marți, 6 decembrie 2011

TEATRU - Toamna culturală 2011 - final de « hronic »


    24-30 noiembrie, adică ultima săptămână autumnală la Bistriţa. Ce frumoasă încheiere! 7 zile pline de spectacole de valoare, de întâlniri cu oameni de cultură, de vernisaje, de convorbiri deschise, cu replici colocviale. Iată ce ne-a oferit Centrul cultural municipal « George Coşbuc » prin Festivalul naţional de teatru profesionist « Liviu Rebreanu » - ediţia a VII-a.

    Am sa fac abstracţie de cronologie şi de detalierea minuţioasă a fiecărui eveniment. A făcut-o foarte bine şi la timp presa tipărită. E mai interesant şi mai justificat dacă se inversează unghiul de perspectivă. De aceea cred că ordinea corectă ar fi următoarea :

Publicul

    Numeros şi avizat. Decent, curat, îngrijit îmbrăcat. Bucuros de reîntâlnirea cu universul de dincolo de luminile rampei. Momentele de dinaintea spectacolului. Lume multă în foaier, zgomot, discuţii de grup şi totuşi, de nicăieri, nicio stridenţă. Se vizionează caricaturile şi lucrările lui Costel Pătrăşcanu, sau Nicu Petrache, Sorin Postolache sau Lucian Dobârtă, machetele de afişe. De calitate ! Nimănui nu-i auzi, în mod special, glasul. Dupa ridicarea cortinei în sală se lasă liniştea.
    Una adevărată. 
    Vorbeşte de o atitudine curioasă şi interesată de felia de viaţă ce începe să prindă contur pe scenă. Nimeni nu mănâncă nimic. Nici sâmburi, nici cocoloşi, nici chipsuri sau dropsuri.
Nu foşneşte niciun ambalaj. Nu se vorbeşte la telefon. De ce ? Din respect pentru artişti şi din dorinţa sinceră de participare efectivă şi afectivă la actul artistic aflat în derulare. Comuniunea în gând şi suflet este pe aceeaşi lungime de undă în toată  sala. Dus-întors, de la actori la spectatori, orizontul de aşteptare nu este înşelat. Toţi cei prezenţi sunt conştienţi că se află în templul Thaliei şi se comportă ca atare. De la 15 la peste 70 de ani ! Nu e vorba de elitism fiindcă prietenul meu din dreapta, venit cu soţia, e şofer de o viaţă, un taximetrist celebru în oraş, iar în stânga mea este un pomicultor din Dumitra, şi-a adus toată familia la teatru. 
    Educaţia dăltuită în timp, cu trudă, din generaţie în generaţie, de Bătrâna Doamnă a culturii bistriţene - Kulturhaus - Casa noastră de cultură, obişnuită de peste 100 de ani s-o găzduiască pe Thalia, îşi arată roadele. Aceasta este explicaţia. Păcat. De două ori. Ce bine ar fi dacă actul de educaţie ar trece mai repede şi în celelalte săli şi la alte genuri de spectacole sau manifestări culturale. Toţi am avea numai de câştigat. Numărul mare de spectatori, din aceste zile închinate Thaliei, mă duce cu gândul la o altă temă « nerezolvată ». Oare aşa să rămână ? Păcat că nu avem un Teatru al Bistriţei. Sunt mulţi concitadini, o spun cu mândrie, cunoscători şi chiar pasionaţi ai genului. Municipiul nostru merită mai mult decât întâlnirile episodice cu profesioniştii scenei. Nu credeţi ?

