joi, 17 octombrie 2013

ADDENDA LECTURII – TUDOR CHIRILĂ – O scrisoare-apel, un strigăt de furie!

         
  Nu am comentat niciodată un text atât de scurt. De obicei, mă interesează romanele sau volumele consistente de proză sau poezie.Îmi permit o analiză mai profundă și decelarea unor concluzii pe măsură. „Scrisoare către liceeni”/vezi textul integral  de mai jos/ e însă un caz aparte. Merită toată atenția. Se adresează tinerei generații, adolescenților de a XI-a și a XII-a, adică României de mâine și cu așa ceva nu e de glumit. Din contră!

            Surprinde și incită, tonul direct, limbajul frust, neiertător. Atrage ca un magnet prin adevărurile rostite fără menajamente, brutal: Nu vă gândiți la furat. E calea cea mai simplă. Știu că ați aflat că așa te îmbogățești. Dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Știți voi ceva despre TVA și cum ai putea să-l furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu ăsta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puțin, iar copiii copiilor noștri vor moșteni un imperiu de cenușă”(...)„ Hoții de la putere nu sunt în stare să vă spună cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu vă pot spune care e influența lui Schopenhauer în „Sărmanul Dionis” și nici de ce este Eminescu un romantic întârziat. Foarte puțini o să vă spună cine a pictat „Cina cea de taină” și de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca să facă un mare film. Ei vor ști doar să vă învețe să furați. Iar calea asta, mai devreme sau mai târziu, se va înfunda și ne va asfixia copiii” ;„ Nu-i invidiați pe oamenii cu bani. Nu vă faceți modele din băieții de bani gata, din băieții de oraș. După treizeci și nouă de ani le va rămâne doar o listă lungă de femei. Or trofeele astea sunt trecătoare. Când îmbătrânești și trofeul tău va fi o babă. După asta vine singurătatea. Voi aveți șansa să lăsați ceva în urma voastră. Banii nu sunt Calea. Priviți unde ne-a adus setea de bani”. (!)
            Textul mi-a fost semnalat de un fost student. Mai întâi în varianta audio, pe Youtube/ https://www.youtube.com/watch?v=_UlQysfpqds&feature=share /, apoi am găsit-o și pe cea scrisă. Cuvintele cad ca niște ghiulele, într-un strigăt de furie, înglobând neputința, deznădejdea și speranța la un loc. Sunt din 2009, dar parcă ar fi fost scrise ieri. Atât sunt de actuale ! Pe Tudor Chirilă am avut plăcerea să-l întâlnesc,  într-un cerc de cunoștințe, la Bistrița, după un spectacol. Scrisoarea îl caracterizează pe deplin. Tot așa vorbește și e un „frondeur” inteligent, intuitiv, de calibru, cu mult har și haz. Nu suportă cenzura și nici nu se auto-cenzurează. Serios și grav, când situația o cere – de pildă, scrisoarea. Nu mi-am făcut decât datoria : am „predat” epistola „andrisantului”, adică elevilor din anii terminali. Nu vă ascund că am avut oarece emoții și semne de întrebare vizavi de receptare. Vor reuși să treacă dincolo de duritatea limbajului? Vor putea surprinde adevărul constatărilor lui Tudor, în toată dimensiunea sa? Vor înțelege și-i vor accepta mesajul? etc. Vă mărturisesc cu satisfacție că peste 90% au perceput exact ceea ce a vrut să comunice Tudor Chirilă : „Exprimă adevărul față de ceea ce ni se întâmplă azi”;„Ar fi putut totuși să nu recurgă la termeni triviali”;„E prea multă minciună și hoție în țară, de aceea am ajuns în această situație atât de gravă”. Înțeleg și acceptă îndemnul lui Tudor Chirilă :„ Scopul vostru trebuie să fie cunoașterea. Cu cât veți ști mai multe, cu atât veți fi mai înalți. Orice carte citită, orice lecție învățată, se vor așeza sub voi și vă vor ridica deasupra celorlalți. Veți domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decât asta(...)Invățați legile. Invățați-vă drepturile. Atunci veți ști când are cineva voie să vă legitimeze. Veți ști cum să luptați, dacă veți ști legile. Apoi o să vedeți că legile sunt proaste. Și veți înțelege că trebuie să le schimbați. Pare greu și cere timp. Dar, Doamne, voi aveți timp și pentru voi nimic nu e greu. Voi nu înțelegeți că SUNTEȚI SCHIMBAREA?”
            Elevii de azi acceptă acest rol – se simte chiar un dram de mândrie și de încântare că cineva le acordă importanța cuvenită – dar mă întreabă, întrebându-se : CUM ?
            Nu le-am dat un răspuns fiindcă generația mea e mult prea departe de a lor. Nu am dreptul să-i influențez. Nu e bine. E ca-n dragoste. Poți s-o explici dar nu-i bine să-i ții nimănui lumânarea!  Revolutul timp îmi pune lacăt gurii și atunci l-am lăsat tot pe Tudor Chirilă să le răspundă, că-i mai aproape de vârsta lor : Salvați-vă! Salvați-ne! Este o singură cale! Lupta cunoașterii!! Și când veți fi câștigat lupta cunoașterii, de-abia atunci veți cunoaște/ști/ să luptați cu adevărat!!!Nu vă amăgiți cu prezentul... Salvați-vă în viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?”... Kutuzov spunea:„încă nu s-a copt mărul”. Mă întreb eu acum, întrebându-vă: Mai e mult până se coace?!
/Acest articol a apărut și în Bistrițeanul.ro   în 17  oct. a.c./

Mircea I. Bătrânu