sâmbătă, 14 noiembrie 2015

CULTURĂ - BISTRIȚA FOLK Ediția a XIV-a - 2015

     Sunt momente în viață supranumite, just, „monumente”. Se simte. Nu iei doar parte la ele, ci le trăiești. De aceea consemnarea lor vine de la sine, fără vreo dificultate. Asta s-a întâmplat vineri, 13 noiembrie 2015, la Sala Polivalentă din Bistrița.
     FLORIN SĂSĂRMAN, „Omul spectacol” - îmi place să-i spun așa pentru că este și el un prototip 100% a ceea ce înseamnă, la ora actuală, Adevărat, Reprezentativ și Curat în arta bistrițeană, de la creație la redare scenică, de studiou sau radiofonică, la mobilizarea celorlalți  - a dat startul ediției a XIV-a a Festivalului de Muzică și Creație FOLK. Este o manifestare de talia națională, de cea mai bună calitate. Aș putea să susțin că a depășit chiar hotarele,  prin prezența folkiștilor români din Franța, SUA și Canada, la ultimele două ediții.

Noutățile 2015? Ei bine, surprinde, în plan editorial, lansarea consistentelor volume  - Taifas cu menestreli - de Florin Săsărman & Vali Șerban - Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca,  2015 - transcrierea interviurilor excepționale ale emisiunii folk de la Radio Cluj, „Diligența de Bizanț”, cu cei mai îndrăgiți cantautori ai domeniului, de la Adrian Ivanițchi, Nicu Alifantis, Ducu Bertzi, Adriana Ausch, Ștefan Hrușcă, Sorina Bloj, Magda Pușkaș, la Vasile Șeicaru și Mircea Vintilă. Rămâne, din multe puncte de vedere, un „document - hronic” al evoluției unui gen muzical - FOLKUL -  nu o dată salvator al unor generații ( recunosc sincer și a mea...), inconfundabil și, dacă mă gândesc bine, nepieritor!; Vali Șerban - Istoria unui vis și Vocile inimii - O istorie subiectivă a Radioului public românesc de Cornel Costea. Mă bucur: Cultura nu poate dăinui decât prin cuvântul ziditor, cuvântul scris!
Un alt element de noutate îl reprezintă tinerii interpreți înscriși în concursul festivalului. Voci bune și foarte bune. Vârsta! De la 15, 17 la 20 și de ani. Chitara e acompaniată de mai multe accesorii de percuție, mergând până la „omul orchestră”, Bogdan Moșuțiu - 15 ani! - din Apahida, cu a sa cutie din lemn transformată adhoc în tobă etc. Au impresionat numerosul public: Șerban Florian Gosa/ 17 ani!/, cu melodia „La țară, în țara mea”, Laura Todica cu „Anotimp în doi”, Cecilia Papoi & Sorina Puiac cu „Jumătăți de măsură”, Grupul Ethos - „Romanță meschină”  versuri de Minulescu și „Departe” de Arghezi, sau Grupul Mist din Dej cu „Nervi de toamnă” bacoviană. Aplomb, multă dorință de afirmare. Este o generație mult mai determinată față de ceea ce te-ai fi așteptat. E rău? E bine? Cred că este mai degrabă un semn pozitiv că lucrurile vor evolua pe un făgaș al unei autodeterminări mult mai aspre pentru viitorii artiști ai genului. Tinerii au punctul lor de vedere și e limpede că și-l vor apăra până la capăt. Nu-i sperie nimeni și nimic...Acesta-i, se vede, progresul. Nu trebuie să ne mirăm. Suntem intrați deja în mileniul trei, nu?!
