vineri, 26 iulie 2013

«Riturile»... devenirii noastre

Precizare:
Întrucât acest material publicat în martie 2013 în www.Bistriteanul.ro a suscitat foarte mult interes și, după cum se știe problema finanțării volumelor următoare nu este încă rezolvată, îl introduc și pe pagina mea + Apelul. Poate că până la urmă  cineva va auzi și va acționa...

xxx


    În marasmul de azi, când truda ştiinţifică e maculată de o manieră jenantă de „hoardele” de „băieţi deştepţi”, de toate calibrele şi la toate nivelurile, lucrarea prestigiosului profesor doctor Vasile V.Filip realizată împreună cu fostul său elev, binecunoscutul om de media, scriitor şi ziarist, Menuţ Maximinian -  « Cultura tradiţională  imaterială românească din Bistriţa-Năsăud vol. I - RITURILE DE TRECERE » - Editura Eikon -Cluj Napoca, 2012, este un binevenit „balsam” pentru toţi cei ce studiază, au studiat/ în sensul plenar de „muncă” - „a munci”/. Nimic întâmplător. Doi specialişti în etnografie şi etnologie s-au angrenat cu tot entuziasmul într-un vast proiect de cercetare ştiinţifică, punând în acţiune, cu multă migală şi profesionalism  toate elementele constitutive ale unui demers atât de pretenţios şi de laborios.

