joi, 17 octombrie 2013

ADDENDA LECTURII – TUDOR CHIRILĂ – O scrisoare-apel, un strigăt de furie!

         
  Nu am comentat niciodată un text atât de scurt. De obicei, mă interesează romanele sau volumele consistente de proză sau poezie.Îmi permit o analiză mai profundă și decelarea unor concluzii pe măsură. „Scrisoare către liceeni”/vezi textul integral  de mai jos/ e însă un caz aparte. Merită toată atenția. Se adresează tinerei generații, adolescenților de a XI-a și a XII-a, adică României de mâine și cu așa ceva nu e de glumit. Din contră!

marți, 15 octombrie 2013

SCRISOARE CĂTRE LICEENI

Am decis să public aici textul integral al scrisorii pentru a vă oferi posibilitatea să-l citiți și să reveniți asupra lui oricând veți dori. Puteți să-l copiați și să-l redistribuiți, la îndemnul chiar al autorului. Voi reveni cu un comentariu separat al acestui apel-îndemn, strigăt de furie și oarecum ajutor, al talentatului actor, cântăreț și iată - scriitor TUDOR CHIRILĂ. 

*** 
           
Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveți o șansă. Noi am fost fericiți că am descoperit Coca-cola și bananele și am crezut că dacă noi citim, și ei vor citi. Și că toți vom progresa și țara o să aibă scăpare. Noi ne-am înșelat. Unii dintre noi au plecat de aici. Câștigă bani acolo și tânjesc după orașul ăsta împuțit. Voi însă, voi aveți o șansă. Voi, aveți șansa.
            Nu vă gândiți la furat. E calea cea mai simplă. Știu că ați aflat că așa te îmbogățești. Dacă ai pământ sau dacă faci afaceri cu statul. Știți voi ceva despre TVA și cum ai putea să-l furi, dar nu vă e încă foarte clar. Nu ăsta e drumul. Cu cât se va fura mai mult, cu atât se va construi mai puțin, iar copiii copiilor noștri vor moșteni un imperiu de cenușă. Sunteți tineri și totuși habar n-aveți ce înseamnă un Bucuresti în care se circulă normal. Dacă voi habar n-aveți și dacă Ei continuă să fure, gândiți-vă la copiii noștri. Nu e nici o șansă.

luni, 12 august 2013

Addenda lecturii - ELENA M. CÎMPAN – Alltag


În limba germană termenul definește atât noțiunea de „cotidian” ,în sens uzual, cât și periodicul tipărit sau on-line ce apare astfel: zilnic, în fiecare zi. Nu este deloc întâmplător subtitlul dat de scriitoare: „toată ziua bună ziua”.
De ce Alltag?

duminică, 11 august 2013

Poetul JOËL CONTE la Bistrița

      In 29 iulie am avut plăcerea și onoarea să-l cunosc aici la noi acasă. Este un om deosebit devotat trup și suflet CULTURII și FRANCOFONIEI. Iată de ce i-am consacrat rândurile de mai jos.
Sper să vă pot oferi o lectură plăcută...





JOËL CONTE
Sub semnul - IUBIRII
L’amour jamais ne s’endort” - „Iubirea niciodată n-adoarme”
Ø  Poet francez, născut la 1 februarie 1961 la Aubervilliers – Președintele Asociației de Europoezie din Paris.
Ø  A scris : La sagesse de l’amour/1994 –reedit.1996/, Les deux petits écureuils/1997/, Acrostiche en contesie/1997/, Le jardin d’Hélène/2000/ ; apoi volumele : Pour ranimer le rêve și L’inaccessible étoile de l’amour – nenumărate articole, texte.

