duminică, 12 iunie 2011

BARTOLOMEU ANANIA – BIBLIA sa - Moştenirea noastră (I)

Nimic nu este întâmplător în existenţa noastră şi totul se petrece exact atunci când trebuie. Valeriu Anania e, în acest sens, un bun exemplu. Toată viaţa şi-a dorit să se consacre doar literaturii.Târziu, la începutul ultimului deceniu al unui secol obosit, când, în fine, credea că poate de-acum înainte să se dedice scrisului, Dumnezeu a hotărât altfel. Prin legământul făcut faţă de părintele Dumitru Fecioru „şi, prin el, faţă de Biserică şi neam”, înaltul ierarh Bartolomeu Anania a lăsat de-o parte manuscrisele literare ale lui Valeriu Anania şi s-a apucat cu sârg de diortosirea şi traducerea BIBLIEI. Cu multe peripeţii şi chiar piedici. Aproape la fiecare pas s-a confruntat cu sceptici, invidioşi, maliţioşi sau orgolioşi. O întreagă odisee asupra căreia voi reveni din respect față de strădania sa titanică şi de importantul său legat. 

A reuşit, după aproape 11 ani de muncă, în 2001, să ne redea, într-o limbă română modernă, actuală, literară, cea mai nouă, mai limpede şi mai frumoasă versiune a Cărţii cărţilor: Prima Sfântă Scriptură a mileniului 3! Nu cred că este vreun dar mai preţios decât acesta, în familia oricărui creştin. Acum, de Rusalii, când am privilegiul şi fericirea de a o răsfoi, înalţ un gând pios şi o rugăciune către Dumnezeu. Să-l aibă în paza sa şi să-l răsplătească acolo sus, în ceruri. Cuvintele sunt mult prea sărace pentru a-i mulţumi cum se cuvine lui Bartolomeu Anania pentru sacra lui moştenire. Mai ales în ziua de azi, în aceste ceasuri de cumpănă şi de neaşteptate încercări. Avem mai mult ca oricând nevoie de Biblie şi de învăţăturile ei! La zece ani distanţă, după mai multe editări, în structura clasică a tomului unic, respectând textul „ediţiei jubiliare”, un colectiv de profesioniştii ai tiparului, cu credinţă în Dumnezeu şi cu suflet curat, de la Editura Litera, coordonaţi de părintele Bogdan Ivanov şi de Radu Preda, în colaborare cu Jurnalul Naţional, au avut inspiraţia realizării unei altfel de ediţii: BIBLIA cu ilustraţii, într-un        format redus, dar în opt volume, ultimul a fost pus în circulaţie în a doua zi a marii Sărbători a Pogorârii Sfântului Duh. 
Cum spuneam, nimic nu e întâmplător. 
Iată, succint, câteva argumente în favoarea acestei noi apariții a Cărții Sfinte. Broşată, cu coperţi cartonate, îmbrăcate într-o ţesătură sobră de culoare bordo, cu intarsii aurii, cu ilustraţii bine selectate ca suport explicativ al textelor: hărţi ale locurilor sfinte, fotografii ale celor mai importante locaţii din Ţara Sfântă, reproduceri după icoane sau fresce celebre din mănăstirile noastre sau cele din Bulgaria sau Grecia - totul vorbeşte de o minunată realizare tipografică. Ca pasionat al cărţilor spun că e o încântare. Ca şi creștin nu poţi să nu simţi o mare bucurie şi căldură sufletească când o cuprinzi cu sfială în mâini şi o deschizi. Trăieşti clipa revelației că Dumnezeu ţi-a poposit în cămara sufletului, că „este cu tine”. Îţi creează o stare de bine, de siguranţă, de care aveai mare nevoie, fără să ştii. Îţi dai seama în cele din urmă că şi problema ta are o soluție, doar că înainte n-o vedeai... 
Împărţirea acestui imens material de informaţii scrise, în opt volume, de dimensiune medie( puțin mai mare decât clasicul „livre de poche”), a fost o idee excelentă. S-a putut utiliza o literă mai mare, mai lesne lizibilă. Chenarul alb de pe lateralele fiecărei pagini, ca un fel de paspartu al tablourilor, a făcut posibilă înscrierea tuturor trimiterilor bibliografice chiar în dreptul frazei sau cuvântului în cauză. În subsol apar explicaţiile termenilor din text, mai ales patronimele şi toponimele de origine ebraică, ordonate alfabetic, de o manieră modernă, accesibilă. Fotografic vorbind, fiecare filă e o „poză”, o unitate independentă, edificatoare. După ce ai parcurs-o nu ai cum să mai ai dubii referitoare la conţinut. BIBLIA cu ilustrații     a regretatului mitropolit Bartolomeu Anania nu trebuie să lipsească din nicio casă. 
Sfântul Ioan Gură de Aur a afirmat că „Biblia este o adunare de multe cărţi care, toate la un loc, alcătuiesc una singură“. Şi cui să se adreseze dacă nu nouă, creştinilor ? Cred că mereu avem, vom avea nevoie de Sfânta Scriptură.


Mircea I. Bătrânu