Partea a doua a serii a fost un adevărat regal, cu surprizele sale inconfundabile, de neuitat. „Vrăjitorul” Florin a reușit să refacă și să readucă pe scenă, după 32 de ani! , în premieră la Bistrița, Grupul ECOUL, celebru pe vremea Cenaclului Flacăra, al poetului Adrian Păunescu. Ce șoc! Ce încântare! Sorina (Sorina Bloj) și Magda(Magdalena Pușkaș) au „sunat” ca altădată la poarta sufletului nostru! Aceleași voci. Inconfundabile...de parcă n-ar fi trecut decât doar câteva zile de la precedentele audiții. Și au curs: „Taina”, „Adio, adică rămâi”, „Lumină”, „Jaluzeaua”, „Iubește-mi mâinile și ochii”, „Hai,vino lume”...multe altele și șlagărul de atunci, „La o cană cu vin”, compus de Sorina în 1980 la...Bistrița! Artistele au fost admirabile. Lumea le-a aplaudat minute în șir, cuprinsă de intensitatea emoției amintirilor ( pentru noi, cei de tinerețea a doua!) sau de descoperirea unor posibile iubiri, pentru generația 18-25 de ani. Vă mulțumim Sorina și Magda pentru recitalul oferit! Pe când noul CD?!
Pentru ca ziua să se încheie apoteotic, magicianul Florin Săsărman l-a invitat în scenă pe inconfundabilul bard, menestrel al Iubirii, NICU ALIFANTIS, acompaniat de Formația ZAN și de violonistul Mihai Neniță. Într-unul din interviurile din cartea „Taifas...”, Nicu Alifantis spunea: „...Poezia de dragoste am abordat-o și i-am devenit fidel. Înainte de ’89 erau multe lucruri despre care nu puteai cânta și, cum eu am considerat întotdeauna că muzica nu trebuie să fie de sertar, am ales ideea de poezie de dragoste, care nu crea probleme. Recunosc că asta am făcut-o deliberat. Și mai recunosc un lucru: indiferent de vârstă, indiferent de proveniența socială, indiferent de naționalitate, de religie, de tot ce vrei, dragostea este un numitor comun al tuturor oamenilor și de asta am ales poezia  de dragoste”. Pot confirma că aproape tot recitalul, de vreo două ore! - maraton de virtuozitate artistică - s-a axat pe mesajul poetic de iubire. Are dreptate artistul. Nimic nu-i mai frumos decât iubirea. Și parcă azi, mai mult ca oricând avem nevoie de ea...E singurul antidot împotriva urii și răutății endemice și epidemice din noi, oamenii. Chiar acuma când scriu, la radio se vorbește de alți zeci de morți, la Paris, „operă” a teroriștilor extremiști arabi! Doamne, până unde și până când mai trebuie să îndurăm atâta revărsare de ură? A quoi bon?! Uite, chiar și lecția lui Nicu Alifantis ne învață exact contrariul! Ce e atât de greu de înțeles că armele urii trebuie aruncate la lada de gunoi a istoriei? Câți oameni mai trebuie să moară ca să percepem acest mesaj așa cum se cuvine și să-l și aplicăm?! Cert este că Nicu Alifantis nu se dezminte. E un artist complet și surprinzător de complex. A cântat, pe lângă ceea ce știam cu toții, piese în limbile aromână, portugheză și greacă. Comunicarea o face nu numai prin muzică ci și prin rostire ritmată a versurilor, mult mai mult decât o simplă recitare, prin dans, prin mimică, prin gesturi de mim antic și, ludic, printr-o variate superbă de mișcări cu pălăria neagră de fetru, pentru a mulțumi sau sublinia cu modestie respectul acordat publicului. E un mare artist. A fost un privilegiu să asistăm, să participăm la o asemenea performanță scenică, aplaudată minute în șir. De notat virtuozitatea instrumentiștilor, domnii Popescu, chitară și  Neniță la clape și mai ales vioară. L-au susținut foarte bine pe solist în demersul său. Felicitări Nicu Alifantis & întreaga sa trupă! Felicitări Florin Săsărman pentru seara de neuitat pe care ai oferit-o, din sufletul tău mare de iubitor al acestor meleaguri, celor peste 1000 de spectatori prezenți în Sala Polivalentă! Îți mulțumim.
Mircea Seleușan-Bătrânu