vineri, 26 iulie 2013

APEL

Am comentat și aici,  în cuvinte laudative, pe deplin meritate, despre cartea-eveniment „Cultura tradiţională imaterială românească din Bistriţa-Năsăud - vol.I - RITURILE DE TRECERE”. Nu mică mi-a fost uimirea când am aflat de la autori, Vasile V. Filip şi Menuţ Maximinian, că proiectul a fost abandonat fiindcă „nu mai sunt bani”(!). Mai clar: au fost tipărite, în condiţii grafice pe măsură, 500 de exemplare broşate care au costat aproximativ 20 000 Lei (RON), finanţare făcută de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, prin intermediul Centrului judetean pentru cultură. 
La această oră trebuia să fie deja demarată activitatea de documentare în teren pentru volumul II şi să fie continuată redactarea. 
Nimic. 
Nimic nu s-a mai întâmplat pentru că... lipsesc fondurile.
Fără răutate, maliţie sau ironie, descoperi în fiecare zi numai privind la Tv că se irosesc sau se fură sume fabuloase...Pentru aşa ceva există resurse. 
Pentru o „carte-baliză”, o carte de „hotar”, de factură enciclopedică, de fapt „cartea noastră de identitate”, poate cea mai importantă din cultura judeţului nostru pentru acest început de secol XXI  - NU EXISTĂ BANI !!!
Iată de ce lansez prezentul

                                              APEL

                       către toţi bistriţenii şi năsăudenii
cu drag de glia lor, mândrii de tradiţiile creştine, de obârşie, de datinile şi obiceiurile de pe la noi, unice în lume! - să solicităm cu toţii diriguitorilor noştri ca acest mult aşteptat RESTITUTIO, în trei volume, să fie finanţat corespunzător ca să poată ajunge, la loc de cinste în toate bibliotecile şcolare, comunale, orăşeneşti etc., din Bistriţa-Năsăud. 
Va fi zestrea noastră întru eternitate şi cartea de vizită a judeţului pentru multe decenii de aici înainte.
Îi rog de asemenea pe toţi colegii şi prietenii din presa scrisă, vorbită şi televizuală să reia Apelul şi să-i consacre, în limita spaţiului şi timpului, în emisiuni edificatoare, importanţa cuvenită.
Doamne ajută !
VĂ MULŢUMESC !

                                                                          Mircea I. Bătrânu

«Riturile»... devenirii noastre

Precizare:
Întrucât acest material publicat în martie 2013 în www.Bistriteanul.ro a suscitat foarte mult interes și, după cum se știe problema finanțării volumelor următoare nu este încă rezolvată, îl introduc și pe pagina mea + Apelul. Poate că până la urmă  cineva va auzi și va acționa...

xxx


    În marasmul de azi, când truda ştiinţifică e maculată de o manieră jenantă de „hoardele” de „băieţi deştepţi”, de toate calibrele şi la toate nivelurile, lucrarea prestigiosului profesor doctor Vasile V.Filip realizată împreună cu fostul său elev, binecunoscutul om de media, scriitor şi ziarist, Menuţ Maximinian -  « Cultura tradiţională  imaterială românească din Bistriţa-Năsăud vol. I - RITURILE DE TRECERE » - Editura Eikon -Cluj Napoca, 2012, este un binevenit „balsam” pentru toţi cei ce studiază, au studiat/ în sensul plenar de „muncă” - „a munci”/. Nimic întâmplător. Doi specialişti în etnografie şi etnologie s-au angrenat cu tot entuziasmul într-un vast proiect de cercetare ştiinţifică, punând în acţiune, cu multă migală şi profesionalism  toate elementele constitutive ale unui demers atât de pretenţios şi de laborios.

luni, 22 iulie 2013



HORAȚIU MĂLĂELE – „Rătăciri”?



Parcă microfonul i-ar aparține de când lumea... 



