luni, 12 august 2013

Addenda lecturii - ELENA M. CÎMPAN – Alltag


În limba germană termenul definește atât noțiunea de „cotidian” ,în sens uzual, cât și periodicul tipărit sau on-line ce apare astfel: zilnic, în fiecare zi. Nu este deloc întâmplător subtitlul dat de scriitoare: „toată ziua bună ziua”.
De ce Alltag?

Elena M. Cîmpan – unul din scriitorii transilvani recunoscuți și apreciați în lirica și proza românească de azi, președinte al Conexiunilor bistrițene – are curajul de a reuni într-un volum original/conținut + format mic, „de poche”/, o mostră sugestivă  din pre/experiența acumulată, zile de-a rândul,  în laboratorul intim al creației sale literare. Acceptând ideea de confesiune aparte, literară, aș putea să subintitulez „poche”-ul „secvențe ciné-vérité/vezi dinamica/ din atelierul cuvintelor”. Suntem în ajunul creației. Pictorul își pregătește șevaletul, muzicianul portativele. Scriitorul își încarcă „trusa” cu slove vii, separate sau înlănțuite în sintagme. Totul e gata de acțiune. În forul său interior s-a strigat deja „motor”. Declicul s-a produs și textul/proza, poezia/ începe să curgă. Se întâmplă acel moment miraculos al creației. Unic și inimitabil de către semeni, dacă este adevărat...Continuăm „filmul” și ne imaginăm cât de dificil trebuie să fie, ștacheta fiind înălțată în Olimpul mult râvnitei perfecțiuni, să pui, să așezi la locul lor „cuvintele potrivite”, renunțând cu regret la multe altele. Actul pre-creației, apoi, imediat, cel al creației prime, rămâne prin definiție secret. În genere, scriitorii se sfiesc să-l facă public. Marea lor majoritate consideră că publicarea le-ar face un deserviciu. I-ar putea pune într-o lumină defel favorabilă față de aura pe care și-au construit-o cu atâta migală./Vezi facsimilele după textele sau șpalturile corectate și re-recorectate de Balzac, Goethe sau Flaubert – publicate doar postum, chestiune ce niciodată n-ar fi fost posibilă în timpul vieții lor/. Elena M. Cîmpan , suflet de poet, are ingenuitatea copilului și al profesorului, totodată. Consideră că nu are nimic de ascuns și așa ajunge să publice  Alltag.
E clar așadar că nu vorbim de o carte în sensul literar al cuvântului. Mai degrabă de „cuvinte”, „sintagme poetice”, „texte” aflate într-un evident stadiu de lucru, la o distanță mai mare sau mai mică de o operă literară împlinită. Iată câteva exemple: „Câteodată , n-ai ce să faci cu zilele acestea atât de lungi - /Câteodată n-ai ce să faci cu tine...”; „Azi norii s-au întrecut în cele mai frumoase forme. Cred că a fost competiție între ei. Sau vreun vernisaj pe care l-am vizualizat cu răbdare. Mi-a plăcut norul din care tu te uitai la mine. Eu – nor mai jos”; „Tu ești în dimineața mea, în seara mea. Dar cine e, oare, dimineața ta, seara ta?”; „Pământul se stâmpără prin ploaie, ființa prin iubire/și/cerul de un roșu asfințit” și sugestiv ca încheiere: „Ce fac?  - Fac, mă pre-fac, mă re-fac, des-fac.../Asta fac.”
Elenei M. Cîmpan nu-i e frică de cuvinte și nici de „etalarea” lor în „cabina de machiaj” de dinaintea începerii spectacolului. Alltag este un „bloc-notes” de „exerciții literare” numai bun  ca „abecedar” pentru tinerii/ sau viitorii/ scriitori. Un pre-eseu, un fald de cortină ridicat pe unde se discerne crochiul unei noi opere literare. Intuiesc că scriitoarea întreprinde acest demers nu din dorința de a epata ci mai degrabă din respect față de profesiunea sa de credință, de viața dedicată literaturii.
Să nu uităm nici noi că... „la început a fost CUVÂNTUL !”.

Mircea Seleușan-Bătrânu