miercuri, 23 noiembrie 2011

CULTURĂ - 3 Întâmplări demne de cronica toamnei 2011


  Am consemnat până acuma patru evenimente remarcabile din domeniul artelor vizuale. Remarc cu bucurie că această toamnă, cel puţin în plan cultural, îşi râde de criză. Este mai prolifică şi mai surprinzătoare ca niciodată. Trebuie să adaug o inedită întâlnire cu poezia şi muzica şi două manifestări de anvergură din lumea spectacolului.
Prima  Întâmplare 
  Festivalul cultural pentru elevi şi studenţi “Nosa - 2011”, organizat de către Primaria municipiului şi Societatea de Concerte, între 15 şi 19 noiembrie. Complex, dens, extrem de variat. 

De foarte bună condiţie şi educativă şi artistică. Valoarea de excepţie a manifestării a fost dată, în primul rând, de evoluţia de zile mari a invitaţilor : Ion Caramitru şi a clarinetistului Aurelian Octav Popa; Ada Milea şi  Bobo Burlăcianu;  trupa de teatru „Flower Power” din Bucureşti; poetul şi prozatorul  Marin Malaicu Hondrari, workshop-ul de actorie coordonat de Eusebiu Ştefănescu şi Rodica Mandache. La fel de importante au fost şi vernisajul expoziţiei de desen şi fotografie „De ce iubim Bistriţa” cu realizări ale elevilor bistriţeni, neaşteptat prilej de introspecţie citadină – pe urmă,  la Liceul de Muzică „Tudor Jarda”, dezvelirea bustului compozitorului Nicolae Bretan / 1885-1968/, bariton, regizor, compozitor năsăudean, director al Operei din Cluj,   bust realizat de artista Ana Rus; sensibilul recital al profesorilor din catedra de canto : Roxana Costeanu, Ioan Marin Ţigănilă şi Cristina Bălan Pahone, melodii compuse de Nicolae Bretan pe versuri eminesciene, concertul extraordinar susţinut de elevii liceului bistritean de profil şi proiecţiile de filme : « Pădurea Spânzuraţilor » - omagiu adus regretatului regizor Liviu Ciulei, „Filantropica” şi „Amintiri din epoca de aur” - pentru un remember util şi necesar celor născuţi mai de curând, precum şi celor predispuşi prea uşor să uite sau să minimalizeze un anume trecut. Până şi cei mai sceptici trebuie să recunoască faptul că SINAGOGA de azi îşi merită numele de Centru multicultural al Bistriţei.
Imperfecţiuni :
Le numesc astfel şi le menţionez nu din dorinţa de a găsi nod în papură. Ar fi bine ca ele să nu se mai repete. Sinagoga nu mai este lăcaş de cult. De aceea nu văd rostul băncilor rămase în sală. Se reduce mult numărul spectatorilor şi este foarte incomod să stai acolo, nemişcat, pe durata unei întregi reprezentaţii. Ar trebui înlocuite cu fotolii adecvate. Prea mulţi doritori pentru un spaţiu atât de mic. Când sunt spectacole cu Ion Caramitru, Ada Milea, fie se prevăd două reprezentaţii, fie se caută o sală mai mare. Mulţi prieteni s-au plâns că au ramas pe dinafară. Deranjante rămân şi telefoanele celulare, mai ales când se întâmplă un recital extraordinar de muzică şi poezie ! Accesul în sală trebuie să se facă la început. Mişcarea şi foiala de pe parcurs sunt un calvar pentru toţi cei prezenţi, cu adevărat interesaţi şi pasionaţi de unicitatea actului artistic. Mereu se răspunde că e lipsa de educaţie. De acord. Trebuie totuşi să luăm atitudine faţă de nechemaţii sau repetenţii la « cei 7 ani de acasă ». Aici, fără supărare, principala sarcină revine organizatorilor, plecând de la atenţionare şi mergând până la excluderea celor necivilizaţi.
În rest, ironizând agenţiile de rating, un AAA+ pentru întregul festival.
A II-a  Întâmplare 
  Revederea cu... François Villon al zilelor noastre - Seniorul baladei de la Cluj, Poetul HORIA BĂDESCU - joi, 18 noiembrie, orele 19.00, la Galeria “Arcade 24” a UAP, din inima centrului istoric al burgului nostru. 
  O seară « nebun de frumoasă » şi la Bistriţa, ca şi la Cluj. Au vorbit : pictorul Marcel Lupşe,  criticul literar Petru Poantă, umanistul Mircea Oliv, cantautorul Florin Săsărman şi poetul şi editorul Vasile G.Dâncu. Au cântat pe versurile poetului : Vali Şerban şi Adrian Ivaniţchi. A mulţumit şi ne-a recitat Horia Bădescu, pe final şi în tandem cu Puiu Ivaniţchi. A fost o beţie « cu vin vechi şi bun » a spiritului şi a sufletului. Toată prospeţimea şi farmecul anilor studenţiei noastre, de altădată, s-a revărsat în galeria devenită brusc neîncăpătoare. Muzica celor doi mari cântăreţi folk şi vocea gravă, tremurată a poetului ne vor rămâne pentru totdeauna întipărite pe retina memoriei. Dar, despre Horia Bădescu şi minunatul său volum de poezie închinat Clujului iubit - E toamnă nebun de frumoasă la Cluj, scos în deosebite condiţii grafice de Editura Eikon, prin grija poetului Vasile G.Dâncu şi lansat şi la Bistriţa, cu acest prilej, voi vorbi într-un text aparte, la « Addenda Lecturii ».
Imperfecţiuni :

