duminică, 11 august 2013

Poetul JOËL CONTE la Bistrița

      In 29 iulie am avut plăcerea și onoarea să-l cunosc aici la noi acasă. Este un om deosebit devotat trup și suflet CULTURII și FRANCOFONIEI. Iată de ce i-am consacrat rândurile de mai jos.
Sper să vă pot oferi o lectură plăcută...





JOËL CONTE
Sub semnul - IUBIRII
L’amour jamais ne s’endort” - „Iubirea niciodată n-adoarme”
Ø  Poet francez, născut la 1 februarie 1961 la Aubervilliers – Președintele Asociației de Europoezie din Paris.
Ø  A scris : La sagesse de l’amour/1994 –reedit.1996/, Les deux petits écureuils/1997/, Acrostiche en contesie/1997/, Le jardin d’Hélène/2000/ ; apoi volumele : Pour ranimer le rêve și L’inaccessible étoile de l’amour – nenumărate articole, texte.


Ø  A creat termenul de „CONTESIE” – „arta de a scrie povești/cu zâne/ în haina poeziei”
Ø   JOËL CONTE este delegat departamental al Societății Poeților Francezi din Seine-et-Marne-Sud și Președinte al Asociației Întâlniri Europene – Europoezie.
Ø  Este laureat al Institutului Academic de la Paris și al Academiei Internaționale Francophone/premiul I pentru vers liber/
Ø  Este titular al Medaliei de Argint – „Renașterea Franceză”, dată de statul francez, deci de utilitate publică.
Despre poet :
            „Magia poeziei rezidă în forța sa de a reda sufletului nostru, conștiinței noastre, nu realul separat de realitatea sa, ci realitatea regăsită în lumina tulburătoare a realului/poetului/” – HORIA BĂDESCU /2010/
            „Născut poet, autor al mai multor volume de inspirație lirică și familiară, receptate favorabil de presa literară/franceză/, JOËL CONTE ocupă un loc ales în mediile poetice actuale” RENÉ GALICHET.
            „Iubirea este casa în care oamenii sunt puternici” – ne spune JOËL CONTE și poemele pe care ni le oferă/.../vibrează de această iubire ce arde în el” – VITAL HEURTEBIZE – președinte al Societății Poeților Francezi.

EXEMPLE :
Iată nouă poezii pe care le-am ales și tradus din opera lui JOËL CONTE :
Din volumul „Le jardin d’Hélène ”/„Grădina Elenei” -2000 - patru :


JE CHERCHE LA MUSIQUE
Je cherche la musique
Qui dessine ta silhouette à l’horizon,
Celle qui exprime, tout de suite,
Le bonheur de se voir et de se parler,
Cette musique  douce,
Aux harmonies divines
Qui me font déjà tant vibrer,
Au moment où nos mains se rencontrent,
A l’instant sublime où nos yeux émerveillés se disent enfin :
« JE T’AIME !... »
...Là voilà !


Caut muzica
Caut muzica
Care-ți desenează silueta la orizont,
Cea care exprimă, de îndată,
Fericirea de a ne vedea și de a ne vorbi,
Această muzică duioasă,
Cu armonii divine
Ce mă stârnesc deja să vibrez atâta,
Atunci când mâinile noastre se regăsesc,
În clipa sublimă când ochii noștri, fascinați, spun, în fine :
TE IUBESC !...
...Acolo iată !
BOUGIE
Bercé par la douce chaleur de ta musique
Ouvrant le ciel de ton univers féerique,
Une émotion illumine mon cœur enflammé,
Grandissante au soleil de ta divine clarté,
Inoubliable dans la splendeur de ton éclat extraordinaire,
Et qui transfigure pour toujours mes rêves de lumière.


Lumina

Legănat de blânda căldură a muzicii tale,
Ușă deschisă în cerul universului tău feeric ;
Mi-e inima înflăcărată de emoția iluminării,
Iat-o înălțându-se în soarele divinei tale limpezimi!
Neuitat, de neuitat în splendoarea etericei tale străluciri,
Acum, transfigurând, pe veci, visele mele în lumină.