     A încerca să-i faci o prezentare lui  HORAȚIU MĂLĂELE e de-a dreptul superfluu. E arhicunoscut și unanim apreciat.Teatru, filme/pe micul și marele ecran/, „n” spectacole, câteva mii de caricaturi(în domeniu se vorbește chiar de un stil „Mălăele”) și acum iată acest volum – l-aș numi „bloc-notes” – de proză și o „seamă” de versuri, uluitor de bune. În haină memorialistică, cu vagi accente de jurnal, purtând modestul titlu de „Rătăciri” – Ed. Allfa, București,2012, numai „pierdere” a busolei nu este. Din contră.
     Ne aflăm în fața unui genial eseu de structură polimorfă: copilăria, situată în lumea post-moromețeană, postulate generice, cu tentă moralizatoare: viața – moartea și propria noastră devenire supusă sisificei condiții de a conjuga, așa cum putem fiecare, verbul „a fi”. Nu am să dezvolt aici analiza viziunii ontologice a lui HORAȚIU MĂLĂELE în stilul său inconfundabil, ironic, /auto/persiflant, flegmatic și frust. Ar însemna poate o demonstrație mult prea specializată și aș risca să-i îndepărtez de carte pe foarte mulți ipotetici cititori. Aș păcătui. De aceea prefer să acord mai mult spațiu citatului.
     Câteva exemple:
„Primăvara lui ’56 intrase în curtea copilăriei mele ca un animal de pradă”/sosirea comuniștilor/; „După ce Prostia se instală confortabil în teritoriu, urmă o perioadă de fericită adaptare”; „Copilăria...Cadoul pe care ni-l face Viața pentru ce vom avea de îndurat”. Din Decalog: „Fii prietenul dușmanilor tăi. Un proverb islamic spune că < numai iubindu-i poți să-i distrugi>”; „ Rămâi modest. Dar, fă în așa fel ca lucrul ăsta să se știe. Trebuie să ai orgoliul modestiei tale”; „Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îți trebuie unanimitate”. Sau: „ A te chinui să faci un lucru așa cum vrei numai tu este ca și cum ți-ai dori să ai un copil cu o femeie gonflabilă”; „sânge și pământ/vuiet lângă vânt/vreau să mă avânt/las inima gaj/la ecarisaj” și „ Obosită-n bălării/Ofta Moartea:/C’ est la vie!”etc.
Nu sunt deloc „Rătăciri”, mai degrabă un alt fel de „tablete” argheziene greu de digerat datorită adevărului brutal exprimat. Surprinde maxima esențializare – textele trec cu lejeritate și naturalețe de la o chintesență la alta – bazată pe un spirit de observație de o acuitate impresionantă. „ Tot ce face HORAȚIU MĂLĂELE, atunci când nu e pur și simplu excepțional, e de-a dreptul genial – constata Maestrul RADU BELIGAN. Dovadă acest volum pe care l-am citit cu uimire și admirație. Pe nerăsuflate. Ce mai pot să zic ?” Cartea se citește așadar rapid, cu mare încântare și lasă loc la multe, foarte multe reflecții...


Mircea I. Bătrânu

marți, 28 mai 2013

O fotografie ce ne-ar putea defini...


Structural analizând, poza este una de excepție deoarece are meritul de a fi surprins, în esență,  arhetipul senectuții ancestrale. Aduce în prim plan omul în vârstă. Se subînțelege din sinteza elementelor constitutive/trăsături, riduri, fermitatea privirii, arcuirea gurii etc./ că avem de-a face cu ”personajul-cheie” - înțelept, moral, harnic și altruist - al întregii noastre ”spițe” nu numai de aici, dar în egală măsură,  de oriunde altundeva, păstrând firește proporțiile și specificul zonei. Genialitatea artistului fotograf rezidă în faptul că l-a descoperit pe acest străbun „universal”. Apoi a simțit, a știut , dincolo de detaliile tehnice, exact în  „ secunda de aur”, să declanșeze aparatul de fotografiat. Rezultatul? Un portret unic, tulburător prin nebănuitele sale trimiteri la originile odiseei noastre existențiale. Bătrânul din imagine exprimă parcă o eternitate de amărăciuni cauzate de tribulațiile vieții. O face însă cu demnitate și dârzenie. E deplin stăpân pe propriu-i destin. Își permite chiar o schiță de zâmbet de persiflare a întâmplărilor trăite și/sau de autopersiflare. Lăsați-vă purtați de apele adânci din privirea ochilor săi și veți începe, încetul cu încetul, înțelegând să vă înțelegeți... rostul.