joi, 18 august 2016

CULTURĂ - GRIGORE BRADEA - FECIOARA

Am trecut prin parc. „Zi de vară,până-n sară”. Frumoasă.  Dată în pârg.
Am făcut pozele alăturate.
Nu pot să nu vă împărtășesc bucuria ce m-a cuprins la reîntâlnirea cu „Fecioara” lui Grigore Bradea, Grig, bunul meu prieten, „meșterul”, „magicianul” lemnului, al pietrei, al ghipsului.
Nu pot să uit.
Toate aceste materii amorfe prindeau viață în mâinile lui...

Are acum scuarul lui, în vecinătatea lui Gavril Covalschi - bustul lui George Coșbuc și a lacului cu nuferi. Sigur, de acolo de sus, privește fericit. Mă încearcă o caldă duioșie și sunt mândru, ca bistrițean, că bunul Grig  se regăsește printre ai lui, în cel mai superb loc din oraș - Parcul central, într-o secțiune centrală, în apropierea Kulturhausului de altădată și a foișorului de unde se mai aude parcă muzica de la Fête de la musique.
În spatele statuii, în dreapta, soclu separat, pe un fundal negru, cu literă tot de bronz este trecut un amplu text explicativ. Pentru edificare l-am copiat mai jos. Iată-l:
„Sculptura este arta prin care trebuie să cauți simplitatea, să deschizi o poartă spre formele esențiale, să generezi materialitate vizuală ideilor și emoțiilor ce ne întăresc  sentimentul vieții. Lucrarea transpune în bronz formele eternului feminin ca pe un pretext ce poate simboliza frumusețea perfectă și superioritatea înălțătoare a spiritului uman. Linia zveltă a volumului sculptural „ridică din țărână” conturul compact al corpului monolitic  la care modelajul descoperă geometria esențializată  a  formelor anatomice. Sinteza genezei umane,  sfâșiată simetric între sacru și profan, se proiectează în structura simbolică a unui romb verticalizat. Cu această transpunere plastică conturul corpului vestal evoluează de la figură la semn, iar particularitatea schimbătoare, dominată de temporalitate, este înlocuită de caracteristicile imuabile ale principiilor și ideilor care însoțesc și conferă calitate ființei umane. Axa dominantă amplifică sensul simbolic al operei și își subordonează  sinuozitățile trupului feminin într-o compoziție semi-abstractă care impune sentimentul monumentalității eroicului și al demnității încrezătoare. Opera lui Grigore Bradea (01.03. 1947, Spermezeu - 10.07.1998 - Bistrița) seduce prin „grația materiei” , prin ideea fundamentală care definește femininul în percepția umană, el construiește o constantă estetică căutată în toate curentele artistice, din perioadele culturilor arhaice și până la avangardele artei contemporane. Artistul  a fost unul dintre cei mai reprezentativi  sculptori ai generației ’70, formați în școala de la Cluj. El are un rol important în coagularea  centrului artistic din Bistrița, iar participările sale la numeroase tabere de creație, simpozioane și expoziții de artă plastică îl aduc în atenția publicului național. Muzeul județean Bistrița-Năsăud păstrează o parte din opera artistului, iar simbolismul sculptural  al artei sale îmbogățește  spațiul public din  Măgura, Sângeorz Băi, Piatra Neamț, Slatina,  Moneasa, Costinești, Babadag,  Oarba de Mureș, Lazarea. Lucrarea  „Fecioara” a fost transpusă în bronz, în anul 2016, de artistul plastic Dumitru Cozma, după o machetă executată în ghips, în 1986, de artistul Grigore Bradea”.
***
Aș dori să fac câteva observații, fără a aduce nimănui vreo critică. E limpede că avem de a face cu un extras dintr-o exegeză de specialitate, probabil scos rapid din context. Limbajul pare extrem de arid  fiindcă nu este unul „de toate zilele”, pentru publicul larg, român și străin, ce ne vizitează orașul, parcul. Este dens și mult. Mă îndoiesc că turistul va avea răbdarea să-l parcurgă integral. Cu atât mai puțin să purceadă, desfăcând fraza, la o ierarhizare a ideilor enunțate și interferate argumentativ de criticul de artă, într-o structură  de tip „arbre de Noël” ! E foarte dificil de decodat și e păcat ca un asemenea text să nu rămână, unde îi este locul - într-un pliant sau manual de bele-àrte. Dacă-mi e îngăduit  -  și mă gândesc chiar la turistul străin ce ne vizitează urbea - eu aș păstra doar următoarele idei din calupul actual :
„Lucrarea  - FECIOARA - transpune în bronz formele eternului feminin ca pe un pretext ce poate simboliza frumusețea perfectă și superioritatea înălțătoare a spiritului uman.
Opera lui GRIGORE BRADEA (n. 01.03. 1947, Spermezeu - d. 10.07.1998 - Bistrița) seduce prin „grația materiei” , prin ideea fundamentală care definește femininul în percepția umană, din toate timpurile.
Artistul GRIGORE BRADEA  -  unul dintre cei mai reprezentativi  sculptori ai generației ’70, formați în școala de la Cluj - a avut un rol important în coagularea  centrului artistic din Bistrița, iar participările sale la numeroase tabere de creație, simpozioane și expoziții de artă plastică l-au adus în atenția publicului național.
Muzeul județean Bistrița-Năsăud păstrează o parte din opera artistului, iar lucrările sale monumentale îmbogățesc  spațiul public din  Măgura, Sângeorz Băi, Piatra Neamț, Slatina,  Moneasa, Costinești, Babadag,  Oarba de Mureș și Lazarea.
 FECIOARA  a fost transpusă în bronz, în anul 2016, de artistul plastic Dumitru Cozma, după o machetă executată în ghips, în 1986, de artistul GRIGORE BRADEA”.
Aș scrie acest text cu literă mai vizibilă și l-aș traduce în engleză, franceză și germană. Aș face tuturor un real serviciu. În rest, toată stima și mulțumirea față de toți cei implicați în materializarea acestei frumoase inițiative bistrițene. Dă Doamne cât mai multe!
Mircea Seleușan-Bătrânu
P.S.
Și textul acesta e mai vechi,  din iulie 2016, dar este încă de actualitate. Nu s-a făcut nimic și, după cum îi știu, nici nu cred că vor face ceva degrabă. Heirupismul să trăiască și să mai „bifăm” ceva că „dă bine”  în alegerile din toamnă. Jenant și Păcat...