LE CHEMIN DE LA VIE
Si nous sommes ensemble, encore,
C’est parce que l’amour jamais ne s’endort.

Tu me croiras peut-être si je te l’écris,
Mais je ne t’avais pas remarquée
Alors que tu commençais à croiser ma vie.

Si nous sommes ensemble, encore,
C’est parce que l’amour jamais ne s’endort.

La forme de ton plus beau sourire,
L’éclat brillant de tes yeux m’ont touché,
Comme la douceur infinie de ta sensibilité que tu laisses découvrir.

Si nous sommes ensemble, encore,
C’est parce que l’amour jamais ne s’endort.

Nous avons parcouru le monde chaque jour,
Avec la musique de nos cœurs éclairés,
Et la force de la passion qui dure toujours.

Si nous sommes ensemble, encore,
C’est parce que l’amour jamais ne s’endort.

Nous ne nous appartiendrons jamais.
Le soleil et la vie nous ont appris à chanter,
Et c’est cela qui compte désormais.

 Si nous sommes ensemble, encore, dans nos cœurs,
C’est parce que l’amour jamais ne s’endort.




Calea vieții
Dacă unirea noastră încă, nu-i ce să o destrame
E pentru că iubirea niciodată n-adoarme !

Poate mă vei crede, dacă-ți scriu
Că nu te-am remarcat atunci,
Când la-nceput, în viață mi-ai pătruns – fără să știu.

Dacă unirea noastră încă, nu-i ce să o destrame
E pentru că iubirea niciodată n-adoarme !

Forma surâsului tău – cel mai frumos
Lumina strălucitoare din ochii tăi – m-au vrăjit
Și apoi blândețea nesfârșită a gingășiei tale – atât de duios.

Dacă unirea noastră încă, nu-i ce să o destrame
E pentru că iubirea niciodată n-adoarme !

Zi de zi am străbătut lumea, la greu,
De muzica inimilor noastre îndemnați
Și de forța pasiunii ce va dura mereu.

Dacă unirea noastră încă, nu-i ce să o destrame
E pentru că iubirea niciodată n-adoarme !

Nu vom mai fi unul altuia – niciodată.
Soarele și viața ne-au învățat să cântăm,
Tot ce-a fost nu va mai fi ca altădată.

Dacă, în inimi, unirea noastră încă, nu-i ce să o destrame
E pentru că iubirea veci pururea n-adoarme !


COMMUNION POETIQUE

Dans sa magnificence, un grand amour est né,
Au bout d’un long chemin où l’on trouve bébé.
Ton cœur en poésie rime dans la chanson
De la Dame du lac et son élévation.
Je t’offre cette rose et toute ma sagesse,
Des îles étoilées, tu deviens ma princesse.
L’aurore du printemps, dans un élan divin,
Découvre la nature et les fleurs du destin.


Comuniune poetică

Dintr-a sa mărinimie, o mare iubire s-a născut,
La capăt de lung drum când pruncul lumina a văzut.
Inima ta, în poezie, rimează în acea cântare
Ce povestește de-a Zânei lacului înălțare.
Iți dărui acest trandafir și tot ce știu din a gândi,
Din insule înstelate prințesă să-mi devii.
Aurora primăverii, într-un elan divin,
Deșteaptă natura și florile eternului destin.

******************************************************************************
Din volumul „L’inaccessible étoile de l’amour”/„Inacesibila stea  a dragostei” -2005 – cinci poeme :
ÉTÉ
Enfin voici venu le temps des vacances.
Torride ou léger, sous le soleil chacun danse,
Et peut exprimer ses rêves dans une sérénité immense.

Vara
În fine, iată-l sosit – timpul vacanței, știm.
Torid sau blând, sub soare prin dans să prăznuim;
Visele noastre - căta-vor în voie spre liberul senin.