    Cartea este, în această ordine de idei, o dovadă grăitoare pentru tot ceea ce reprezintă efortul, miile de ore petrecute  pe teren, în arhive şi biblioteci, fişarea onestă, detaliată a fiecărei surse, mărturii, elaborarea şi redactarea unei  corecte, pertinente şi necesare lucrări ştiinţifice. În anexe sunt inventariate peste 130 de titluri consultate. „Probatoriul” cercetării e completat cu 260 de fotografii foarte sugestive + un CD cu exemplificări audio notabile. Impresionantă rămâne structura: aproape fiecare pagină de lansare a unei noi ipoteze, sau de pre/concluzii se încadrează în regula de aur a alcătuirii textului ştiinţific – 2/3 -1/3, adică preponderentă trebuie să fie şi este ”contribuţia orginală”, „comentariul propriu, cu elemente de certă noutate, sau riguroasă concluzie academică” şi doar diferenţa e ”citatul”, cu obligatoriile „ghilimele” şi necesarele trimiteri la sursă, respectiv autor. O limpezire a apelor. O lecţie de revenire la normalitate, imperios necesară în devălmăşia ultimelor decenii de ”doctorate”, ”masterate”, ”lucrări de licenţă”, ”comunicări ştiinţifice” şi pentru aceasta le mulţumesc în numele profesorilor mei/ai noştri/ de la Cluj – citez cum îmi vin în minte: Mircea Zaciu, Ioan Vlad, Adrian Marino, Ion Niculiţă, Ioan Baciu, Doina Cornea, Ioana M. Petrescu, Marian Papahagi ş.a.m.d.
   Restitutio ab initio şi Restitutio in integrum/, în sensul de „refacere, reconstituire de la început/uri şi - pe cât se poate - în întregime”/ - iată de fapt miza enormă, asumată cu mult curaj de cei doi etnologi. La aceasta adăugându-se, fireşte, viziunea, punctul de vedere personal, de fapt reflecţia omului modern în unda propriului excurs ontologic, periplu milenar petrecut în matca ritualului ancestral, întru deplina oblăduire şi  voinţă a  Celui de Sus. « RITURILE DE TRECERE »(488 pag.) - tom axat pe revelarea şi explicarea cutumelor/regulilor, tipicului, ritualului din ciclul individual şi familial: naşterea, nunta, înmormântarea, adică „rituri de trecere” în viziunea lui Arnold Van Gennep, dar optând din clasificarea acestuia mai mult pentru riturile pozitive şi negative(mai ales în ultimul capitol, referitor la moarte), parţial pentru cele directe şi indirecte, apoi pentru cele de natură cauzală şi circumstanţială - este numai primul volum, potrivit precizărilor din «Argument », din vasta trilogie ce va mai cuprinde : în volumul II, studierea şi prezentarea detaliată a obiceiurilor ciclului social şi calendaristic (de iarnă, de primăvară, de vară şi de toamnă), iar al III-lea va fi dedicat literaturii populare (poezia epică şi lirică, proza şi  paremiologia),  asociate în mod tradiţional folclorului şi/sau culturii imateriale.
    Oriunde ai merge şi oricât de important ar fi scopul final, până la urmă realizezi că farmecul şi bucuria noului orizont de aşteptare nu a fost „ţelul”atins, ci totul a rezidat în peripeţiile, experienţele, speranţele şi de ce nu, iubirile şi împlinirile CĂLĂTORIEI. Tot mai des mi se confirmă acest adevăr. Viaţa a fost, este şi va fi  « un voiaj spre acasă » /Herman Melville, sau, mai actual şi mai direct : « Viaţa e o călătorie, nu o destinaţie »/Steven Tyler. Aceasta este una din axiomele primordiale ale milenarei noastre comori de înţelepciune populară pe care cei doi autori au considerat-o, pe bună dreptate, axa structurală a întregului op. Simplitatea şi duioşia gestului, a versului, cântului, rugăciunii chiar / vezi Naşterea, Nunta/, relevă cât de naturală şi bine motivată este odiseea neamului nostru. Între α - naştere şi ω - moarte este un ciclu, derulat cu precizie de ceas elveţian în canoanele ritualului CĂLĂTORIEI, al « ritului de trecere », cu voia /recunoscută-respectată-cerută/ lui Dumnezeu.  Impresionant acest prim volum prin amploarea şi profunzimea « probatoriului » restituit.
Limbajul ştiinţific este, în genere, unul arid, dificil neiniţiaţilor. Spre liniştirea celor ce se gândesc doar la acest aspect, văzând cât de voluminos e tomul, trebuie să le spun că autorii, neuitând că fac mai tot timpul Literatură, fără a vorbi de vreun rabat, îşi permit nu o dată să-şi moduleze limbajul, fie cu remarci personale, conotaţii moderne cu umor şi tentă simplificatoare - epitete, metafore, apanaj al textului literar - fie cu multe pasaje desprinse ad-litteram din mărturisirile sau povestirile informatorilor bătrâni/ vezi Nunta/, uşor accesibile şi chiar plăcute la lectură. Volumul este însoţit şi de un compact-disc unde autorii au realizat mai multe slide-uri cu fotografiile reproduse în text, cu explicaţiile de rigoare, alături de patru ilustraţii muzicale de excepţie: Cornelia Ardelean-Archiudean - « Doina din ce s-o făcut »/ Naşterea/; regretata Valeria Peter Predescu - « Hai mireasă suie-n car »/Nunta/; Lucreţia Sânmihăian - « Bocet de pe Valea Ţibleşului »/Moartea/ şi, raportat la întregul tom,  Alexandru Pugna - « Din Bistriţa-Năsăud ».
   Ca bibliofil nu mă pot abţine să nu remarc cât de bine arată cartea. Copertă cartonată, broşată, cu supracopertă pliată, de protecţie, două şnururi de pagină, alb şi negru, hârtie şi literă elegante. Într-un cuvânt, un progres remarcabil, o lucrare frumoasă ce ne arată că Editura Eikon din Cluj-Napoca poate sta cu cinste alături de Polirom, Nemira sau Rao.Îl felicit pe poetul Vasile George Dâncu pentru această realizare. Demnă de apreciat este de această dată iniţiativa forurilor noastre judeţene, administrative şi culturale că au finanţat acest proiect, necesar şi de mult aşteptat. Este un pas important pe calea repoziţionării corecte a culturii în peisajul spiritual al judeţului nostru.
« Cultura tradiţională  imaterială românească din Bistriţa-Năsăud vol. I - RITURILE DE TRECERE » este  un prim Restitutio, foarte bine lucrat, reuşit şi promiţător. O carte ce nu trebuie să lipsească din biblioteca niciunui intelectual adevărat de pe aceste meleaguri de legendă.
   Aştept cu bucurie celelalte volume pentru a putea vorbi de un valoros Restitutio in integrum. Filonul acesta de nebănuite comori ale spiritualităţii, ritualurilor, credinţei şi datinilor din judeţul nostru trebuia readus în lumină. Era o datorie de onoare şi de pios respect faţă de prestigioşii noştri devansieri şi, în egală măsură, faţă de urmaşi...pentru că   « RITURILE DE TRECERE » sunt de fapt «Riturile»... Devenirii noastre !

Mircea I. Bătrânu