joi, 2 februarie 2012

CULTURĂ - O altfel de lansare – OMILIILE lui IOAN GURĂ DE AUR


        Pentru mine va rămâne de neuitat seara de 30 ianuarie, de la Biserica “Sfinţii Trei Ierarhi” din Bistriţa. Am asistat la una din cele mai frumoase şi mai înălţătoare rugăciuni de seară. 
        Cinci preoţi s-au reunit pentru a oficia slujba de mulţumire şi smerenie în memoria celor trei pilde vii ale credinţei întru Domnul, Ierarhii Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, prăznuind hramul acestui reprezentativ lăcaş de cult ortodox al urbei noastre. Dăruire, simplitate, dorinţa de curaţenie şi sinceră apropiere de Dumnezeu. Căldura glasurilor din strană şi forţa rugăciunii celor peste o sută de credincioşi au reuşit parcă să anuleze cele -15Celsius de afară. Şi cum altfel s-ar fi putut încheia mai nimerit această zi de sărbătoare decât invocându-l pe cel ce s-a străduit toată viaţa să ne îndemne “zidiţi-vă unul pe altul!”, prin Omiliile/ Predicile/ sale – IOAN GURĂ DE AUR ?

        Am asistat aşadar în final, la o lansare de carte creştină. O manifestare culturală situată de obicei într-un cu totul alt cadru şi cu un alt public, desigur, avizat. Cu toate acestea, nicio notă discordantă/plictis, căscat, uitat la ceas, somn, foşnet/ nu a tulburat cursul normal.Nicio intenţie de plecare. S-a potrivit cum nu se poate mai bine în contextul întâmplării/ vezi foto – Mariana Năsăudean/. Explicaţia? Conţinutul textelor (puternic ancorate în viaţă, cu certe valente diacronice) este cât se poate de actual.
       Nebulozitatea prezentului, tarele unei societăţi viciată de alienare, supusă dictaturii banului, suferind de criză şi ger, îşi vor găsi rezolvarea numai prin rugăciune, credinţă şi voinţa de îndreptare. Simplitatea limbajului şi recurgerea la parabole cu multiple paliere de decodare/ în funcţie de inteligenţa, gradul de cultură şi cunoaştere al fiecăruia/ îl fac pe Ioan Gură de Aur un Sfânt al tuturor, sfaturile şi îndemnurile sale conducând invariabil la izbăvirea întru Isus Hristos şi vindecând în fapt toate rănile vremilor. Certitudinea remediului o dă Credinţa şi Iubirea – mărturie stă toata viaţa lui – dorinţa şi voinţa /re/zidirii întru  Domnul a omului, a omenirii. 
        Sunt doua volume: Ioan Gura de Aur – Omilii la statui – Ediţie bilingvă/ traducere din greaca veche de asist.dr. Adrian Podaru/ - Editura Polirom, Iasi, 2012. Prezentarea noii şi excelentei traduceri a făcut-o de o manieră doctă şi pertinentă, cu binecunoscutu-i talent oratoric pr.prof.univ.dr. Ioan Chirilă, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca. Spre ilustrare, citez doar o secvenţă, prilej de intimă reflecţie: “Cine e răspunzator pentru întunericul acestui veac? Răspund printr-o parabolă: Un copil intră în casă. Era deja noapte. Deşi simte căldura mamei, întreabă: De ce nu aprinzi lumina, măicuţa mea ?” ...A reliefat meritele traducatorului. Acesta nu s-a rezumat numai la simpla translatare, ad-litteram a textului Omiliilor Sfântului Ioan Gură de Aur. Semnificativă este transpunerea amplă în limba română contemporană, de o manieră fluidă şi fluentă a unui mesaj, a unor nuanţe semantice, vechi de aproape 1600 de ani. La altă scară valorică, păstrând proporţiile, efortul făcut de Adrian Podaru se înscrie în aceeaşi direcţie cu cel al regretatului nostru păstor, Bartolomeu Anania, în munca sa titanică de realizare a noii Biblii. Adrian Podaru a vorbit la rândul său despre Omilii. Cu modestie a ţinut să sublinieze bucuria ce o resimte că prin traducerile sale ne oferă şansa de a-l considera pe marele Ierarh, Sfântul Ioan Gură de Aur, contemporanul nostru. 
       Carte, cuvânt de învăţătură, iar viaţa Sfântului Ioan, pildă vie şi antidot declarat al deznădejdii. Adrian Podaru – un tânăr de factura academică, conjudeţeanul nostru, se anunţă ca un viitor talentat şi prodigios magister al Almei Mater Napocensis.
       O seară de neuitat, dupa cum spuneam, datorată şi iniţiativei părintelui Ioan Pintea, poet si exeget steinhardtian binecunoscut şi în acelaşi timp preot paroh la Biserica “Sfinţii Trei Ierarhi”. Alături de el au fost şi preoţii Liviu Şugar şi Ştefan Borodi, slujitori în aceeaşi Casă a Domnului, gazde primitoare ale manifestării. 
       Singura imperfecţiune a fost lipsa cărţilor pe care firesc librăria ar fi trebuit să le asigure. Nu am putut cumpăra volumele şi am fost lipsit de obişnuitele autografe. Ca mine au păţit şi cei câţiva zeci de intelectuali veniţi la lansare. 
      În afară de această minoră inadvertenţă, sincere felicitări tuturor celor implicaţi. Vă promit că voi reveni cu detalii, după ce voi găsi cărţile, la rubrica “Addenda lecturii”.
                                                                                                                   Mircea I.Batranu