L’EAU
L’onde de ta pureté fait naître les vibrations de mes sens endormis...
Et la transparence de tes yeux m’éblouit, alors,
Au reflet de la magie de tes rêves aux contours multicolores.
Ultimes, tes larmes d’amour inondent mon être d’un immense bonheur...

Apa
Unda purității tale iscă-n mine freamăt de simțuri răscolite,
Iar limpezimea ochilor tăi mă țintuiește, atunci, pe loc,
Pala magică a visului tău, crochiuri în mirifice culori.
La urmă – lacrimile iubirii tale îmi cufundă ființa într-un ocean de fericire...


INSTANTS D’AMOUR
Un instant à te voir,
Et c’est une vie à rêver.

Un instant à t’entendre,
Et c’est une vie à espérer.

Un instant à te croire,
Et c’est une vie à t’aimer.



Clipe de iubire
O clipă doar să te văd -
Și-i o viață dăruită visului.

O clipă să te aud -
Și-i o viață dăruită speranței.

O clipă să te cred –
Și-i o viață închinată iubirii tale.

FOU DE TOI
Tu es ma terre!
Tu es mon ciel!
Tu es la douceur de mon coeur qui bat!

Tu es l’air que je respire!
Tu es le soleil qui brille!
Tu es l’eau qui scintille!...

Un regard, un sourire, un mot...
Et je deviens ton ombre!...

Un espoir, un rêve, une utopie...
Et je suis dans tes bras!...
Regarde!
Tu viens de rendre un homme
Fou de toi.

Nebun după tine

Ești limanul meu !
Ești văzduhul meu !
Ești blândețea inimii mele ce bate!

Ești aerul pe care-l respir!
Ești soarele ce strălucește!
Ești unda ce scânteiază!...

O privire, un surâs, un cuvânt...
Și-s umbra ta!...

O speranță, un vis, o utopie...
Iată-mă-s în brațele tale!...

Privește!

Tocmai l-ai vrăjit pe acest om:
Nebun după tine-i.

ET LE TEMPS PASSE SUR LA  SEINE
Il fait jour sur la Seine...
L’onde de l’eau dessine délicieusement
Les formes douces de ton corps de femme.
Elles me rappellent,
Que la vie était belle à la fin du Printemps,
Dans le creux de tes bras
Et  de tes lèvres pulpeuses...

Et le temps passe inlassablement...

Le reflet du soleil couchant sur la Seine
Laisse miroiter les couleurs rougissantes de ta silhouette.
Elles me murmurent
Que l’amour me réchauffait à la fin de l’Été,
Dans l’éclat pourpre de tes cheveux
Et de tes yeux enflammés...
Et le temps passe inlassablement...

Il fait nuit sur la Seine...
La pâleur nocturne du ciel d’Automne
A fait disparaître les formes de ton corps dans le noir.
Et je n’entends plus que la plainte des clapotis épars dans l’eau,
D’un amour devenu impossible...
Et le temps passe...
Inlassablement...

Și timpul se scurge pe Sena

Se luminează pe Sena...
Unda apei desenează cu voluptate
Trupul tău de femeie în linii delicate.
Acestea-mi amintesc
Cât de frumos era a trăi la cap de Primăvară,
În cuibul brațelor tale
Și-n sărutu-ți buzelor voluptoase...

Și timpul neistovit se scurge...
Oglinda Senei mă lasă să văd soarele-n apus
Și tonurile de roșu-aprins ale siluetei tale.
Acestea-mi murmură
Că dragostea mă învăpăia la hotar de Vară
Cu purpura scânteietoare a părului tău
Și cu jarul de nestins din privirea-ți sprințară.

Și timpul neistovit se scurge...

Se înnoptează pe Sena...
Paloarea nocturnă a cerului de Toamnă
A ascuns formele trupului tău în noapte.
Și nu mai aud decât scâncetele rare ale apei,
Plângând o iubire, de-acum doar himeră...
Și timpul se scurge...
Neistovit...


(Selecție și traducere din limba franceză de Mircea Seleușan-Bătrânu)