlul sugestiv: Scrieri dintr-un timp buimac, Ed. Humanitas & HotNews.ro, Bucureşti, 2010. Actualitatea noastră, să-i spun, fierbinte, trecută prin filtrul onestităţii şi profesionalismului, două constante de până acum ale lui Dan Tăpălagă, mă obligă la o readucere în prim plan a acestei selecţii de texte publicate pe site-ul HotNews.ro in perioada 2007 - 2010. Structura grupajului, stabilită mi se pare cu Gabriel Liiceanu, gravitează în jurul a cinci mari teme: Chinurile refacerii; Politice; Detaliile sistemului. Rețeaua SOV, Voicu și altele; Presa, servitorii și stăpânii și România şi America, UE sau Rusia, urmate de un succint capitol de Eseuri şi un post-scriptum: În loc de epilog

Cartea asta - a declarat la lansare autorul -  nu întâmplător se numeşte Bulversarea valorilor. E nevoie de repere când te gândești, când scrii, când începi să judeci lucrurile din jurul tău, ca jurnalist. Din păcate, povestea asta cu bulversarea valorilor se cam vede în jurul nostru. Avem "10 pentru România", care nu arată valori, încearcă să impună nişte valori. Avem un sondaj care arată că aproape jumătate dintre cei chestionaţi spun că comunismul a fost o idee bună, aplicată prost. Un procent mare nu îşi aminteşte despre lucrurile rele din comunism. Cred că asta provine tot din bulversarea valorilor. Vedem ce s-a întamplat la moartea lui Adrian Păunescu - a fost un apogeu al bulversării valorilor”. S-a format ca jurnalist în preajma lui Carol Sebastian.I-a cunoscut pe toţi « greii » presei româneşti de după ′ 89. Ar fi putut să aleagă calea servilismului, a câştigului facil şi ipocrit, renunţând la adevăr şi la perceptele unei morale sănătoase, cum au procedat şi procedează, din nefericire, foarte mulţi colegi de breaslă. Nu a făcut-o și ceva îmi spune că nici nu o va face. E vertical și demn. Bine remarca Andrei Cornea: “Una dintre instituţiile fundamentale care a ajuns să fie bulversată şi pervertită a fost presa, pe masură ce a devenit mai influentă, mai bogată, a devenit tot mai mult un instrument de răfuială politică şi de denaturare a realităţii şi de îmbogăţire a unor oameni. În acest context, iată că se ridică nişte voci, cum e cea a lui Dan Tăpălagă, care sa meargă împotriva curentului. El spune: "Eu nu accept că orice mijloc de informare trebuie să facă jocurile patronului. Eu nu accept acest lucru". Dan Tăpălagă şi HotNews au fost adesea asociaţi cu o sferă politică - centru-dreapta - şi cu actuala putere, însa cred că veți găsi în această carte mai multe articole care critică actuala putere decât care o laudă”. Ioana Lupea, colegă de generație cu autorul reține: “Are sens - cred că această sintagmă o foloseşte Dan Tăpălagă cel mai des: are sens. Citind cartea, asta gândești - are sens”. E firesc să fie aşa deoarece ziaristul nu-și încalcă principiile. Motivația de substanță o dă chiar Gabriel Liiceanu  când spune: “Între mine şi Dan Tăpălagă este distanţa exactă dintre două generaţii, dintre părinţi şi copii. În Dan Tăpălagă mă văd pe mine din anii ' 90. Are un radicalism al rostirii, un mod perpendicular de a cădea pe adevăr, pe care l-am practicat în anii ' 90(...)Sunt colecţionate în Bulversarea valorilor  toate chipurile şi măştile mizerabile care ne înconjoară astăzi. Dacă citeşti cartea după 12:00 noaptea, cum am citit-o eu, ţi se face frică. E un mod de a străvedea către un țărm care nu se vede. Mă bucur că există o rezervă de onestitate în  presa noastră”. Dan Tăpălagă ilustrează pe deplin modelul de conduită şi atitudine deschisă şi cinstită, atât faţă de subiectul tratat cât şi faţă de colegi, al profesionistului cu har şi seriozitate. Nu este un ahtiat după bani şi nu-i pus pe căpătuială. Iată de ce cred că în marea orchestră a presei adevărate de la finalul celui de-al doilea deceniu - dacă  nu se schimbă nimic în caracterul său - el este « vioara întâi » a tinerilor gazetari români, mulţi, foarte talentaţi, făcuţi pentru această nobilă meserie, dar aflaţi încă în căutare de busolă. Spre binele lor și al nostru sper ca Dan Tăpălagă să rămână aşa cum îl vede Gabriel Liiceanu. Toţi am avea numai de câştigat.

                                                                                                                                      

Mircea I. Bătrânu