Nu ca şi conţinut.Nu, a fost o Sărbătoare pentru toţi cei prezenţi. Prea puţini, din păcate ! De ce ? Multe cunoştinţe, iubitori ai cărţii, foşti studenţi ai Heidelbergului nostru de pe Someş NU AU ŞTIUT de această manifestare. Cred că nu e suficient să se pună numai afişe/ şi acestea puţine la număr/ ci s-ar putea face popularizare şi prin radio şi posturile TV locale - fără taxă, pentru că este un act de cultură nu o reclamă comercială. Aş sugera, pentru doamnele prezente la viitoarele manifestari,  să fie în sală şi câteva scaune.
În concluzie, un AAA+ pentru « cadoul » făcut de organizatori/ vezi şi fotografiile făcute de Camil Hosu/.
A III-a Întâmplare
  Un regal al folkului românesc - vineri, 18 noiembrie - un maraton muzical de peste 6 ore, la Sala polivalentă din Bistriţa. Spectacol aniversar - a 10-a ediţie a muzicii folk la Bistriţa, sub egida Centrului cultural municipal “George Coşbuc” şi ASCRIM în colaborare cu Centrul judeţean pentru cultură Bistriţa-Năsăud şi cu aportul Primăriei municipiului Bistriţa, a Consiliului local şi a numeroşi sponsori, fani declaraţi ai culturii autentice. Protagoniştii ? «Crème de la crème », aproape « toată floarea cea vestită » a folkului românesc, sau mai simplu : cei mai buni dintre cei mai buni, disponibili, aflaţi în ţară,  pentru a participa la sărbătoarea muzicii de gen de la Bistriţa. Enumăr : Grupul ARTA, fetele de la « No Remorse », Gheorghe Ani, Florin Săsărman, Maria Gheorghiu, Vali Şerban, Adrian Ivaniţchi, Patrick O’Mahoney, Nica Zaharia, Magda Puskas & friends, Ioan Gyuri Paşcu, Ducu Bertzi & Mihai Neniţă şi mult indrăgita formaţie « Pasărea Colibri ». Peste 1.100 de spectatori - entuziaşti, împătimiţi ai genului, fini cunoscători ai repertoriului - au rezistat eroic, mulţi fără să-şi părăsească locurile, la megashow-ul interactiv, de zile mari, unde şi-au adus, în crescendo, contribuţia. De la aplauze de  recunoaştere şi încurajare pentru tinerii aflaţi la început de drum, la cele frenetice, în picioare (indiferent de vârstă !)+ reluarea în cor, la unison/ imaginaţi-vă cum pot răsuna peste o mie de voci la acea oră târzie din noapte, când sentimentele contopite în glas de iubire capătă aroma rubiniului din cana cu vin ! /, a celor mai importante părţi din şlagărele re, re, re-interpretate magistral pe scenă de : Nica Zaharia, Magda Puskas şi Ducu Bertzi, Mircea Baniciu şi Mircea Vintilă./De notat proba de virtuozitate a lui Mihai Neniţă, la vioară. Cred că este la fel de bun ca şi David Garrett, Charlie Siem  sau André Rieu etc./ Un eveniment remarcabil, de neuitat.
 Imperfecţiuni :
Aceeaşi problemă ca şi la Sinagogă: mulţi spectatori gălăgioşi, du-te vino, vorbit la telefoane, foşnet de pungi cu chipsuri etc., rumoare, zumzet, totul în timp ce pe scenă SE CÂNTA ! Pentru unii democraţia se confundă cu nesimţirea. Nu înteleg de ce nu se pot plasa la intrări câţiva oameni de ordine care să NU permită accesul în sală după începerea manifestării. Apoi, durata spectacolului - exagerat de mare. Rezonabil rămâne un show de 2 maxim 3 ore, cu un antract de 15-20 min. Cum nu a fost vorba de cantautori de acelaşi calibru, cred că ar fi fost posibil să se facă doua  reprezentaţii, în două zile. 6 ore e mult prea mult. Nici sonorizarea nu s-a ridicat la înălţimea interpreţilor. Ştiu că în Sala polivalentă - anti-acustică - e foarte dificil de scos un sunet de calitate. Se putea însă face ceva, mai ales cu cele trei microfoane de faţă şi cu reducerea brumului din bass. Folk înseamnă muzică şi poezie. Dacă nu se aud clar şi egal se pierde aproape tot farmecul piesei.
Pe ansamblu, întâmplarea, excepţională ca valoare şi semnficaţie, impresionantă prin prezenţa atâtor reprezentanţi de marcă ai genului, aflaţi în ziua lor de graţie, totul merită cu prisosinţă calificativul maxim AAA++.
În loc de concluzii am să scriu patru nume : GAVRIL ŢĂRMURE, MARCEL LUPŞE, MIRCEA OLIV şi FLORIN SĂSĂRMAN. Mă bucur că sunt concitadinii noştri. Le mulţumesc şi-i felicit pentru tot ceea ce fac. Profesionalism şi dăruire, dublate, cu modestie, de un patriotism local continuu efervescent. Îi întreb aşadar simplu : Pe cand următoarea « întâmplare » culturală ?





                                                                                                                              Mircea I.Bătrânu