marți, 1 decembrie 2015

CULTURĂ - JOSÉ CARRERAS Live la Cluj Napoca - „La pomul lăudat ...”

Duminică, 29 noiembrie 2015 în Sala Polivalentă clujeană s-a întâmplat marele eveniment: Întâlnirea melomanilor din inima Transilvaniei cu reputatul tenor José Carreras. Nu e nevoie de nicio prezentare specială. În lumea asta mare au existat, la finele secolului XX și acest fragil început de secol XXI, 3/trei/Mari Tenori(!): Luciano Pavarotti, Placido Domingo și José Carreras. Din păcate, primul le cântă acum îngerilor, al doilea la 74 de ani, s-a retras din activitatea concertistică pe caz de boală. Singurul încă pe scenă, pentru un ultim turneu de adio a mai rămas José Carreras.


Iubesc muzica. De mic am crescut cu discurile simfonice și de operă ale tatălui meu. Cred sincer că omul fără muzică e lipsit de suflet și implicit de iubire. Dacă ar fi după mine, aș introduce obligatoriu „minutul de audiție muzicală” în toate locurile de muncă. Cu siguranță ar fi mai puțini oameni nervoși, mai puține corăbii înecate și mult mai multe probleme rezolvate, cu zâmbetul pe buze.
Din septembrie am început să mă preocup de biletul la acest spectacol. Defel ieftin, important însă,  ținând cont de valoarea mondială a artistului.
Nu, nu-mi pare rău de banii dați. L-am văzut live pe José Carreras pe scena din capitala culturală a Transilvaniei. Prestația a fost cinstită și la obiect. Spectacolul a ținut 2 ore și 15 minute, cu tot cu pauză și 2 bisuri. Aș spune că a fost chiar „ovreiește”: atâția lei = atâta spectacol, nici o centimă sau notă în plus!
Dar mai bine să încep cu câteva constatări pozitive. Sala Polivalentă din Cluj Napoca arată bine. Este încăpătoare. Este frumoasă și bine realizată/poate puțin prea îngust spațiul dintre rânduri - după o oră nu-ți mai simți genunchii!/Nu are acustică dar sonorizarea e rezonabilă, grație inginerilor de sunet. Se aude tot, cum trebuie. Am fost aproximativ 7000 de spectatori în sală, după cum mi-a spus o plasatoare. Este o performanță demnă de subliniat. Nu mi-aș fi putut imagina că opera are atât de mulți fani în această parte de țară! E un fapt îmbucurător vizavi de ștacheta orizontului cultural al societății transilvane. Gradul de cultură evidențiat prin muzică este cel mai cinstit barometru al evoluției demografice a zonei. Clujul rămâne Cluj! No comment...
Filarmonica de stat „Transilvania” a fost la înălțime, răspunzând la toate pretențiile maestrului și interpretând ca-n zi de sărbătoare Uvertura lui Strauss, Waltz 2 de Shostakovich, sau La Boda de Luis Alonso - Intermezzo de Gabriel Gimenez , sub bagheta  spaniolului David Gimenez, nepotul lui José Carreras. O mențiune pozitivă merită și tânăra soprană ucraineană Nataliya Kovalova, de la Opera din Düsseldorf care s-a străduit să-l secondeze cât mai bine pe marele artist, făcând chiar un tur de forță în recitativul în catalană din fragmentul „Duo y Jota” de Caballero. In plus, a dinamizat sala prin „ceardașul” binecunoscut al lui Kalman - „Heia! Heia!”, culegând ropote de aplauze.
Ajungem în fine la ceea ce de fapt m-a și ne-a nemulțumit, mă refer, fără să mă înșel, la marea majoritate a spectatorilor prezenți duminică la întîlnirea de excepție cu José Carreras. Îi cunoșteam repertoriul. Știam de piesele care l-au consacrat. Le-a cântat, le cântă dumnezeiește: „Granada”, „En Aranjuez con tu Amor”(1, „Nessun dorma”, „Amigos para siempre”, ariile celebre din operele lui Verdi, Puccini, celebrele canțonete napoletane ș.a.m.d. Spre stupefacția generală: nimic din toate acestea! Mă surprinde. Să nu i se fi spus că la Cluj Napoca va concerta în fața unui numeros public de cunoscători ai genului?! Nu vreau să minimalizez niciun compozitor sau lied din program. Dar, după acribia ce a caracterizat întreaga seară - 5 piese cântate în prima parte / pauză 20 de minute!/ 5 într-a doua, plus 4 cântece interpretate de Nataliya Kovalova și 3 intervenții orchestrale - ar fi fost firesc ca măcar bisurile să fie mai multe și mai consistente. Nu doar „Guitarra romana” și Traviata cu binecunoscuta arie „Brindisi”...și gata!
Tot ceea ce a cântat  José Carreras a fost corect, a fost foarte bine interpretat. Nu au fost însă partituri de mare amplitudine  muzicală și sentimentală, de talia celor enumerate mai sus. Cine e vinovat? Cred că organizatorii. Nu pot să fiu de acord cu bla-bla-ul că „a venit cu piese noi”. E știut faptul că nimeni nu se joacă cu repertoriul. Cu atât mai puțin un mare artist! Să nu uităm că numai seara de la Cluj a însemnat o încasare de aproximativ 300 000 de euro! Or, nu va supărați, la așa sumă ar fi trebuit să cânte  ceea ce aștepta de la el publicul!
Fie nu a știut - sincer vreau să cred această variantă. Semn că organizatorii erau preocupați doar de bani și nu-i mai interesa și ce anume cântă artistul...Sau, mai grav oamenii aceștia nu se pricep deloc la muzică și pleacă de la premisa „ să vină invitatul și totul va fi bine”(!).
Fie José Carreras ajuns la 68 de ani, nu mai poate susține un repertoriu atât de solicitant. Nu-i mai permite sănătatea. Se poate. Atunci mi-ar plăcea ca adevărul să fie făcut public de la bun început fără să ne mai facem iluzii deșarte. Nimeni nu s-ar supăra. Din contră!
Închei cu satisfacția că l-am văzut cântând, poate pentru ultima oară în viață, pe maestrul José Carreras! Nu-i puțin lucru. În ceea ce-i privește pe viitorii organizatori de spectacole, le-aș sugera să țină cont de faptul că publicul de aici, de pe malurile Someșului, este unul avizat și nu acceptă oricum și orice, mai ales că asemenea evenimente au loc rar și pot fi pregătite, din vreme, așa cum se cuvine.
-------------------------------------------------------------------------------------
1) Iată o excelentă ilustrare:  
En Aranjuez con tu Amor,  https://www.youtube.com/watch?v=w7zGsojS_R8


Mircea Seleușan-Bătrânu