Artiştii şi Invitaţii


    De la Liviu Manoliu/Iaşi/, la Adrian Găzdaru/Bacău/, Daniel Rădulescu/Târgu Mureş/ şi Daniela Vlădescu/Constanţa/, toţi au vorbit cu respect şi emoţie despre publicul bistriţean. Ştiau sau au aflat că se vor prezenta în faţa unor cunoscători şi iubitori ai teatrului. Nu s-a putut vorbi de « vedete » sau de vreun « cap de afiş » ci doar de ACTORI, devotaţi trup şi suflet Thaliei - de la tânăra şi talentata Anamaria Leuca la consacraţii: Narcisa Pintea, Florina Găzdaru, Doina Iacob, Mihaela Arsenescu Werner şi Daniel Rădulescu, Viorel Baltag ş.a. De un renume aparte se bucură fireşte doamna teatrului românesc, Melania Ursu. Prezenţa-i charismatică nu numai că nu a estompat jocul celorlalţi actori ci i-a determinat parcă să se autodepăşească. A respectat regula lui Dorel Vişan : nu a fost « vedetă » ci un « actor » în adevăratul sens al cuvântului. Am cunoscut-o pe celebra soprană Daniela Vlădescu într-o cu totul altă ipostază : cea de manager al Teatrului de   Operă şi Balet „ Oleg Danovski” din Constanţa. Era extrem de preocupată şi agitată înainte de începerea spectacolului, « Răpirea din Serai », ca « totul să iasă bine ». « Nu-i pot dezamăgi pe bistriţeni, ştiu cât sunt de pretenţioşi» - a ţinut să precizeze . Dacă ai parte de profesionalism şi dăruire nu ai nevoie de vedete. 
    O menţiune aparte merită cei doi artişti, Liviu Manoliu şi Adrian Găzdaru, pentru maniera regizorală sui generis în care au montat textele lui Aldo Nicolaj - Fluturi,fluturi... - şi  Stratis Karras - Paznicii de noapte. Au ştiut să pună în valoare actorii lăsându-le libertatea dezvoltării propriei expresii non-verbale. În plus, momentele de dincolo de text, mă refer la mimică, la limbajul corpului, la exclamaţii, prin sublinieri repetate, bine dozate, au arătat cât de actuale sunt temele prezentate de cele două piese de teatru.
    La capitolul invitaţi, alţii decât cei din lumea teatrului profesionist, trebuie să-i menţionez pe scriitorii : Ioan Radu Văcărescu, Silviu Guga, Nicolae Băciuţ, Aurel Pop, Daniel Prigoană şi Cornel Udrea - unul dintre cei mai prestigioşi umorişti contemporani şi autor al multor piese renumite de teatru radiofonic. Rolul acestora, ca şi al caricaturiştilor, prezentaţi mai sus, a fost acela de a potenţa anvergura festivalului. Alături de scriitorii şi artiştii bistriţeni au contribuit la lansările de carte ale mai multor edituri din Cluj-Napoca, Mureş, Satu Mare, Bistriţa şi Bucureşti, la prezentarea ultimului număr al revistei « Conexiuni » şi la vernisajul  expoziţiilor din foaierul centrului cultural. De asemenea, tot lor le-a revenit sarcina de a juriza lucrările literare ale celor 80 de scriitori înscrişi în concursul de literatură  al celei de-a VII-a ediţii a Festivalului naţional de teatru profesionist « Liviu Rebreanu » din Bistriţa.
    O premieră. 
    E bine de precizat că, pe lângă cei din Romania, au fost şi concurenţi din Spania, Italia, Grecia şi Republica Moldova. De altfel, cu excepţia premiilor pentru secţiunea de teatru scurt şi unul de poezie, adjudecate de autori din Vaslui şi Bucureşti, celelalte 2 premii - poezie şi proză scurtă - au fost câştigate de scriitori români din Spania şi Republica Moldova.

Imperfecţiuni

    Au fost, dar nu semnificative. Un festival de o asemenea anvergură/ peste 300 de invitaţi şi în jur de 3000 de spectatori !/ merita o publicitate mai acătării. S-au pus prea puţine afişe generale. Nu mai vorbesc de cele ale teatrelor invitate. Nu am vazut niciunul în oraş. Nu s-au găsit decât sporadic pliante sau caiete-program ale spectacolelor. Cred că sonorizarea pe fundal, în special din stânga, mai poate fi îmbunătăţită cu un microfon ambiental, altfel rostirea în şoaptă se pierde parţial.

*
*             *

   « A fost o ediţie frumoasă cu spectacole de bună calitate artistică, cu piese de teatru de mare diversitate şi actualitate, din repertoriul clasic şi contemporan, cu foarte multe evenimente adiacente, importante în plan literar şi artistic » - după cum opina chiar gazda « întâmplării », DOREL COSMA - « regizorul » principal şi al acestui festival, în calitatea sa de director al Centrului cultural municipal « George Cosbuc » din Bistriţa. Un om, o viaţă închinată culturii. Coordonează cu succes un colectiv impresionant de referenţi şi de mulţi, foarte mulţi colaboratori. 
    Sincere felicitări lui şi întregului colectiv.
    În concluzie, se poate aşadar aprecia că Festivalul naţional de teatru profesionist « Liviu Rebreanu » de la Bistriţa, aflat la  a VII-a ediţie, a fost o manifestare reusită şi, dupa cum se vede,  necesară. Merită cu prisosinţă AAA+ / vezi şi fotografiile realizate de Gabriel Mihăese /.
   Gong final peste Autumnalia 2011
   Închei acest hronic cu o dublă satisfacţie: dincolo de imperfecţiunile tehnice semnalate, a fost o toamnă bogată în evenimente culturale izbutite care a luat pur şi simplu peste picior mult trambiţata criză. Aşa se explică de ce la toată lumea a dat senzaţia că a fost mult mai prolifică şi mai substanţială decât în anii precedenţi. De asemenea, trebuie reţinut că bistriţenii - desigur fiecare în funcţie de genul ales -  ştiu să participe şi să se bucure de un spectacol bine făcut.
    Un « minus » mai înregistrează unii spectatori doar...la capitolul « civilizaţie »... Ce să-i faci, nici vinul bun nu “fierbe” într-o săptămână şi nici educaţia nu se rezolvă într-o singură toamnă !
    În rest, jos pălăria !



                                                           



Mircea I.Bătrânu